"Sudorii chiar castigau 250 de milioane de lei pe luna daca stateau 14 ore pe la Vulcan si jucau o tabla cu colegul sau un popa prostu', iar inginerul-sef cu care erau intelesi ii ponta 16 ore pe zi" - 13 august 2013

De ce a ajuns Vulcan in insolventa? Management prost, inclusiv din partea unor expati austrieci, acumulare de datorii, salariati de lux, mentalitatea de a sta cu mana intinsa la pomana statului, schemele de personal supradimensionate si utilaje imbatranite, chiar daca firma a fost preluata de un actionar privat „Haideti, nu va fie frica ca nu musca. I-au muscat pe altii inainte“, spune in gluma un director din Vulcan Bucuresti in timp ce la intrarea in hala de productie suntem intampinati de o haita de caini vagabonzi. Cand intri pe poarta fabricii din spatele celebrei platforme IMGB din sudul Capitalei te impresioneaza halele impunatoare intinse pe mai multe zeci de hectare, dar neingrijite, unele cu geamuri sparte si care la prima vedere par parasite. Inauntrul halei de productie te izbeste zgomotul asurzitor al echipamentelor si cat vezi cu ochii o intindere de utilaje si componente in diverse stadii de fabricatie, presarata din cand in cand cu cate o mana de muncitori aflati la lucru. Remus Borza, administratorul judiciar al uneia din mandriile industriei comuniste, dar care acum se afla in insolventa, ne explica ce activitati are compania. „Acum pe linie vedem asamblarea peretilor membrana pentru grupul patru de la Rovinari, montate pentru Alstom, care este antreprenorul general. Avem aici cazane de 1.035 tone abur pe ora. Sunt cazane foarte mari. Vulcan a realizat cazanele pentru toate termocentralele din Romania, ca vorbim de Turceni, de Rovinari si toate CET-urile din tara. Toate acestea au in exploatare cazane Vulcan care sunt elementele-cheie ale unei termocentrale. Curentul este generat de abur, abur care este produs de cazane cu o dimensiune foarte mare“, spune Borza, care se straduieste de doua luni sa puna Vulcan pe picioare. Avocatul a devenit celebru la mijlocul anului trecut dupa ce a preluat ca administrator insolventa Hidroelectrica. Vulcan era inainte de ’89 una dintre uzinele importante de pe platforma industriala IMGB din Capitala care dadea de lucru la 6.500 de oameni si cu care Romania se mandrea pentru ca aici se realizau componentele-cheie ale termocentralelor. Este vorba de cazane gigant cu o inaltime de pana la 90 de metri, dar Vulcan era totodata si singurul producator de unitati de pompare din Europa care exporta masiv in fosta URSS. Astazi compania mai are 1.000 de angajati, a intrat in insolventa in luna mai cu datorii de 45 mil. euro si se chinuie sa supravietuiasca dupa ce in ultimii ani comenzile au fost tot mai putine si starea uzinei s-a degradat continuu. Sudorii de la Vulcan sunt renumiti in Europa, ei participand an de an la concursurile internationale de sudura, dar utilajele de productie sunt din anii ’50-’70 pentru ca firma nu a avut bani sa le schimbe sau sa le modernizeze. „S-au mai facut ceva investitii acum patru ani“, spune Dan Sava, actualul director general al Vulcan, care cunoaste uzina ca pe propria palma pentru ca lucreaza la Vulcan de la terminarea facultatii. El a fost pana recent inginer mecanic si director de productie la Vulcan. Restul directorilor din companie au platit pentru mana­gementul defectuos cu propriile slujbe, administratorul judiciar aratandu-le usa inca din prima zi de la preluarea administrarii societatii.„Cand am venit prima data la Vulcan am gasit angajatii scandand in curte, productia era oprita si salariile neplatite de doua luni si jumatate. I-am adunat pe toti si le-am spus ca le dau dreptate si ca absolut nimeni nu o sa ne ajute, ca avem in cont suma de 650 de lei si aceia popriti de ANAF, datorii de 194 milioane de lei, actionarul majoritar nu are dispo­nibilitate de a finanta fabrica, iar bancile nici atat. I-am convins sa se intoarca inapoi la lucru si incet-incet am reusit sa repornim productia“, povesteste Remus Borza. Vulcan datoreaza 17 milioane de euro la BCR, restul pana la 45 mil. euro catre bugetul statului si diversi creditori chirografari, inclusiv cateva milioane de euro catre grupul omului de afaceri Ovidiu Tender, care detine pachetul majoritar de actiuni al companiei. Tender vorbea mereu despre Vulcan ca fiind compania cu cel mai mare potential dintre firmele lui si credea ca afacerile acesteia vor exploda, insa desi a schimbat mai multi directori in ultimii ani, inclusiv o echipa de expati austrieci, n-a reusit sa gaseasca o formula castigatoare, cum a fost cazul la firma de prospectare geologica Prospectiuni Bucuresti, care si-a dublat afacerile in trei ani. In ultimii trei ani afacerile Vulcan au fost intr-un declin continuu, injumatatindu-se la 77 mil. lei, iar pierderile au crescut an de an, ajungand in 2012 la peste 48 mil. lei. Pentru a-si reduce din pierderi compania a vandut o parte din terenurile si halele de productie situate in zona 13 Septembrie din Capitala unde astazi fondul de investitii sud-african NEPI construieste un magazin de bricolaj, un hipermarket si o galerie comerciala. Din 2.000 de angajati cati avea in 2002 la privatizare, astazi la Vulcan au ramas mai putin de 1.000 de oameni. „In principiu in Vulcan exista un proverb si anume «omul si tona pe luna». Se produce exact proportia de muncitori, 6.500 de tone inainte de ’89 si circa 1.000 de tone in prezent. Practic produsele de masa, atat cazanele, cat si unitatile de pompare erau exportate in Rusia, dar mergeau si in America de Sud, in Argentina si Brazilia, in Siria, Turcia, Egipt. Din 26.000 de unitati de pompare cat a produs Vulcan din 1904, 22.000 au fost livrate numai in Uniunea Sovietica. Relatiile s-au stricat dupa ’89 si piata rusa nu a mai comandat aceste unitati ramanand ca Vulcan sa se descurce pe alte piete“, spune Dan Sava. El afirma ca desi compania si-a vandut jumatate din active si-a pastrat toata gama de produse. Dupa desfasurarea de forte din prima hala ne indreptam spre o alta hala unde compania produce cele mai importante componente ale unei sonde, cele situate la suprafata pamantului. „Suntem la sectia a 5-a si o sa mergem apoi la sectia a opta si a noua care sunt dedicate unitatilor de pompare (pentru sondele de petrol - n. red.). Din 1959, cand a iesit pe poarta fabricii prima unitate de pompare, pana in prezent peste 24.000 de unitati de pompare a livrat la export. Daca va uitati pe campiile patriei vedeti foarte multe unitati de pompare albastre, sunt produse de Vulcan si sunt in exploatarea celor de la Petrom“, precizeaza Remus Borza. In doua luni de la preluarea administrarii de catre Euro Insol compania a livrat sase unitati de pompare pentru Petrom si doua catre compania de stat Kuweit Oil si a ajuns la o incarcare a productiei de 60 - 65%. Noua con­ducere spera ca in august sa livreze inca 10 unitati de pompare catre Kuweit Oil si sa ajunga la sfarsitul anului la un grad de incarcare de 90% si sa elimine pierderile care afecteaza compania. Vulcan a intrat in insolventa desi pana acum doua luni de zile era singura societate din Europa care producea unitati de pompare pentru ca Romania are traditie in domeniul petrolier, iar al doilea razboi mondial s-a dus pe petrolul romanesc, pe rafinaria Astra de la Ploiesti. In zona Ploiesti s-a dezvoltat astfel o intreaga industrie petroliera care a tinut practic toata Europa in perioada interbelica si chiar postbelica foarte multi ani. Vulcan are acreditarea din partea Institutului American al Petrolului care este greu de obtinut, spun reprezentantii companiei. Anul acesta, in urma unei investitii de 300 milioane de dolari, s-a mai deschis insa o unitate de productie similara la Ploiesti de catre americanii de la Lufkin dupa ce zeci de ani, din 1959, Vulcan a detinut monopolul pe aceste echipamente. „Din pacate, industria romaneasca nu a inteles care sunt dinamicile acestei piete globalizate si a trait cu speranta ca va putea supravietui in acea mentalitate de a sta cu mana intinsa la pomana statului, la stergere de datorii, reesalonari, cu scheme de personal supradimensionate, cu utilaje imbatranite. Concurentul nostru pe de alta parte Lufkin se bucura de o tehnologie de ultima generatie la Ploiesti. Tehnologia invechita se traduce in costuri. Costurile Vulcan sunt cu 300% mai mari decat ale Lufkin“, spune Remus Borza. Gigantul Vulcan s-a tot extins din anul 1904, numai suprafata de pe platforma IMGB de astazi fiind de 25 de hectare, pe care se afla fluxuri de productie intortocheate, cu costuri ridicate de energie si carburanti. „Ati vazut pe platforma in sectia a opta un tractor. Avem cateva tractoare care plimba diverse componente si subansambluri si care se reflecta in final in pretul de cost pe unitate de produs si in lipsa de competivitate. Vulcan a fost pe pierdere in fiecare an de la privatizare din 2002 si pana in prezent. Restul a fost marketing si cosmetizarea unor indicatori fara sa aiba sustenabilitate“, explica Borza. Sudorii in argon, platiti cu 5.000 de euro pe luna Dar utilajele invechite si fluxurile de productie intortocheate nu sunt singurele cauze care au dus Vulcan in insolventa, spune administratorul judiciar, ci si risipa de cheltuieli cu salarii ale muncitorilor care nu erau corelate cu prestatia efectiva a acestora. Astfel, desi compania a dezvoltat de-a lungul anilor o adevarata scoala de sudori, care participa an de an la concursurile internationale si le castiga pe cele nationale de sudura, compensatiile mari acordate unora, care depaseau 5.000 de euro pe luna, faceau activitatea companiei ineficienta. „Pana la intrarea in insolventa era o categorie de salariati care puteau sa cumuleze pana la 250 milioane de lei (lei vechi) salarii pe luna, vorbim de sudorii in argon, pentru ca ei erau platiti la ore, nu la unitatea de produs, metrul de sudura. Da, chiar castigau 250 milioane de lei pe luna daca stateau 14 ore pe la Vulcan si jucau o tabla cu colegul sau un popa prostu’, iar inginerul-sef cu care erau intelesi ii ponta 16 ore pe zi. Ai nostri sunt cei mai buni, recunosc, noi castigam campionatele nationale si internationale de sudura. Sudorii romani sunt renumiti in Europa, dar oricat de buni ar fi nu se justifica salarii de 5.000 de euro pe luna, sau daca castiga atat sa-mi aduca si mie macar un euro in plus“, spune Borza. El sustine ca in perioada 1 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2012, Vulcan a platit salarii nejustificate de 24 milioane de lei fara ca in spatele acestei sume sa existe ore tehnologice. De la deschiderea insolventei in urma cu doua luni, administratorul judiciar spune ca a livrat mai multe unitati de pompare catre Alstom decat a livrat in cele 11 luni anterioare si urmeaza sa livreze saptamana viitoare alte doua unitati catre Kuweit Oil, care tinde sa devina unul dintre cei mai importanti clienti ai societatii. „In sase luni de zile Vulcan a livrat catre Kuweit Oil opt unitati si vrem sa livram numai in august 10 unitati. Daca ne calificam si respectam acest angajament se deruleaza contractul de 210 unitati de pompare si intram in discutii pentru un contract si mai mare de 1.200 de unitati de pompare, care ar fi cel mai mare contract pe care l-a avut vreodata Vulcan. Mai suntem in discutii avansate pentru 275 unitati de pompare cu o firma din Argentina, care urmeaza sa vina in jurul datei de 15 a lunii viitoare, dupa ce a fost o delegatie a noastra acolo acum o luna“, sustine administratorul judiciar al Vulcan. El merge in Belgia sa incheie un contract dupa ce saptamana trecuta a incheiat cu Azomures un contract pentru reabilitarea unor cazane. „Suntem cu salariile cu o intarziere de o zi. Pentru capital de lucru am obtinut o finantare de la Kuweit Oil de 500.000 de euro. Sigur ca ei ne-au mai dat anul trecut un avans de 1,5 milioane de euro care s-a evaporat. Acum mai suntem in discutii cu BCR si UniCredit pentru o finantare de inca 500.000 de euro, dar am reusit sa ne finantam in principal pe credit furnizor si sa deblocam productia“, spune Borza. Pe langa disponibilizarea intregii echipe de conducere care se afla la Vulcan, administratorul judiciar a concediat in iunie si iulie alti 116 salariati si a redus drepturile salariale ale directorilor pentru a putea sa aduca compania pe linia de plutire. El spune ca acum compania are o echipa de directori care vin din productie si sunt pregatiti sa aduca comenzi. La momentul actual Vulcan se afla in discutii in diverse stadii cu circa 20 de parteneri pentru noi contracte. Pentru moment nu se pune problema retehnologizarii echipamentelor din cauza situatiei financiare precare in care se afla compania, cu datorii de 45 mil. euro care trebuie returnate creditorilor. Vulcan isi cauta un nou actionar din prima zi de insolventa Remus Borza spune ca dupa ce l-a intrebat pe Ovidiu Tender, actionarul majoritar, daca poate sa finanteze compania si raspunsul a fost negativ, a deschis inca din prima zi de insolventa discutii pentru finantarea societatii de catre un alt investitor care ar putea sa preia compania daca vine cu suficienti bani. „Sunt firme romanesti interesate de preluarea Vulcan. Interesul meu este ca Vulcan sa functioneze si sa fie salvat si profitabilizat, nu ma intereseaza cine sunt actionarii din spatele companiei. La momentul la care vom avea un plan de reorganizare se vor relua la tranzactionare actiunile Vulcan pe bursa si va exista un interes deosebit de mare. Putem vorbi de o capitalizare a companiei pe bursa, dar pana atunci avem mult de munca“, spune Borza. In prezent se judeca contestatiile la tabelul creditorilor, iar un plan de reorganiare ar putea fi votat de creditori in prima parte a anului viitor.