Rekkers: Istoria fabuloasa a unui bancher olandez care "a urat Romania" cand a fost trimis la Bucuresti in 1998 si a ajuns sa se indragosteasca de ea pana peste cap - 23 ianuarie 2012

In aproape un deceniu la varful bancii din Cluj, Robert Rekkers a adus actionarilor bancii profituri de 400 mil. euro, dar a si trait momente dramatice in toamna lui 2008, atunci cand a izbucnit criza, iar BNR a acordat Bancii Transilvania, peste noapte, un imprumut de urgenta care a salvat-o de la o criza de lichiditate. La finalul lunii decembrie anul trecut, Robert Rekkers, de 9 ani la carma Bancii Transilvania, a fost invitat la evenimentul "Meet the CEO" al saptamanalului BUSINESS Magazin. Una dintre intrebari a fost "mai ramaneti la Banca Transilvania? ", iar raspunsul lui Rekkers a fost: "Eu raman aici cat doresc actionarii sa lucreze cu mine". Nimeni din cei prezenti la acea intalnire nu stia ca intre principalii actionari, board si Robert Rekkers erau de mai multe luni discutii privind situatia lui. El ceruse o prelungire a mandatului de CEO, care expira in aprilie 2012, pe inca doi ani. Asta ar fi insemnat a patra prelungire consecutiva. Actionarii insa nu mai voiau sa-i prelungeasca mandatul, considerand ca deja era prea mult, iar modelul lui de "CEO de vreme buna", de expansiune rapida atunci cand economia creste in ritmuri inalte, si-a atins limita, iar banca are nevoie de un alt tip de CEO mai conservator, mai asezat si low profile, avand in vedere conditiile dificile din economie. Asa s-a scris o istorie de aproape 9 ani intre Robert Rekkers, un olandez care a aterizat in 1998 in Romania, pe o vreme oribila, la conducerea filialei de la Bucuresti a grupului olandez ABN Amro, si Transilvania, banca cu capital majoritar romanesc, boardul acesteia si mai ales Horia Ciorcila, presedintele consiliului de administratie si unul dintre fondatorii bancii. In 2002, la mai putin de un an de cand cumparase 15% din banca, BERD - institutia politico-financiara europeana - a initiat un proces de aducere a unui nou CEO la Banca Transilvania, care sa fie mai tanar si mai orientat spre o dezvoltare rapida decat Iosif Pop, cel care conducea institutia din Cluj inca de la infiintare, in anul 1994. Iosif Pop, care adusese BERD ca actionar, era mai auster si conservator, conducand institutia cu o mana de fier, fiind mai reticent la dezvoltari rapide. Modelul lui de business a fost propice pentru perioada dificila dintre 1994 si inceputul anilor 2000. BERD a initiat un proces de recrutare pentru care a apelat la George Butunoiu, unul dintre putinii head hunteri de pe piata la vremea respectiva. BERD a reusit sa-l convinga pe Horia Ciorcila, cel mai influent roman din banca si unul dintre fondatori, de aceasta schimbare. La rand lui, Ciorcila trebuia sa-i convinga pe o parte dintre actionarii romani de aceasta miscare, multi dintre ei fiindu-i fideli lui Iosif Pop. Roberto Marzanati, omul BERD in consiliul de administratie si salvatore Candido, reprezentantul BERD (unul dintre principalii investitori straini in tara) la Bucuresti, au avut o lista cu bancheri care lucrau in Romania. Dintr-o lista de 25 de bancheri romani si straini au ramas 10, iar in final s-au purtat discutii cu 5. Cerinta era sa fie tanar, din noul val care aparuse dupa 1990, si determinat. Primul pe lista fusese Paul Prodan, la vremea respectiva un star al ING, banca olandeza care era in top 5 in Romania si pentru care lucra din 1994, de cand fusese infiintata ca sucursala la Bucuresti. Robert Rekkers era pe locul doi. Cei de la BERD voiau la conducere un roman si avusesera mai multe discutii cu Prodan. Dar pe masura ce discutiile avansau si avusese oferta pe masa, el devenise "pretentios si fitos". In vara acelui an, la Bucuresti a venit un "mare director din BERD" care isi stabilise o intalnire la BNR. Intreaga delegatie a fost lasata sa astepte 45 de minute intr-o anticamera a bancii pana a fost primita de un viceguvernator, iar acest lucru i-a enervat atat de mult pe cei de la Londra, incat atunci cand s-au intors in oras au spus ca vor sa mearga mai degraba cu un expat ca Rekkers decat cu un roman, conform celor care isi amintesc cum au decurs discutiile atunci. Asa au mers inainte cu Robert Rekkers, la acest lucru contribuind si chimia de inceput dintre el si Horia Ciorcila. Rekkers, care in 2002 isi incheia mandatul de 4 ani la conducerea ABN Amro Romania, urma sa fie trimis in Turcia, cand el tocmai se indragostise bine de Romania dupa ce la inceput, in toamna lui 1998, i se paruse un vis urat. (Banii nu sunt totul. Spune un bancher cititi aici ce spunea Rekkers in 3 octombrie 2003). "Cand am auzit ca va trebui sa merg in Romania sa ma ocup de filiala de acolo am crezut ca nu este adevarat. A fost o mare surpriza ... din pacate neplacuta. Era ca un vis urat. Si asta dupa ce lucrasem pentru ABN Amro in cea mai mare parte a timpului in America Latina, Columbia, Paraguay. Nu cred ca o sa uit vreodata... cand am ajuns la Bucuresti era o vreme oribila, ningea, era mizerie, circulatia era proasta. Gandul meu era cum sa-mi fac treaba mai repede si sa plec", spunea Rekkers. Dar in vara lui 2002 a fost contactat de Banca Transilvania si dupa mai multe runde de discutii a acceptat sa mearga la Cluj. "A fost cea mai grea decizie pe care a trebuit s-o iau pana acum in viata mea. Am lucrat 18 ani pentru ABN Amro. E in inima mea. Am avut nopti intregi in care nu am dormit pana am dat raspunsul celor de la Banca Transilvania. Trebuia sa plec, sa aleg intre a lucra pentru ABN Amro in Turcia sau sa detin o pozitie de conducere in ABN Olanda. Pana la urma am ales Banca Transilvania", spunea Rekkers in octombrie 2003 pentru ZF. Desi venise in Romania in 1998, cand minerii bateau la usa, iar economia era trimisa la pamant de criza din Rusia, olandezul si-a vazut de treaba la ABN Amro si a adus banca in top 5. Mai avea un pas si o depasea pe rivala ING. Simtind ca economia romaneasca va incepe la un moment dat sa decoleze dupa dezastru din 1998 - 2000, Robert Rekkers a pus pe masa celor de la ABN un plan de expansiune in tara, cu deschideri de sucursale si o atacare a pietei de retail care apartinea BCR, BRD si CEC. "Dar in momentul in carre banca-mama si-a definitivat strategia pentru pietele emergente intre care Romania si Turcia si am ajuns la concluzia ca nu era in pas cu ceea ce mi-as fi dorit eu sa fac in continuare, mi-am zis ca este mai bine sa plec." Si a plecat la Cluj, incepand o aventura cu o banca de mijlocul clasamentului, care se lupta sa-si faca un nume. Bineinteles pe masa a fost si un pachet salarial de top care insemna jumatate de milion de dolari pe an plus bonus de performanta in actiuni. Banca Transilvania era cotata la bursa de la Bucuresti din 1997, iar de la un capital de 4 milioane de dolari ajunsese in august 2002 la o capitalizare bursiera de 55 mil. euro. Iosif Pop adusese BERD pentru a avea un nume solid alaturi care sa deschida usile la finantatorii externi, intrucat banca avea nevoie de bani pentru a se dezvolta. Dar BERD nu a mai mers pe mana lui Iosif Pop, asa ca pe 3 septembrie 2002 Rekkers a fost ales director general al bancii si membru in consiliul de administratie. In luna noiembrie a acelui an, Horia Ciorcila a preluat conducerea consiliului de administratie de la Roberto Marzanati, omul BERD, ceea ce a pus bazele celui mai sudat cuplu din sistemul bancar care a durat 9 ani. In cateva luni olandezul a schimbat managementul, a adus la Cluj o parte din oamenii cu care lucrase la ABN in Bucuresti si astfel a inceput un proces de dezvoltare si expansiune a bancii care a starnit invidia celorlalti jucatori. In zona Transilvaniei banca a calcat pe teritoriul bancilor mari si a ajuns sa se bata de la egal la egal. (Ce spunea Rekkers in 28 octombrie 2002 Rekkers: vrem sa fim o banca agresiva) Beneficiind de cresterea exponentiala a economiei dintre 2004 si 2007, valoarea bancii pe bursa a crescut incredibil. De la 55 mil. euro in 2002, in iulie 2007, in plin boom economic, valoarea bancii ajunsese la 1,7 mld. euro. Principalii actionari erau in culmea fericirii, iar Robert Rekkers era starul. Avand in vedere ca o parte din pachetul lui salarial era in actiuni, la care s-au adaugat si cumpararile proprii de pe bursa, el ajunsese sa detina 0,7% din capital, ceea ce insemna atunci aproape 9 - 10 mil. euro. Tot timpul Banca Transilvania a fost o tinta pentru grupurile financiare care voiau sa intre in Romania, iar de-a lungul timpului Ciorcila a purtat mai multe discutii. Dupa ce grupul austriac Erste a cumparat cea mai mare banca locala BCR platind un pret incredibil - 3,75 mld. euro pentru 60% din actiuni, evaluand banca la 6 mld. euro, adica un multiplu de 6 ori fondurile proprii -, urmatoarea banca relevanta care mai putea fi achizitionata era Transilvania. Principalii actionari voiau insa mai mult si vedeau in fata ochilor numai o dezvoltare continua si implicit o crestere si mai mare a valorii bancii. Toti socoteau in minte cum de la 1,7 mld. euro Banca Transilvania va depasi rapid 2 mld. euro, iar grupurile financiare se vor bate pe actiuni. Nimic nu anunta turnura dramatica pe care urma s-o ia lucrurile in intreaga lume. Intai a venit in vara lui 2007 caderea unei venerabile banci americane de investitii Bear Sterns, pentru ca numai peste un an sa vina falimentul Lehman Brothers si imediat ca la domino caderile tuturor actiunilor din lume, in special ale bancilor. Nimeni nu mai voia sa auda de banci, iar banii, care pana atunci erau din abundenta si foarte ieftini, disparusera peste noapte. Cuvantul faliment bancar era la ordinea zilei, iar toti se fereau de toti sa se imprumute. De la perioada de sampanie si petreceri de pana atunci, s-a ajuns la nopti nedormite si multe pastile pentru toata lumea, inclusiv pentru cei care conduceau si erau actionari principali la Banca Transilvania. Intre septembrie 2008 si primele luni din 2009, a urmat cea mai dramatica perioada din istoria bancii, care a fost la un pas sa devina prima victima a crizei financiare din Romania. In spatele usilor inchise s-a derulat cel mai mare imprumut de urgenta acordat de BNR unei banci in ultimii 15 ani. La inceputul lunii septembrie si urmarind zi de zi tensiunile dramatice de pe pietele financiare si din lumea bancilor care insemnau retragerea banilor de catre deponenti si lipsa accesului la alte resurse, Horia Ciorcila si Robert Rekkers si-au dat seama ca banca va avea nevoie rapida de lichiditate pana va primi un imprumut negociat dinainte de la IFC. De pe piata romaneasca nu putea sa ia intrucat ar fi atras atentia si mai mult decat atat costurile de finantare urcasera. Cursul valutar leu/euro era tinut in frau de BNR prin masuri mai putin ortodoxe, iar piata interbancara, unde se imprumuta bancile intre ele, era blocata de neincredere. Cine avea bani ii tinea deoparte. In strada, Banca Transilvania, intrucat era o banca romaneasca si nu avea in spate un actionar international, incepuse sa intre intr-o morisca a zvonurilor. Atunci Ciorcila si Rekkers s-au dus la BNR si au cerut un imprumut de urgenta pentru a nu intra in criza de lichiditate avand in vedere viteza cu care erau retrasi banii din bancile romanesti in toamna lui 2008. Sub monitorizarea situatiei de catre Directia supraveghere din BNR condusa de Nicolae Cinteza care a recomandat acordarea de urgenta a imprumutului si cu implicarea directa a guvernatorului Mugur Isarescu, consiliul de administratie al BNR a aprobat peste noapte un imprumut de urgenta de 600 mil. lei pe o perioada de 3 luni. Banca avea indicatori buni de solvabilitate, dar avea nevoie de lichiditate de rezerva. Foarte putina lume a stiut de acest imprumut si cum s-au desfasurat lucrurile. El figureaza in statisticile BNR la categoria altele. Imprumutul a fost restituit fara probleme in doua parti, avand in vedere ca a mai existat o solicitare de prelungire pentru o parte din bani. BNR si Banca Transilvania nu au vorbit niciodata despre acel caz, dar pana la urma intregului sistem bancar i-a trecut glontul pe la ureche. Horia Ciorcila, pentru care aceasta banca este viata lui, a albit inainte de vreme, iar Rekkers a spus in decembrie 2011 ca a fost "cea mai grea perioada din cariera". De atunci prudenta a devenit cuvantul de ordine, astfel incat acum depozitele atrase depasesc creditele. Norocul Bancii Transilvania a fost ca, din motive care nu aveau legatura cu criza, ci cu niste dispute legate de majorarea capitalului, actiunile au fost suspendate de la tranzactionare mai multe luni, ceea ce a mai atenuat din tensiunea care se instalase. La inceputul lui 2009, banca mai valora pe bursa circa 180 mil. euro, adica de 10 ori mai putin fata de vara lui 2007. Criza a topit toate castigurile actionarilor. Tot atunci, sub teama a ceea ce ar putea sa se intample, Ciorcila a discutat cu BRD si Société Générale o eventuala fuziune printr-un schimb de actiuni, avand in vedere ca si BRD era tranzactionata la bursa. Daca BRD ar fi preluat Banca Transilvania si implicit o cota de aproape 6% din piata, ar fi ajuns direct in ceafa BCR, cea mai mare banca de pe piata. Fuziunea avea sens, era agreata local, dar, ghinion, tocmai atunci a izbucnit in Franta la Société Générale scandalul Kerviel in care un trader a tranzactionat fraudulos provocand o gaura de cateva miliarde de euro. Fuziunea din Romania nici nu avea loc pe ordinea de zi, asa ca totul a picat. In joc a intrat Banca Nationala a Greciei, care pe piata detine Banca Romaneasca si se zbate undeva intre locurile 12 si 13, si a inaintat o oferta. Dar principalii actionari ai BT ar fi vrut mai mult - multiplu de 1,7 ori activele nete, fata de 1,3 cat oferisera grecii, asa ca discutiile nu au continuat. Au urmat ceva tatonari cu Marfin Bank, care are in spate un puternic grup arab, dar aici partile s-au lovit de reticenta BNR, care scruta cu lupa o eventuala preluare. La finalul lui 2009 o parte din actionarii bancii - cei individuali - au discutat de unii singuri cu Bank of Cyprus, careia i-au vandut aproape 10% din actiuni. Acele tranzactii s-au soldat chiar si cu un proces penal, pentru manipularea pietei de capital. Printre cei vizati au fost Horia Ciorcila si Claudiu Silaghi, fost vicepresedinte. Cei de la Banca Transilvania au castigat primul proces in fata procurorilor. Intre timp Claudiu Silaghy a murit, el suferind dupa acel caz un atac cerebral din care nu si-a revenit. Odata ce presiunile din piata financiara s-au mai atenuat, iar neincrederea a scazut, lucrurile au reintrat in normal. Dar criza financiara s-a transformat intr-o criza economica, iar toate bancile a trebuit sa inceapa lupta cu firmele, persoanele fizice si implicit cu creditele neperformante. Iesind cu bine din tensiunile anilor 2008-2009, Banca Transilvania a inceput sa castige teren in piata, reusind sa-si majoreze cota la 6,8% in 2011 de la 5,9% in 2009, adica un plus de 1 mld. euro. Pe bursa actiunile bancii si-au mai revenit, dar sunt departe de varful atins in 2007. Vineri, BT valora pe bursa 370 mil. euro. Rekkers a traversat toata aceasta perioada dificila si si-a dorit sa ramana in fruntea Bancii Transilvania, pe care o promoveaza ca fiind o banca romaneasca de care economia are neaparat nevoie: "Fiecare tara are nevoie de agenti bancari cu capital local pentru ca acestia sunt cruciali pentru anumite sectoare importante cum sunt IMM-urile sau agricultura." Asta a fost vorba lui in ultima iesire in fata presei cand inca nu stia ca nu va ajunge la o intelegere cu actionarii si cu boardul pentru prelungirea mandatului. Cand a realizat ca cei care conduc Banca Transilvania nu-l mai vor, a decis sa demisioneze. In cei 9 ani a adus actionarilor profituri de 1,3 mld. lei, aproape 400 mil. euro si a adus banca pe locul 3 in sistemul bancar. A muncit foarte mult pentru a ajunge cu Banca Transilvania aici, dar si a petrecut mult, lasand in urma povesti care fac deliciul tabloidelor. Poate si acesta a fost un motiv care i-a determinat pe actionari sa ia o alta decizie decat cea pe care o dorea Rekkers. Asa cum in 2002 BERD si principalii actionari au vrut un alt CEO, si acum vor un alt model de CEO. Iar Horia Ciorcila trebuie sa gaseasca un bancher care sa se potriveasca cu ceea ce vor in continuare: consolidare, prudenta si low profile. Va fi destul de greu de gasit. Va avea mana buna inca o data?