Chiar vine sfarsitul? - 07 mai 2015: Diferență între versiuni

Bill Gross, fostul manager al celui mai mare fond de obligatiuni din lume, spune ca trendul secular de crestere pe hartiile de valoare se incheie. "Avand in vedere aceasta crestere pricajita, dobanzile zero si dificultatea de a scapa de criza datoriilor, sentimentul de sfarsit nu poate fi mai clar pentru pietele de active."Au si regii spaimele lor. Trecand pragul varstei de 70 de ani, Bill Gross, supranumit in pietele financiare "regele bondurilor", recunoaste ca se teme de moarte. Nu acesta este insa sfarsitul care il marcheaza cel mai mult in viata de zi cu zi, ci acela ca dispare piata in care a facut bani pentru clientii sai al caror sume in administrare depasisera un trilion de dolari la PIMCO, compania financiara fondata de Gross. "In 2015 am sentimentul de sfarsit; o piata bull seculara se termina cu un scancet, nu cu zgomot", scrie acesta in ultima sa nota pentru investitori preluata de portalul financiar Zero Hedge.Si in anul 1981, cand randamentul titlurilor de stat americane cu scadente lungi erau la 14,50%, iar indicele Dow Jones Average Industrial al Bursei de la New York era la 900 de puncte, se parea ca lumea se termina. Contrar asteptarilor pesimiste, a urmat un trend ascendent de 20 de ani pentru pietele de actiuni si unul de 30 de ani pentru cele de bonduri. "Avutie financiara a fost creata la un nivel ca nicicand inainte", spune Gross amintind ca investitorii si-au inmultit si de 20 de ori banii cu care au pornit de la inceput.Greu la deal fara creditDe data aceasta lucrurile ar putea sta diferit. Argumentul? Piata nu mai poate arde spre noi culmi intrucat a ramas fara oxigenul creditului. Randamentele sunt stoarse, iar obligatiunile abia daca aduc cele doua procente care sa acopere inflatia avuta in vedere de bancile centrale. "Noul normal" este unul in care castigurile in termeni reali sunt foarte greu de obtinut.Sentimentul lui Gross nu este singular. Acesta isi ia ca aliati alti investitori cu experienta precum Stanley Druckenmiller, George Soros, Ray Dalio sau Jeremy Grantham. Si ei considera ca superciclul de 35 de ani favorabil investitiilor este epuizat. Nu ne sfatuiesc neaparat sa fugim cat vedem cu ochii sau sa lichidam toate activele pentru cash, dar vorbesc despre randamentele viitoare reduse si despre posibilitatea unui viitor cutremur financiar.Crestere zero, dobanzi zero. Ne intoarcem in punctul zero?Economia nu a reactionat decat slab la stimulii guvernamentali post-criza. Stagnarea seculara, demografia marcata de imbatranirea populatiei, nivelurile de indatorare ridicate si somajul structural par fenomene care sa ne insoteasca pe ani de zile. Chiar si cele mai dezvoltate economii precum cele ale SUA, Germaniei sau Marii Britanii, abia au avut cresteri reale de 2%. "Avand in vedere aceasta crestere pricajita, dobanzile zero si dificultatea de a scapa de criza datoriilor, sentimentul de sfarsit nu poate fi mai clar pentru pietele de active", spune Gross, in prezent manager la Janus Capital, care abia a reusit la inceputul acestui an sa depaseasca active in administrare de un miliard dolari ca urmare a unui plasament unic, cel mai probabil al diviziei de asset management a bancii Morgan Stanley.Avertismentul din aceste zile nu este unic din partea "regelui bondurilor". Acesta si-a speriat constant clientii ca intram in epoca randamentelor mici in ultimii ani, ceea ce i-a atras si plecarea de la PIMCO. Fondul principal Total Return al companiei financiare cu cele mai mari plasamente in fondurile de obligatiuni s-a confruntat cu retrageri de 80 miliarde dolari de la retragerea fondatorului in septembrie 2014 si pana la finalul anului trecut.Se apropie momentul in care cea mai buna investitie va fi "la saltea"Cand vine, totusi, sfarsitul? Gross da un raspuns simplu: atunci cand activele din lumea investitiilor vor afisa prea mult risc pentru randamentele pe care le promit. Suntem deja foarte aproape de punctul in care instrumentele de credit si actiunile merita sa fie schimbate pe banii pusi literalmente la saltea. Avutia financiara a ajuns la punctul de istovire atunci cand este vorba de ce mai pot oferi obligatiunile si actiunile. Chiar daca nu va mai fi o prabusire a pietelor de anvergura celei de la caderea bancii Lehman Brothers, in orice caz entuziasmul fata de pietele de crestere continua va fi zdrobit, spune investitorul septuagenar.Manualele de investitii ale universitatilor americane, la troaca de porciCe este de facut? Teoria spune ca investitorii profesionisti ar trebui sa se uite la pietele care au subperformat fata de mediile istorice si sa sa se concentreze catre zonele unde castigurile sunt cele mai probabile. Fostul manager de la PIMCO nu mai crede insa in manualele ultimilor 30-40 de ani: "Laturi. Toate acestea se termina."Pentru urmatorii 35 de ani, un portofoliu de succes va fi acela care se recalibreaza si accepta posibilitatea unor perioade de randamente anualizate negative. Un exemplu, este cel al bondurilor germane care, cu un randament zero, este probabil sa revina la castiguri oferite investitorilor de 1-2%. Aceasta ar insemna o apreciere de 15% a capitalului intr-un anumit interval de timp. Este exact timpul ceea ce va reprezenta marea necunoscuta si va face dificila pentru investitori legere momentelor de intrare si iesire. "Ca si in cazul mortii, timpul este indoielnic. Tocmai din cauza acestui sentiment sunt nelinistit, din ce in ce mai nelinistit. Si voi ar trebui sa fiti la fel", conchide Gross.