Remutualizarea Bursei - 29 martie 2013: Diferență între versiuni

Evenimentele din ultima vreme ma determina sa iau atitudine fata de propunerile Consiliului Bursei supuse aprobarii actionarilor la adunarile generale din aprilie. Titlul spune in doua cuvinte ce cred eu despre aceste intamplari si in continuare am sa-l explic. Cand Bursa s-a demutualizat si s-a transformat din asociatie in societate pe actiuni, membrii asociatiei au capatat o dubla calitate: de actionari ai societatii/afacerii Bursa de Valori Bucuresti si de clienti ai acesteia. Multi ani dupa acest moment calitatea de client (broker) a actionarilor a prelevat in relatia cu Bursa. Un exemplu simplu este practica reducerii comisioanelor pentru tranzactionare in ultimele luni ale anului, reducere ce diminua veniturile Bursei si aducea bani direct in buzunarele brokerilor. Desigur, brokerii erau actionari in procente egale si veniturile se diminuau in mod egal pentru fiecare, in timp ce reducerea tarifelor aducea mai multi bani celor cu tranzactii mai multe. Odata cu listarea Bursei ma asteptam ca aceste disfunctionalitati create de dubla calitate actionari-clienti sa se diminueze si eventual sa dispara. Ca actionar al Bursei constat ca acest lucru nu s-a intamplat, ba chiar dimpotriva, dispretul fata de actionari tinde sa atinga culmi nebanuite. In primul rand, noul plan tarifar pentru participantii la piata, care impune o componenta lunara fixa si o componenta variabila ceva mai redusa decat in prezent. Consecintele imediate ale acestei propuneri - nu intru in detalii, dar calculele sunt simple si foarte clare, sunt inregistrarea unor economii importante (profit curat, altfel spus) pentru primii 10-14 brokeri si incarcarea facturii celorlalti participanti. Consiliul Bursei incearca sa ne vanda aceasta idee ca pe o modalitate de-a atrage lichiditate in piata, avansand o cifra (15% in doi ani) care este rizibila in raport cu ceea ce ar trebui recuperat in materie de crestere a lichiditatii. Fac o paranteza si reamintesc ca in anii de varf se tranzactionau la BVB 20-30 de milioane de euro zilnic, cu mai putine instrumente si emitenti decat acum si fara Fondul Proprietatea, care conteaza in prezent pentru pana la 50% din tranzactii. Punem in ecuatie ce inseamna acest 15% la valoarea tranzactiilor zilnice din prezent si obtinem valoarea exacta a acestei initiative pentru actionari – un mare zero. Zero care se poate transforma intr-un minus foarte repede daca, urmare a acestei masuri, 10-20 de brokeri mici inceteaza sa mai plateasca aceasta taxa fixa prin comasare, acces indirect sau pur si simplu incetarea activitatii. In timp ce beneficiile acestei initiative sunt in cel mai bun caz neclare si pe termen lung pentru actionari, ele sunt foarte concrete si imediate pentru cei 10-14 brokeri din top care, prin angajatii/asociatii lor membri in Consiliul Bursei, o propun actionarilor. Este simplu de identificat care dintre membrii Consiliului au un interes direct in aceasta chestiune si se dovedeste ca acestia au o majoritate confortabila. Ma intreb cati dintre ei si-au declarat conflictul de interese in calitatea de angajat al intermediarilor care beneficiaza de aceasta masura si s-au abtinut de la votarea acestei propuneri. Banuiala mea este ca niciunul, ba chiar au votat-o de doua ori, convocand o AGEA inutila in martie (care nu a intrunit cvorumul necesar), aruncand inca o data banii actionarilor pe fereastra. Mai mult, daca aceasta masura se aproba, Bursa se va afla in situatia de a fi reclamata cel putin la Consiliul Concurentei pentru impunerea unei bariere de intrare la tranzactionare, conform unei hotarari recente a Asociatiei Brokerilor. Sa ne indreptam acum atentia asupra propunerii Consilului Bursei de a majora capitalul social al Casei de Compensare Bucuresti cu 10-37 (!!) milioane de lei. Justificare acestei investitii, care va drena cea mai mare parte a lichiditatilor Bursei este extrem de fragila, impanata cu fraza sforaitoare despre importanta „strategica” a proiectului, beneficiile „pe termen lung”, „valoarea adaugata pentru traderi”, etc. Am sa-mi permit sa rezum in cateva cuvinte ce se cere de fapt: plecarea unei sume intre 10 si 37 de milioane de lei (insasi lipsa de exactitate din solicitare spune ceva despre seriozitatea si soliditatea proiectului) din conturile Bursei spre Casa de Compensatie. Banii vor constitui capitalul social al unei noi institutii (contraparte centrala) necesara pentru decontarea tranzactiilor cu derivate. Care tranzactii cu derivate sunt sublime, dar lipsesc cu (aproape) desavarsire la BVB, in schimb fac pierderi masive la Sibex. In primii ani aceasta investitie va produce pierderi, iar incepand din anul trei (cand actualul Consiliu isi incheie mandatul) va aduce ceva venituri (mici, incerte si insuficiente), dar numai daca Bursa renunta la decontarea tranzactiilor spot prin Depozitarul Central si adopta solutia Contrapartii Centrale de la Casa de Compensatie – adica ia bani din buzunarul depozitar (detinut de BVB) si ii muta in buzunarul casa de compensatie (detinuta tot de BVB). Are sens? Nu are, mai ales ca in propunerea de buget pe 2013 aceasta miscare ar duce la diminuarea cu 50% a profitului anual, datorata reducerii veniturilor aferente lichiditatilor din cont. Ma intreb cum a avut Consiliul in atentie interesul actionarilor cand a pus pe hartie aceasta propunere. Daca l-a avut. O alta propunere curioasa este rascumpararea unui procent din actiunile Bursei pentru distribuirea catre angajati si directori. A pune pe masa o asemenea propunere in conditiile in care pretul si profitul pe actiune s-au injumatatit in anul trecut, iar in bugetul pe anul curent prevede inca o injumatatire, este cel putin o obraznicie. Valoarea acestei obraznicii: cam 2 milioane de lei, platiti de actionari. Inchei observatiile mele cu o apreciere generala asupra proiectului de modificare a actului constitutiv: acesta propune micsorarea cvorumurilor necesare in adunarile generale si transferarea unor atributii statutare de la actionari catre Consiliul Bursei. Dupa modul in care actualul Consiliu promoveaza interesele actionarilor, cred ca nu este cazul ca aceasta idee sa se concretizeze prin votul actionarilor. Concluzia mea este ca propunerile pe care Consiliul Bursei la aduc la adunarile generale din aprilie consfintesc re-mutualizarea de facto a Bursei, acestea fiind fiind avantajoase pentru brokerii reprezentati in Consiliu (planul tarifar), Sibex (infiintarea contrapartii centrale) sau angajati (rascumpararea actiunilor). Toate aceste proiecte inseamna bani investiti, neincasati sau cheltuiti de BVB, fara nicio compensatie pentru actionari. Cred ca este timpul ca actionarii sa intervina si sa respinga noul plan tarifar, transferul de lichiditati catre Casa de Compensatie, rascumpararea actiunilor in folosul angajatilor si modificarile actului constitutiv. De asemenea, actionarii ar trebui sa hotarasca daca acest Consiliu ii mai reprezinta, si daca nu cumva este momentul unor schimbarilor radicale in administrarea Bursei. Adrian Manaila este proprietarul firmei de brokeraj Eldainvest din Galati si actionar al Bursei de Valori Bucuresti. El a fost si membru in Consiliul Bursei din 2006 pana in 2010.