Sefii (SIF4) incearca sa ne duca sub pragul de 5% - 30 iulie 2021

Nu există niciun fel de logică investiţională sau economică să începi răscumpărarea când preţul acţiunii s-a dublat. Angajaţii domnilor Lakis şi Drăgoi de la SIF Muntenia (SIF4) tocmai au anunţat că vor, în sfârşit, să ducă la îndeplinire programul de răscumpărare a 20.645.201 de acţiuni, votat acum 15 luni. Nu ştiu dacă este coincidenţă sau nu, dar asta se întâmplă la zece zile după ce am anunţat că împreună cu câţiva alţi investitori am ajuns la 5% din capitalul SIF4. Iar acţionarii cu 5% din capital, capătă noi drepturi, inclusiv de a convoca adunări generale. Aşadar, a trecut ceva vreme de la hotărârea de răscumpărare a acţiunilor până ce şefii SIF4 s-au gândit că e momentul oportun pentru răscumpărare. Când dumnealor au votat această răscumpărare, cu peste 180 milioane de acţiuni proprii pe care le controlează, într-un mod mascat cu încălcarea legii 31/1990 şi a directivei europene 2011/61/EU, prin câteva SAI-uri plătite regeşte din banii acţionarilor, acţiunea SIF4 valora cam 0,65 lei. Acum este aproximativ 1,3 lei. Nu sunt ei de vină că acţiunea s-a dublat. Eu am cumpărat mult, la fel ca alţi câţiva investitori care, între timp, ne-am organizat în Asociaţia Investitorilor la SIF-uri (AISIF) (https://aisif.ro). Aceste cumpărări ale noastre au ridicat preţul acţiunii. Noi am făcut aceste achiziţii pentru a schimba lucrurile în bine la SIF-uri, şi prin urmare în piaţa de capital în ansamblu. AISIF este o organizaţie non-guvernamentală care are drept scop promovarea intereselor tuturor acţionarilor la SIF-uri. Articolele din presă, tot mai dese în ultimul timp, dar şi faptul că am început să semnalăm autorităţilor statului lucrurile ilicite de la SIF-urile controlate de domnii Lakis şi Drăgoi (inclusiv SIF4) au creat o anumită emulaţie în piaţă. Şi acum cei care au hotarât să răscumpere, aparent fără să-şi fi dorit acest lucru (altfel n-ar fi aşteptat tocmai 15 luni), au ajuns la concluzia că a sosit momentul. Dar de ce tocmai acum au decis că ar fi momentul să răscumpere? Probabil că şefilor SIF4, declaraţi şefi prin uzurpare de voturi, nu le-a plăcut preţul acţiunii la 0,65 sau undeva între 0,65 şi 1,3 lei. Le place însă acum, când acţiunea s-a dublat. Mă întreb de ce n-au derulat această răscumpărare la un preţ mai mic?! Să punem această decizie de a cumpăra acum, şi nu când preţul era cam jumătate, pe seama adoptării din senin a unei mentalităţi şi viziuni investiţionale noi? Oare despre ce fel de viziune revoluţionară poate fi vorba? Îmi aduc aminte de un banc despre doi ruşi care se întâlnesc pe Oxford Street din Londra. Igor îl întreabă pe Vladimir: cât ai dat pe pantofii ăştia? Igor răspunde, mândru: 500 de lire. Vladimir rânjeşte cu superioritate şi răspunde: prost mai eşti Igor, 100 metri mai încolo se vinde cu 1.000 de lire. Oare există astfel de snobism şi în investiţii? Se pare că da - şefii SIF4 par să acţioneaze ca nişte snobi pe piaţa de capital. Să vă explic ce vreau să spun prin această sintagmă investiţională. Mai mult ca sigur aţi observat cum unii oameni, precum în bancul nostru, gândesc că acelaşi lucru mai scump este, cu siguranţă, mai bun decât acelaşi lucru mai ieftin. Tradus în comportamentul si viziunea managerilor SIF4, aceştia se gândesc, probabil, că dacă acţiunea într-un fel misterios s-a dublat în 15 luni, ea ar trebui să fie mult mai bună decât atunci când valora jumătate de preţ. Dar este evident că nu le plăcea acţiunea SIF4 la 0,65 - 0,75 lei, nivel la care s-a tranzacţionat până la sfârşitul lui 2020 şi şefii SIF4 n-au considerat că merită să execute răscumpărarea votată chiar de ei. Este contraintuitiv, dar pare asemănător cu situaţia multor investitori în Bitcoin. La 60.000 de dolari toată lumea cumpăra Bitcoin, dar la 30.000 de dolari acelaşi Bitcoin era considerat mai prost pentru că era mai puţin valoros. Eu vă propun să încercăm să lăudăm înţelepciunea angajaţilor domnilor Lakis şi Drăgoi pentru că, în mod sigur, au înţeles ceva ce mulţi alţi investitori nu au desluşit. Până la urmă dacă nu înţelegeau nişte chestii elementare, precum faptul că acelaşi lucru la preţ dublu este mai scump decât acelaşi lucru la jumătate de preţ, poate că nu ar fi ajuns şefi la una din cele mai mari companii cotate la bursa românească, nu? Sau cumva au ajuns acolo chiar nişte oameni care n-au absolut nicio legătură cu managementul unei companii sau cu piaţa de capital, ci doar pentru că se pot vota pe sine prin acţiuni proprii deţinute indirect? Răspunsul îl ştie toată lumea. Evident, într-o notă mai serioasă, nu există niciun fel de logică investiţională sau economică să tot aştepţi, adică 15 luni, şi să începi răscumpărarea când preţul acţiunii s-a dublat. Dar care este explicaţia mai logică? Stăpânii uzurpatori ai SIF4 mai degrabă au gândit strategic, dar evident nu în interesul SIF4 ci pentru ei înşişi. Mai exact, şefii SIF4, angajaţii domnilor Lakis şi Drăgoi, încearcă să ne dea o bucăţică din banii societăţii, să vindem o parte din participaţie ca să coborâm sub pragul de 5%. Asta mi se pare a fi singura explicaţie logică. Miroase a disperare? Mă tot gândesc, ca investitor mare la o companie sifonată la vedere într-o ţară membră UE, unde şi-ar mai fi găsit loc de muncă aceşti mari şefi de SIF-uri dacă nu ar fi reuşit să uzurpe nişte companii publice? Vă las pe dumneavostră să completaţi cu răspunsuri şi păreri la aceasta întrebare în secţiunea de comentarii.