(BVB), aceasta Amy Winehouse a pietelor de capital - 26 iulie 2011

Sfarsitul saptamanii trecute a fost un moment de doliu pentru scena artistica internationala, dar si pentru brokerii de pe bursa romaneasca. Moartea cantaretei britanice Amy Winehouse, la doar 27 de ani, a eclipsat insa esecul ofertei Petrom, care pentru multi echivaleaza cu moartea bursei de la Bucuresti, tot la o varsta frageda (doar 16 ani). Pentru multi dintre cei care lucreaza pe aceasta piata si asteapta de 16 ani o minune, o prima oferta publica de actiuni reusita care sa atraga atentia si mai ales banii marilor fonduri de investitii straine, care sa puna Romania pe harta pietelor de capital, care sa ajunga pe prima pagina in Financial Times si Wall Street Journal, esecul ofertei Petrom a spulberat orice speranta. La fel ca si in cazul celor care asteptau ca Amy Winehouse sa scape de dependenta de alcool si sa-si duca la alt nivel cariera promitatoare. Cauzele esecului de la Petrom au fost intoarse pe toate partile, explicatiile nu au intarziat sa apara: de la contextul nefavorabil de pe pietele internationale, la nepricereprea sau lipsa de experienta a intermediarilor sau nepasarea statului care a stabilit un pret prea mare. Pentru toate exista argumente si probabil ca indiferent care ar fi fost rezultatul ofertei s-ar fi gasit vinovati. Ma intreb ce s-ar fi spus daca statul anunta un pret minim de 0,3 lei si vindea toate actiunile sau daca, dimpotriva, ar fi venit un investitor mare, eventual din Rusia, mare care sa cumpere toate actiunile la pretul maxim. Cred totusi ca o mare vina pentru esecul de la Petrom il are perceptia pe care investitorii straini o au fata de Romania. Iar aici revin la comparatia cu Amy Winehouse. Cand zeci de mii de oameni platesc 50 de dolari pe un bilet ca sa vina la concertul tau si te vad beata pe scena, incapabila sa articulezi vreun sunet, nu te poti astepta ca la viitoarele concerte sa se mai inghesuie cineva, chiar daca stii ca le poti oferi cea mai buna reprezentantie a vietii tale. Poate doar daca vinzi biletele cu 5 dolari sau le dai gratis. Cam asa e si cu bursa de la Bucuresti. Dupa ce au investit zeci de milioane de dolari in SIF-uri, iar presedintii de SIF le calca in picioare drepturile cum vor ei, dupa ce au cumparat actiuni la companii de pe RASDAQ si s-au trezit ca actionarii majoritari isi bat joc de ei fara ca CNVM sa schiteze vreun gest, dupa ce au intrat la Fondul Proprietatea doar ca sa vada ca statul baga mana fara rusine in buzunarele lor prin donatii precum cea de la Romgaz, fondurile straine s-au cam saturat de Romania. Iar cum publicitatea negativa (la care Franklin Templeton cu expunerea lui internationala a contribuit din plin in cazul donatiei de la Romgaz, prin articole in FT si Bloomberg) este mult mai eficienta decat cea pozitiva si ramane mult mai multa vreme in mintea investitorilor, degeaba incearca Romania sa arate acum ca s-a schimbat, ca vrea sa privatizeze companiile de stat prin bursa ca Polonia, ca este serioasa si isi respecta angajamentele asumate fata de FMI, pentru ca nu prea are succes. Ori se vinde foarte ieftin, ori nu se vinde deloc. Din pacate, asta cred ca e principala problema a bursei de la Bucuresti. Se vede in pretul Fondului Proprietatea, care se tranzactioneaza la mai putin de jumatate din valoarea activelor, se vede in pretul SIF-urilor, care sunt in aceeasi situatie, s-a vazut in oferta Petrom si cred ca se va vedea si la Transelectrica si Transgaz, daca vor mai fi. Ca o paranteza, Transelectrica, o companie cu afaceri de 600 de milioane de euro, face un profit de doar 2 milioane de euro pe an, iar in politica de stabilire a tarifelor de catre autoritatea de reglementare nu exista nicio predictibilitate. La fel si la Transgaz, unde statul nu se poate decide daca da tot profitul pentru dividende sau mai lasa bani in companie pentru investitii. Acestea sunt "povestile de succes" cu care statul va incerca (daca e sa ne luam dupa declaratiile din ultima saptamana ale oficialilor) sa castige increderea investitorilor, dupa ce a esuat cu cea mai mare si mai profitabila companie din Romania, care mai este si privata pe deasupra. Aici e diferenta fata de Amy Winehouse. Lasand la o parte alcoolul si tatuajele, raman talentul si vocea unica. In cazul bursei de la Bucuresti, nu ramane nimic.