6 ani de la prabusirea Lehman Brothers - 17 septembrie 2014

S-au implinit ieri 6 ani de la Marea Prabusire Financiara. Nimeni nu ar fi crezut atunci ca o institutie precum Lehman Brothers va cadea si ca aceasta cadere va declansa in lant o noua criza financiara internationala. Apropos de nimeni nu ar fi crezut ma intreba de curand cineva vizibil contrariat cum e posibil ca dintre atatia economisti, nimeni sa nu previzioneze (si sa si opreasca) o asemenea criza financiara. In fond, economia e stiinta sau nu? Buna intrebare.... Economisti sau nu, dupa 6 ani, cu totii ne intrebam cum de nu am vazut semnele de sub nasul nostru, cum de nu am reusit sa evitam declansarea unei asemenea caderi economice si, cel mai grav, cum de nu am reusit sa gasim cea mai potrivita solutie de a o combate... Dupa 6 ani, recuperarea economiei mondiale este inca discutabila. Si asimetrica. 12 septembrie 2008. Cea mai mare banca de investitii, Lehman Brothers, cere ajutor financiar guvernului. Desi toata lumea a sperat pana in ultima clipa ca va ceda presiunilor, guvernul american nu accepta. Rezultatul, Lehman Brothers intra in faliment. Plecand de la ideea preconceputa to bil to fall, prabusirea gigantului bancar socheaza de-a dreptul pietele financiare din intreaga lume. Efectele aproape imediate la nivel mondial au fost atat de puternice incat, la doar cateva zile dupa ce Lehman Brothers a fost lasat sa intre in faliment cu buna stiinta, guvernantii americani anuntau deja ca sunt nevoiti sa injecteze masiv lichiditate in sistemul bancar. Supraevaluate, preturile caselor se prabusesc peste noapte, ipotecile explodeaza, iar colosii sistemului financiar american - banci de investitii / fonduri de economii / asiguratori, etc. cad unul dupa altul in lant domino. Criza ce a urmat s-a dovedit a fi mult mai greu de contracarat decat si-ar fi inchipuit pana si cel mai pesimist economist. A fost buna decizia guvernului american, a fost rea? Pana astazi economistii se intreaba daca nu cumva costurile contracararii crizei au fost mult mai mari decat evitarea declansarii ei prin spijinirea bancii de investitii Lehman Brothers. Luate prin surprindere (desi nu ar fi trebuit), autoritatile americane au incercat sa evite instalarea / adancirea recesiunii, folosind toate instrumentele pe care le aveau la dispozitie. Mai mult, demonstreaza chiar ca sunt capabili sa inventeze unele daca e nevoie. Ajuns in asa-numita capcana a lichiditatii, Fed-ul e nevoit sa apeleze la mijloace neconventionale de politica monetara. Efectul Bernanke debuteaza astfel in 2009, atunci cand FED demareaza programul de relaxare cantitativa, mai exact tiparire de bani ieftini. Majoritatea economistilor considera ca utilizarea relaxarii cantitative va conduce mai devreme sau mai tarziu la aparitia unor efecte perverse greu de contracarat. Multi dintre acestia au prevazut inca de la debutul programului ca tiparnitele de bani nu numai ca nu vor rezolva problema de fond, dar vor conduce la aparitia unor noi bule speculative, greu de contracarat fara efecte colaterale, si, intr-un final, a unei noi crize financiare, mult mai violente decat cea din 2008. 22 mai 2013. Ben Bernanke anunta ca intentioneaza sa puna capat programului de relaxare cantitativa. Curand, Bernanke va fi nevoit sa infirme zvonurile, pietele se linistesc, insa se va specula mult timp ca plecarea lui de la FED (dupa ce anterior fusese numit de Bush si reconfirmat de Obama) ar fi avut stransa legatura cu incercarea de restrangere a politicii monetare de stimulare a economiei. 1 februarie 2014. Janet Yellen este noul presedinte al FED, prima femeie guvernator al celei mai puternice banci centrale din lume. Yellen isi incepe mandatul cu un mare dezavantaj. Toata lumea asteapta ca ea sa faca ceea ce Bernanke si Greenspan nu au reusit sa faca. Sa dezumfle bulele speculative create in urma demararii programului de relaxare cantitativa, fara a afecta stabilitatea financiara, cresterea economica, si, de ce nu, fara sa declanseze un nou val al crizei financiare internationale de care se teme toata lumea. Octombrie 2014. Tiparnita de dolari se va opri. Fed va injecta in piata ultimele miliarde de dolari, dupa ce programul a reusit (?!) sa salveze aparentele vreme de cativa ani prin tiparirea a peste patru trilioane de dolari. Analistii financiari, dar si autoritatile avertizeaza insa, momentul nu este tocmai oportun, activele sunt vadit supraevaluate, pietele financiare euforice, iar indicii bursieri internationali nu reflecta realitatea economiei reale. Riscul declansarii unui alt val al crizei exista, daca momentul incetarii tiparnitei de dolari nu va fi bine gestionat. Efectele de contagiune dinspre SUA spre Europa s-au extins mai repede decat s-ar fi crezut. Aici criza financiara avea sa se transforme rapid intr o criza a datoriilor suverane, problema nerezolvata pana astazi. Mai mult, toata lumea asteapta ca bula suprema a datoriilor suverane sa se sparga. Intrebarea nu este daca, ci cand. Pe de alta parte, in zona euro criza financiara a pus in evidenta deficientele cadrului institutional al uniunii. Desi greoi (si parca in contratimp, niciodata la momentul potrivit) decidentii europeni au reusit totusi sa gestioneze riscurile si vulnerabilitatile uniunii monetare. Autoritatile europene reusesc sa imagineze (si sa si concretizeze) diverse instrumente / proceduri privind dezechilibrele macroeconomice menite sa ajute la avertizarea timpurie si la corectarea evolutiilor economice riscante pe baza monitorizarii unui tablou de bord - 6-Pack, Pactul fiscal, Mecanismul European de Stabilitate, autoritatile europene de supraveghere, Comitetul European pentru Risc Sistemic si Mecanismul unic de supraveghere, etc. Cu toate astea, criza financiara este departe de a se fi sfarsit. Fie ca s-au inventat pesudo-solutii care au reusit doar performanta de a cumpara timp cu bani ieftini, fie ca acestea nu au fost luate la timp si / sau nu au fost suficient de convingatoare, realitatea arata ca economia mondiala este departe de a-si fi revenit. Mai mult, nu putini sunt economistii care vad suficiente riscuri de declansare a unui nou val al crizei. In viziunea unora, economia mondiala este la fel de vulnerabila la o criza financiara asa cum era in 2008. Un pericol in plus sunt datoriile mai mari decat erau atunci si expunerea economiilor emergente. In momentul de fata, cateva riscuri pot fi considerate demne de mentionat, urmarit si mai ales gestionat: supraevaluarea activelor, euforia pietelor financiare, managementul momentului de stopare a programului de relaxare cantitativa, bula suprema a datoriilor suverane, strategii de politica economica incoerente pe termen mediu, dar si riscurile de natura geopolitica.