Leul fara frontiere - 23 mai 2014: Diferență între versiuni

Dupa ce, la sfarsitul lunii ianuarie 1998, convertibilitatea de cont curent a monedei nationale devenise un fapt implinit, interesul pentru piata valutara a sporit. Fiecare miscare a leului fata de dolar, in sus ori in jos, trezea emotii puternice. Se formase deja convingerea ca pe termen scurt, pe parcursul a catorva zile, daca leul urca si cobora continuu era un lucru bun. Miscarea in zig-zag ii deruta pe cei preocupati de presiuni speculative. Cu privire la raportul leu-dolar, fie pe termen scurt, fie pe termen lung, incepuse sa fie luat in seama faptul ca si banii au un pret! In tranzactiile interne, fiecare moneda (leu, franc, lira, dolar etc.) capata un pret, in raport direct cu puterea ei de cumparare. *Ultima zi bancara din anul de dinaintea trecerii la convertibilitate (31 decembrie 1997) consacrase linia definitorie a ultimilor luni: stabilitatea pietei valutare. Noiembrie si decembrie 1997, mai ales, marcasera o depreciere lina a leului, in raport cu dolarul, nu mai mare insa de doua procente. Ultimul curs din ’97: 1 dolar ═ 8023 lei. Ziua de luni, 5 ianuarie 1998, cand piata valutara s-a redeschis, n-a semanat insa deloc cu ultima zi bancara din ’97. Mai intai, prima zi bancara din ’98 a ocazionat un fel de sah valutar, multi jucatori incercand deschideri tari, spre a-si surprinde adversarii si a obtine pozitii avantajoase. Este cert ca, pe piata valutara, anul 1998 a debutat in forta. Importatorii, mai intai, au facut sa creasca brusc cererea de valuta. Apoi, au avut loc puternice presiuni speculative asupra monedei nationale. Leul a fost impins in jos, in timp ce monedei americane i s-a creat un culoar liber la urcare. Astfel „stimulat”, dolarul a sarit peste patru praguri psihologice in numai cinci zile bancare: 8100, 8200, 8300 si 8400. Aceasta evolutie a avut doua varfuri explozive: primul la 5 ianuarie, in cea dintai zi bancara a anului 1998, al doilea la 9 ianuarie. Ambele varfuri, expresii ale unei nervozitati excesive, au fost urmate de miscari ceva mai calme ale cursurilor valutare. Ceea ce inseamna ca nici excesul de cerere, nici speculatiile executate in valuri succesive n-au reusit sa obtina efecte cu bataie lunga. Si nici n-au avut capacitatea de a-si mentine dominatia pe piata. Venise si vestea ca BNR a depus la Monitorul Oficial noul regulament valutar, semnaland liberalizarea cumpararilor de valuta de catre populatie, fapt care a aprins gustul acumularilor de valuta. A prins cheag imediat si o cerere sporita de valuta din partea importatorilor de resurse energetice. La care s-a adaugat faptul ca, in mai toate balurile de pe pietele valutare, dolarul luase conducerea dansului. Marti, 6 ianuarie, zborul dolarului a fost impetuos: plus 82 de lei. Cursul zilei: 1 dolar ═ 8203 lei. Inca un prag psihologic fusese depasit. Dar miercuri, 7 ianuarie, saltul dolarului a fost mai atenuat: plus 33 de lei. Cursul zilei: 1 dolar ═ 8236 de lei. Joi, 8 ianuarie, saltul dolarului a ramas la nivelul zilei anterioare: tot 33 de lei. Cursul zilei: 1 dolar ═ 8269 de lei. Vineri insa, 9 ianuarie, pe piata valutara s-a produs cea de-a doua explozie. La cauzele deja amintite s-a mai adaugat una: seismul de pe scena politica interna, accentuat mai cu seama de discutiile aprinse despre posibile alegeri anticipate. Caderea leului a devenit mai accelerata. Cursul zilei: 1 dolar ═ 8360 de lei. A fost depasit al treilea prag psihologic, cel de 8300 de lei.BNR a anuntat, vineri seara, ca va interveni decisiv pentru a opri presiunile speculative si pentru a restabili echilibrul cursului. Luni dimineata, ratele de schimb ale bancilor comerciale mai purtau pecetea zilei de vineri. Cursul comunicat de BNR: 1 dolar ═ 8420 de lei. Fusese depasit al patrulea prag psihologic: cel de 8400. Dar acest curs, exprimand temperatura pietei luata la amiaza, nu a surprins tendinta intregii zile: iesirea leului din picaj. De altfel, marti 13 ianuarie cursul valutar comunicat de BNR a reprezentat o premiera a primei luni din 1998: leul si-a incetat caderea. Dupa ce luni, 12 ianuarie, cursul a fost de 1 dolar ═ 8420 de lei, cel mai de sus nivel atins in ianuarie 1998, marti dolarul a inceput sa piarda teren. Rata de schimb a scazut cu 5 puncte: 1 dolar ═ 8415 lei. Moneda nationala nu numai ca a iesit din picaj, dar a si urcat. *Si acum, cateva cuvinte despre presiunile speculative asupra leului. In toata lumea, chiar si pe pietele consolidate, speculantii sunt huliti si urati. Dar, in acelasi timp, sunt respectati si temuti. Pe deasupra, ei sunt si necesari. Fara speculanti, pietele ar suporta un somn dramatic al valorilor: marfuri, bani, titluri financiare. Detinatorii acestor valori ar face stocuri si ar astepta sa le vanda cand preturile vor fi convenabile. Speculantii au dinamizat piata, au introdus imprevizibilul, fortand urcusuri ori coborasuri neasteptate, obligandu-i pe toti jucatorii de pe piata sa caute sa scape cat mai repede de marfuri, de bani, de titluri de valori. Specula se invata ca orice profesie. Uneori se invata din greseli, cum a fost in ianuarie 1998. O greseala semnificativa a fost privirea inapoi. In anii trecuti, pe piata noastra valutara se castigasera bani buni din speculatii. De fiecare data, s-a mizat pe slabirea leului, iarna. In ianuarie 1998 insa, jocul se schimbase. E drept ca, in acele zile de inceput de an, importatorii de resurse energetice au umflat cererea de valuta. Bancile care au avut ordine de cumparare au urcat rapid cursul dolarului. Celelalte au incercat sa se alinieze. Leul s-a inclinat. Temporar insa. Tentatiile speculative n-au intarziat sa se manifeste, dar BNR s-a dovedit a fi pregatita sa le contracareze. Confruntarea a fost profesionala si nicidecum administrativa. Asa cum am vazut, la 12 ianuarie piata valutara s-a calmat. Dupa ce, in prima saptamana bancara din 1998, manifestase o nervozitate excesiva. De la 13 ianuarie si pana la sfarsitul lunii, pe o piata stabilizata, cursul s-a miscat cand in sus, cand in jos, surprinzandu-i pe operatori, cu deosebire pe cei preocupati de presiunile speculative asupra monedei nationale. Piata a capatat gustul imprevizibilului, lucru ce s-a vazut mai ales miercuri 21 ianuarie, cand dolarul s-a depreciat cu 81 de lei.De notat este si faptul ca acest eveniment (saltul spectaculos al leului in raport cu dolarul) s-a produs in ziua in care noul regulament valutar, pus in vanzare de Monitorul Oficial intr-un tiraj suplimentar, s-a epuizat in cateva ore. La inceputul lui februarie ’98 trecerea la convertibilitatea leului avea sa fie deja un fapt implinit. Asadar, se apropia momentul liberalizarii leului. O liberalizare de cont curent. Noi aveam deja un soi de liberalizare, partiala. I s-a spus: „convertibilitate interna, limitata, de cont curent”. Acum urma sa dispara cuvantul „interna”. Si urma sa dispara cuvantul „limitata”. Ramanea expresia: convertibilitate de cont curent. O certitudine pentru agentii economici interni, dar cu deosebire pentru investitorii straini, ca orice restrictie, dupa ce va fi fost ridicata, nu avea sa mai fie reintrodusa. In tranzactiile de cont curent, desigur: exporturi, importuri, servicii. *O intrebare se repeta acum cu insistenta: ce va face Banca Nationala? Multi spuneau ca BNR nu va reusi „sa tina cursul” si ca vom asista la o prabusire a leului. Aceasta precizare era legata, in acele zile, de trecerea la convertibilitate; acest refren s-a tot repetat, luna de luna, din august 1997. Fara sa se fi adeverit. De ce s-ar fi adeverit in 1988? Piata valutara continua sa ramana stabila. Interventiile BNR pe aceasta piata, despre care s-a discutat mult, adeseori obsesiv, aveau in vedere buna functionare a pietei si nu miscarea cursului, in sus ori in jos. Directia cursului reprezenta apanajul pietei valutare. Banca Nationala intervenea frecvent in joc, dar rolul sau era acela de a mentine piata valutara in buna stare de functionare, in asa fel incat sa reflecte cu exactitate realitatea din economie. Un lucru trebuie sa fie inteles bine: acela ca in panzele cursului de schimb leu-dolar sufla cu deosebire inflatia. Fara indoiala ca leul, intr-un climat inflationist, cadea mai intai fata de el insusi. Cand ne duceam la piata, aveam nevoie de mai multi lei, uneori de la o zi la alta, pentru a cumpara mai putine marfuri. Cum sa cumperi insa dolari pe mai putini lei? Cumperi si dolarul tot cu mai multi lei, ca si marfurile. Numai ca o astfel de legatura, intre inflatie si curs, provoca (asa cum provoaca si in prezent) efecte mai ales pe termen lung. Pe termen scurt, in schimb, inflatia nu dobora imediat cursul. Fapt important, pentru ca economia beneficia astfel de un ragaz pentru calmarea preturilor. Miercuri, 14 ianuarie, leul a luat inaltime. Joi, 15 ianuarie, pozitiile s-au inversat: moneda noastra nationala a cunoscut o usoara depreciere. Vineri, 16 ianuarie, moneda noastra nationala a mai coborat cinci trepte. Dar luni, 19 ianuarie, toate cele cinci trepte au fost recucerite. Marti insa, 20 ianuarie, dolarul a recastigat trei din cele cinci trepte pierdute luni. Aceasta usoara depreciere a cursului, a fost practic nesemnificativa. In schimb, este extrem de semnificativ faptul ca neincetat leul a urcat si a coborat, desenand un spectaculos zig-zag pe piata valutara. Fara indoiala ca amatorii de speculatii s-au trezit in fata unor dificultati cu care ei n-au prea fost obisnuiti: continua intrerupere de ritm, leul urcand si coborand de la o zi la alta, fapt ce i-a derutat total. In acelasi timp, cursa leu-dolar a devenit spectaculoasa. Asa ca, in esenta, piata valutara se dovedise a fi un aparat cu care i se lua pulsul economiei. BNR insa, ca jucator pe piata valutara, avea de asemenea un rol important: acela de a se ingriji ca pulsul economiei sa fie masurat corect. Lasand piata sa-si joace propriul sau rol, un punct forte al ei fiind reactiile imprevizibile.