Intoarcerea la leu - 06 noiembrie 2012: Diferență între versiuni

Versiunea de la data 2 octombrie 2023 02:53

A devenit oficial, Romania nu isi mai pune problema aderarii la euro in 2015, iar orizontul nou despre care se vorbeste ar fi in cel mai bun caz 2019.Sigur, desi este prezentata ca o decizie locala, se pune intrebarea cat ar mai fi dorit tarile din zona euro sa integreze monetar o economie periferica, dupa ce UE a inceput sa crape de la margini: Grecia, Irlanda, Portugalia. Au existat voci care au spus mai demult ca este o iluzie aderarea in 2015, dar acum nu mai conteaza. Conteaza ce consecinte va avea asupra economiei acest anunt si ce decizii sunt necesare in noua perspectiva. Cea mai simpla intrebare este, daca tot a fost anuntat faptul ca tinta euro este amanata dupa 2015, cine isi asuma de-euroizarea economiei?Ziarul Financiar a scris deseori despre practica vanzatorilor de masini, a furnizorilor de servicii de telefonie mobila sau a companiilor aeriene de a prezenta preturile in moneda straina.Doar in Romania, spre deosebire de alte tari din regiune, se vand produse si servicii in euro, cu facturarea la cursul zilei. Aceasta practica dovedeste nu numai neincredere in moneda locala, dar si creeaza practic neincredere in economia locala.Legarea unei economii fara finantare asigurata din strainatate de o moneda straina aduce mai multe daune decat beneficii. Orice fluctuatie a cursului are consecinte imediate asupra consumului intern, chiar daca marfa provine in primul rand din productie locala.Dar cea mai defavorabila expunere este cea legata de creditele in euro. Din pacate, in ani de criza dependenta de creditele in euro a crescut in loc sa scada.Din valoarea totala a soldului de 232 de miliarde lei credite in lei si valuta (in echivalent) acordate de banci la sfarsitul lunii septembrie 2012, creditele in lei reprezentau numai 36%, fata de o pondere de 42% in decembrie 2008. Mai prost este ca tocmai populatia, care nu are venituri in valuta si nici posibilitatea de a impune preturi la "produsul" sau, forta de munca, in valuta, este in septembrie 2012 mai expusa la creditele in valuta decat in decembrie 2008.Astfel, din total credite acordate populatiei in valoare de 107 mld. lei, 72 mld. lei, deci aproape trei sferturi, sunt in prezent in valuta, in timp ce in decembrie 2008 ponderea era de 60%. Practic, soldul creditelor in lei pentru populatie a scazut de la 42 mld. lei in decembrie 2008 la 35 mld. lei in prezent, iar soldul creditelor in valuta a crescut de la 58 mld. lei la 72 mld. lei. Culmea, in loc sa scada expunerea populatiei pe creditele in euro, in loc sa se mute oamenii de pe credite cu risc valutar pe care nu il pot controla, ei s-au mutat pe credite in euro.Pentru ca este si un efect de crestere a euro (care era la 3,9 lei in decembrie 2008 si 4,4 lei astazi), de 10%, deci soldul de 58 mld. lei de atunci inseamna circa 63 mld. lei azi, dar diferenta de la 63 mld. lei pana la 72 mld. lei, adica 9 mld. lei (2 mld. euro) inseamna risc nou.De ce era nevoie de acest risc nou de 2 mld. euro asumat de debitorii persoane fizice? De ce nu puteau fi obtinute credite in lei care sa ofere accesul la case sau la consum? Unde este strategia de a reduce expunerea oamenilor pe credite in valuta?Nu exista deocamdata raspuns la aceste intrebari. Ce se poate spune este insa ca in alte tari, care au avut aceasta problema la expunerea prea mare la creditele in valuta, statul a incercat prin toate mijloacele sa o reduca. In Ungaria, spre exemplu, bancile au fost fortate sa accepte plata in avans a creditelor in franci elvetieni - care ard cel mai tare din cauza aprecierii puternice a monedei elvetiene - la un curs mai mic decat cel de pe piata. In Polonia nu a fost cazul, pentru ca populatia a fost mult mai putin expusa la creditele in euro sau franci. La noi, nici macar nu a fost stavilita cresterea creditelor in euro, dar sa se puna problema in vreun fel a transformarii creditelor din euro in lei.De-euroizarea nu inseamna de-occidentalizare, ci pragmatism. Romania nu se poate imprumuta la infinit pentru a sustine riscuri pe care se vede ca nu si le poate permite, asa cum s-a intamplat la inceputul lui 2009.

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
-A devenit oficial, Romania nu isi mai pune problema aderarii la euro in 2015, iar orizontul nou despre care se vorbeste ar fi in cel mai bun caz 2019.Sigur, desi este prezentata ca o decizie locala, se pune intrebarea cat ar mai fi dorit tarile din zona euro sa integreze monetar o economie periferica, dupa ce UE a inceput sa crape de la margini: Grecia, Irlanda, Portugalia. Au existat voci care au spus mai demult ca este o iluzie aderarea in 2015, dar acum nu mai conteaza. Conteaza ce consecinte va avea asupra economiei acest anunt si ce decizii sunt necesare in noua perspectiva. Cea mai simpla intrebare este, daca tot a fost anuntat faptul ca tinta euro este amanata dupa 2015, cine isi asuma de-euroizarea economiei?Ziarul Financiar a scris deseori despre practica vanzatorilor de masini, a furnizorilor de servicii de telefonie mobila sau a companiilor aeriene de a prezenta preturile in moneda straina.Doar in Romania, spre deosebire de alte tari din regiune, se vand produse si servicii in euro, cu facturarea la cursul zilei. Aceasta practica dovedeste nu numai neincredere in moneda locala, dar si creeaza practic neincredere in economia locala.Legarea unei economii fara finantare asigurata din strainatate de o moneda straina aduce mai multe daune decat beneficii. Orice fluctuatie a cursului are consecinte imediate asupra consumului intern, chiar daca marfa provine in primul rand din productie locala.Dar cea mai defavorabila expunere este cea legata de creditele in euro. Din pacate, in ani de criza dependenta de creditele in euro a crescut in loc sa scada.Din valoarea totala a soldului de 232 de miliarde lei credite in lei si valuta (in echivalent) acordate de banci la sfarsitul lunii septembrie 2012, creditele in lei reprezentau numai 36%, fata de o pondere de 42% in decembrie 2008. Mai prost este ca tocmai populatia, care nu are venituri in valuta si nici posibilitatea de a impune preturi la "produsul" sau, forta de munca, in valuta, este in septembrie 2012 mai expusa la creditele in valuta decat in decembrie 2008.Astfel, din total credite acordate populatiei in valoare de 107 mld. lei, 72 mld. lei, deci aproape trei sferturi, sunt in prezent in valuta, in timp ce in decembrie 2008 ponderea era de 60%. Practic, soldul creditelor in lei pentru populatie a scazut de la 42 mld. lei in decembrie 2008 la 35 mld. lei in prezent, iar soldul creditelor in valuta a crescut de la 58 mld. lei la 72 mld. lei. Culmea, in loc sa scada expunerea populatiei pe creditele in euro, in loc sa se mute oamenii de pe credite cu risc valutar pe care nu il pot controla, ei s-au mutat pe credite in euro.Pentru ca este si un efect de crestere a euro (care era la 3,9 lei in decembrie 2008 si 4,4 lei astazi), de 10%, deci soldul de 58 mld. lei de atunci inseamna circa 63 mld. lei azi, dar diferenta de la 63 mld. lei pana la 72 mld. lei, adica 9 mld. lei (2 mld. euro) inseamna risc nou.De ce era nevoie de acest risc nou de 2 mld. euro asumat de debitorii persoane fizice? De ce nu puteau fi obtinute credite in lei care sa ofere accesul la case sau la consum? Unde este strategia de a reduce expunerea oamenilor pe credite in valuta?Nu exista deocamdata raspuns la aceste intrebari. Ce se poate spune este insa ca in alte tari, care au avut aceasta problema la expunerea prea mare la creditele in valuta, statul a incercat prin toate mijloacele sa o reduca. In Ungaria, spre exemplu, bancile au fost fortate sa accepte plata in avans a creditelor in franci elvetieni - care ard cel mai tare din cauza aprecierii puternice a monedei elvetiene - la un curs mai mic decat cel de pe piata. In Polonia nu a fost cazul, pentru ca populatia a fost mult mai putin expusa la creditele in euro sau franci. La noi, nici macar nu a fost stavilita cresterea creditelor in euro, dar sa se puna problema in vreun fel a transformarii creditelor din euro in lei.De-euroizarea nu inseamna de-occidentalizare, ci pragmatism. Romania nu se poate imprumuta la infinit pentru a sustine riscuri pe care se vede ca nu si le poate permite, asa cum s-a intamplat la inceputul lui 2009.
+A devenit oficial, Romania nu isi mai pune problema aderarii la euro in 2015, iar orizontul nou despre care se vorbeste ar fi in cel mai bun caz 2019.Sigur, desi este prezentata ca o decizie locala, se pune intrebarea cat ar mai fi dorit tarile din zona euro sa integreze monetar o economie periferica, dupa ce UE a inceput sa crape de la margini: Grecia, Irlanda, Portugalia. Au existat voci care au spus mai demult ca este o iluzie aderarea in 2015, dar acum nu mai conteaza. Conteaza ce consecinte va avea asupra economiei acest anunt si ce decizii sunt necesare in noua perspectiva. Cea mai simpla intrebare este, daca tot a fost anuntat faptul ca tinta euro este amanata dupa 2015, cine isi asuma de-euroizarea economiei?Ziarul Financiar a scris deseori despre practica vanzatorilor de masini, a furnizorilor de servicii de telefonie mobila sau a companiilor aeriene de a prezenta preturile in moneda straina.Doar in Romania, spre deosebire de alte tari din regiune, se vand produse si servicii in euro, cu facturarea la cursul zilei. Aceasta practica dovedeste nu numai neincredere in moneda locala, dar si creeaza practic neincredere in economia locala.Legarea unei economii fara finantare asigurata din strainatate de o moneda straina aduce mai multe daune decat beneficii. Orice fluctuatie a cursului are consecinte imediate asupra consumului intern, chiar daca marfa provine in primul rand din productie locala.Dar cea mai defavorabila expunere este cea legata de creditele in euro. Din pacate, in ani de criza dependenta de creditele in euro a crescut in loc sa scada.Din valoarea totala a soldului de 232 de miliarde [[lei]] credite in lei si valuta (in echivalent) acordate de banci la sfarsitul lunii septembrie 2012, creditele in lei reprezentau numai 36%, fata de o pondere de 42% in decembrie 2008. Mai prost este ca tocmai populatia, care nu are venituri in valuta si nici posibilitatea de a impune preturi la "produsul" sau, forta de munca, in valuta, este in septembrie 2012 mai expusa la creditele in valuta decat in decembrie 2008.Astfel, din total credite acordate populatiei in valoare de 107 mld. lei, 72 mld. lei, deci aproape trei sferturi, sunt in prezent in valuta, in timp ce in decembrie 2008 ponderea era de 60%. Practic, soldul creditelor in lei pentru populatie a scazut de la 42 mld. lei in decembrie 2008 la 35 mld. lei in prezent, iar soldul creditelor in valuta a crescut de la 58 mld. lei la 72 mld. lei. Culmea, in loc sa scada expunerea populatiei pe creditele in euro, in loc sa se mute oamenii de pe credite cu risc valutar pe care nu il pot controla, ei s-au mutat pe credite in euro.Pentru ca este si un efect de crestere a euro (care era la 3,9 lei in decembrie 2008 si 4,4 lei astazi), de 10%, deci soldul de 58 mld. lei de atunci inseamna circa 63 mld. lei azi, dar diferenta de la 63 mld. lei pana la 72 mld. lei, adica 9 mld. lei (2 mld. euro) inseamna risc nou.De ce era nevoie de acest risc nou de 2 mld. euro asumat de debitorii persoane fizice? De ce nu puteau fi obtinute credite in lei care sa ofere accesul la case sau la consum? Unde este strategia de a reduce expunerea oamenilor pe credite in valuta?Nu exista deocamdata raspuns la aceste intrebari. Ce se poate spune este insa ca in alte tari, care au avut aceasta problema la expunerea prea mare la creditele in valuta, statul a incercat prin toate mijloacele sa o reduca. In Ungaria, spre exemplu, bancile au fost fortate sa accepte plata in avans a creditelor in franci elvetieni - care ard cel mai tare din cauza aprecierii puternice a monedei elvetiene - la un curs mai mic decat cel de pe piata. In Polonia nu a fost cazul, pentru ca populatia a fost mult mai putin expusa la creditele in euro sau franci. La noi, nici macar nu a fost stavilita cresterea creditelor in euro, dar sa se puna problema in vreun fel a transformarii creditelor din euro in lei.De-euroizarea nu inseamna de-occidentalizare, ci pragmatism. Romania nu se poate imprumuta la infinit pentru a sustine riscuri pe care se vede ca nu si le poate permite, asa cum s-a intamplat la inceputul lui 2009.
 [[Categorie:Analize]][[Categorie:Stiri despre piata]]
 {{DEFAULTSORT:-2012-11-06}}