Adrian Vasilescu, BNR: Cine se grabeste sa schimbe leul cu euro - 18 iunie 2014

Alegerea unui nou consiliu de administratie al BNR, al carui mandat de cinci ani incepe in octombrie anul curent, a provocat dezbateri aprinse, unele teme fiind controversate. Sunt teme ce merita sa fie analizate. In comentariul de azi ma voi referi la una dintre ele: momentul trecerii la euro. S-a spus, s-a scris ca termenul de 2019, stabilit de Romania, ar fi fost impus de guvernatorul BNR Mugur Isarescu. Motivul? Si-ar dori ca Romania sa schimbe leul cu euro pana la finalul viitorului sau mandat, ce va incepe in octombrie 2014 si se va sfarsi in octombrie 2019. Adevarul insa este cu totul altul: alegerea anului 2019 este rezultatul unui consens politic, presedintele Romaniei si premierul avansand ca tinta anul 2019. Iar graba daca de graba mai poate fi vorba pleaca de la nevoia unui program vast pentru dezvoltarea Romaniei. Trecerea la euro, poate fi, desigur, un astfel de program. O scurta privire inapoi, in istoria recenta, este in acest sens lamuritoare. La inceputul anului 2000, dupa perfectarea documentelor privind angajarea noastra in cursa aderarii, Guvernul Romaniei a batut palma cu Comisia Europeana pentru un program de sapte ani. Trasand si linia de sosire la 1 ianuarie 2007. Miza cardinala era sa nu pierdem trenul. Fiindca daca am fi scapat trenul de 1 ianuarie 2007, un alt tren nu putea nimeni sa stie cand ar mai fi urmat sa treaca prin gara noastra. Iar criza ce a inceput in anii 2007-2008 arata limpede ca acest tren n-ar fi venit inca pana in prezent. Si, probabil, ar fi urmat inca multi ani de asteptare. Un al doilea program, conturat inca din ianuarie 2007, avea ca obiectiv central trecerea la euro in 2014. Un program tot de sapte ani de integrare europeana. De unde porneam? Evaluarea corecta si fara prejudecati a starii economiei nu era tocmai un lucru simplu. Era insa neindoielnic faptul ca tara avea un potential economic cu mult peste ce aratase pana atunci. Era insa nevoie sa fie tinute sub control balantele macroeconomice. Si, mai ales, sa fie asigurata, in ritm rapid, restructurarea economica. A venit insa criza si s-a vazut limpede ca nici 2014 si nici 2015 nu mai puteau fi termene rezonabile. Si au fost abandonate. In primavara acestui an, vorbind la Universitatea Bucuresti, guvernatorul BNR Mugur Isarescu amintea ca exista deja un consens politic pentru anii 2018 si 2019, sugerand ca nu e timpul sa ne grabim si sa fortam lucrurile inainte de a indeplini toate criteriile. Inainte deci ca Romania sa-si fi asigurat absolut necesarul suport macroeconomic, avand ca miza indeplinirea unui numar de cinci criterii: stabilitatea preturilor, deficit bugetar sub 3 la suta din PIB, datorie publica sub 60 la suta din PIB, stabilitatea cursului de schimb si o rata europeana a dobanzilor pe termen lung. Numai ca acum, dupa cinci ani de criza, celor cinci criterii, privind indicatori de convergenta nominala, li s-a adaugat si o alta categorie de indicatori, cu referire la convergenta reala. In speta, sunt incluse obiective ce prevad diminuarea decalajelor dintre tari, toate sintetizate prin nivelul PIB/locuitor exprimat la paritatea puterii de cumparare standard. Iar biletul de intrare nu-l vom obtine dupa voia noastra, ci dupa felul in care va fi trasata dezvoltarea economico-financiara, legislativa, institutionala si sociala in anii ce vin. Ceea ce inseamna ca recent alesul consiliu de administratie al BNR, in frunte cu guvernatorul, nu se pregateste pentru o festivitate de intrare a Romaniei in zona euro in 2019, ci de integrarea BNR intr-un efort imens, al intregii tari, al fortelor politice, al factorilor economici. Realitatea ne someaza sa incepem sa recuperam din terenul pierdut. Nu atat intr-o competitie a orgoliilor, importanta si ea pentru moralul populatiei, cat mai ales intr-o cursa pentru acumulari de bunastare. Fiindca Romania, in 2008, la capatul fazei de boom a ciclului economic ce demarase in 2000, impartea cu Bulgaria lanterna rosie intr-o clasificare a tarilor Uniunii Europene fundamentata pe doua criterii cardinale pentru calculul bunastarii: PIB-ul pe locuitor si punctajul puterii de cumparare. Cei cinci ani de criza nu ne-au scos din coada clasamentului. Asa ca alte intarzieri nu ne mai putem permite.