(OLT) nu e nimic altceva decat un FNI, facut la nivel de stat. Toti ministrii au dormit linistiti pasandu-si unul altuia combinatul, pana a explodat - 17 septembrie 2012

Oltchimul nu e nimic altceva decat un FNI, facut la nivel de stat. Toti ministrii au dormit linistiti pasandu-si unul altuia combinatul, pana a explodatCe ghinion pentru guvernul Ponta sa intre in alegeri avand pe cap situatia exploziva de la Oltchim, unde un oras intreg traieste din combinatul chimic. Asta inseamna voturi, iar daca pana in decembrie nu rezolva situatia, Oltchimul va fi o piatra de gatul USL-ului.Ponta cu ai sai ministri Chitoiu (ministrul economiei), Pop (dialog social) si cu Remus Vulpescu, seful participatiilor statului, incearca sa rezolve in cateva luni, daca pot, ceea ce nu s-a facut in ultimul deceniu. Nici un predecesor de-al lui Ponta din aceasta perioada nu a dorit sa isi bata capul cu Oltchim.Tariceanu, Boc, Ungureanu a stat prea putin pentru a intelege ceva, si-au pus ochelarii de cal, dopuri in urechi ca la Formula 1, si nu au vrut sa se atinga de Oltchim pentru ca sarea in aer.L-au lasat pe Constantin Roibu, imparatul combinatului si al zonei de doua decenii, sa isi duca domnia in liniste, sa faca datorii peste datorii pentru a nu se trezi cu el peste cap si cu un oras intreg in strada.Ministrii economiei si ai finantelor - Vladescu, Vosganian, Pogea, Videanu, Ariton, Ialomitianu, si-au pasat de la unul la altul dosarul Oltchim, nu de alta dar Roibu intra peste ei si ii dadea afara in loc sa fie invers. Si niciunul nu avea nevoie de asa ceva.Ei trebuia sa se intereseze de soarta Oltchim. Dar nimeni nu a facut acest lucru. Ceea ce s-a intamplat la Oltchim este simptomatic pentru intreprinderile de stat.Dupa guvernul Nastase, privatizarea sau restructurarea intreprinderilor de stat a luat o pauza de opt ani. Cat timp economia duduia, iar banii veneau la buget, intreprinderile de stat nu aveau o problema.Sindicatele stateau linistite la locul lor, sefii se schimbau odata cu guvernarea si cu fiecare ministru, iar membrii consiliilor de administratie numiti politic isi numarau banii in liniste.Intreprinderile erau devalizate prin prestari de servicii si furnizarea de produse, o parte din bani se ducea la toate partidele, iar cealalta intra in afacerile conducerii. Dar totul se facea pe datorie, iar in perioada de boom bancherii stateau la usa companiilor de stat sa le dea bani.Nu conta ca aceste companii isi inrautateau situatia si era doar o chestiune de timp pana cand totul se va intoarce impotriva lor. Atata timp cat companiile de stat aveau neoficial garantia statului ca nu se va intampla nimic si ca isi vor recupera banii intr-un fel sau altul, niciun bancher nu se uita pe vreun plan de afaceri.El stia ca trebuie sa raporteze la centru un nou client, un nou credit de unde lua comision si dobanda.La fel s-a intamplat si la multe alte companii de stat. Pe Tariceanu sau pe Boc care au guvernat sapte ani din opt nu i-a interesat situatiile de la Hidroelectrica, Romgaz, CFR, Compania Nationala de Autostraazi, Termoelectrica, Compania Nationala de Lignit si cate or mai fi. Nu au vrut sa aiba batai de cap. Mai bine dadeau din gura cu privatizarea si reforma decat sa-si suflece camasa si sa intre in mocirla companiilor de stat. Aici fiecare deputat sau senator si fiecare organizatie judeteana de partid are afacerea lui si nu este bine sa te pui cu baronii locali.In tot acest timp numai Oltchim a ajuns la datorii de 3,5 miliarde lei si peste 1 miliard de lei pierderi, CFR-ul a mai facut cateva sute de milioane de euro datorii, Hidroelectrica a dat de la ea catre altii peste 1 miliard de euro si toti traiau bine. Era liniste in tara, sindicatele au avut partea lor de bani cand era boom-ul economic, iar cand a venit criza au fost linistite prin controalele DNA.Oltchim nu e nimic altceva decat un FNI mai mare, cu mai multi bani devalizati si la o diferenta de 12 ani.La FNI, banii i-a luat Vantu si pe langa el o clasa intreaga de politicieni care inca mai sunt la putere.La Oltchim, Roibu este vinovatul de serviciu. La FNI, unde s-au praduit 300 de milioane de dolari, a platit CEC-ul si bugetul, acum plateste din nou bugetul, adica cei care lucreaza in educatie, in sanatate, in administratie. Lor li s-au taiat 25% din salariu, in numele necesarelor masuri de austeritate. Lor li s-au luat banii pentru ca bugetul nu avea de unde altundeva. Daca Oltchimul ar fi produs, nu datorii, poate ca bugetul ar fi avut venituri. Oltchimul este numai varful de aisberg al intreprinderilor de stat.Dupa alegeri cine va veni la putere va lua in plin si explozia de la celelalte companii. La o buna parte din ele s-au sters datoriile, dar asta nu le va rezolva situatia. Aceasta stergere inseamna ca li se iau din banii tuturor celorlalti din economie, fie ca se numesc angajati, fie ca se numesc intreprinderi private. Aceasta stergere a datoriilor inseamna ca taxele si impozitele nu vor putea fi reduse. Bine ar fi sa nu creasca.Timp de 10 ani toate guvernele au dormit linistite si si-au pasat de la unii la altii situatiile fierbinti din intreprinderile de stat. Ghinionul guvernului Ponta e ca nu mai are cui sa paseze.