Adrian Vasilescu, BNR: De ce se apreciaza leul - 28 mai 2014

Piata valutara a devenit plictisitoare. Fara nervi, fara intrigi, fara urcusuri si coborasuri spectaculoase ale cursului leu-euro. Aproape ca s-a obisnuit cu urcusul calm al leului. Au disparut pana si zvonurile. Doar sumele in valuta se inmultesc. si volumul tranzactiilor. In rest… piata se mentine operativa, fluida, transparenta. Fara evenimente. Se bucura BNR? Voi nuanta. „Cursul e determinat de piata, nu de ce vrem noi, la BNR”, a precizat guvernatorul BNR. si a adaugat ca nu-si doreste inta­rirea leului. Precizare importanta, ce sugereaza ca in actualele imprejurari leul e impins in sus de piata si nicidecum de interventii ale Bancii Centrale. Iar piata nu e stimulata de rezultatele economice ale tarii, care nu justifica aprecierea leului. si atunci, de unde acest urcus, incet dar persistent al monedei noastre? Intra capitaluri. E criza in Ucraina, pleaca bani de acolo, dar nu se duc in Turcia. Probabil ca vin la noi. Ce face leul? Urca. Sare peste praguri psihologice. Dupa ce, in ianuarie si inceputul lui februarie, a avut momente prelungite de depreciere, cursul marcand si niveluri de 4,50 de lei pentru 1 euro, a inceput incet sa urce. De fapt, 1 euro a inceput sa se vanda cu tot mai putini lei: 4,49; 4,48; 4,47… si tot asa, pana cand, in zilele din urma, evolutiile au tins de la 4,43 la 4,40 ajungand, marti, la 4,39 lei pentru 1 euro. Pe tot acest parcurs, cateva varfuri, expresii ale unei usoare nervozitati, au fost urmate de miscari calme ale cursului leu-euro. Sigur, efectele bat in sensuri diferite. Multi se bucura. Leul, avand numeroase momente de apreciere, o mare parte a populatiei, care a luat credite in valuta in etapele de depreciere, a iesit in castig. N-ar fi insa exclus, intr-o alta etapa, ca leul sa se deprecieze, si atunci vor pierde toti cei care se bucura acum. Cert este ca au sfidat avertismentele, s-au imprumutat in valuta desi sunt platiti in lei, si si-au asumat un risc. Se mai bucura, acum, importatorii. si sunt ceva mai tristi exportatorii, daca nu s-au protejat la timp. Adevarul este ca piata valutara le administreaza tuturor o lectie. si anume, ca nu piata trebuie sa-si ajusteze deciziile in raport cu diversitatea intereselor participantilor la schimbul valutar, ci invers; prin urmare, cumparatorii si vanzatorii de valuta, creditorii, debitorii ajung la competitivitate numai in masura in care sunt atenti la semnalele pietei. In conditii de normalitate, participantii la schimbul valutar au fie sansa de a se adapta deciziilor pietei sau chiar de a le influenta (exportatorii cu deosebire), fie nesansa de a pierde partida. Dar, nici importatorii si nici exportatorii nu au inca deplina constiinta a faptului ca ei sunt competitori pe piata si ca, prin actiunile lor, pot sa-i directioneze miscarile. Un lucru ramane clar: BNR isi pastreaza dreptul de a interveni. Oricand… daca imprejurarile o cer. Fara sa aiba insa o tinta de curs. Tinta este stabilitatea pietei valutare. Sigur, intr-o economie in care marile mize nu sunt productivitatea, competitivitatea si eficienta, nu sunt excluse nedumeriri referitoare la stabilitatea pietei. Cine o asigura? Totusi, cresterea economica merge mai departe, dezinflatia de asemenea, somajul scade. Aceste succese evidente sunt insa insotite de competitivitate modesta, de indisciplina financiara. Numai ca in piata valutara e prezenta si BNR, inzestrata cu mecanisme viabile, care o ajuta sa depaseasca starile febrile. Fara indoiala, pot interveni si factori imprevizibili, care sa schimbe lucrurile. Dar socurile sunt mereu de mica intensitate si de scurta durata. Piata ramane stabila.