Injectiile de lichiditati facute in piete de bancile centrale vor readuce aurul in atentia investitorilor - 27 decembrie 2011: Diferență între versiuni

Ultima parte a anului 2011 nu au fost cea mai fasta perioada pentru metalul pretios, iar evolutia acestuia pare a confirma bombardamentul de stiri si declaratii ce vorbesc despre “bula” in care aurul se afla. Pentru cei care cred in continuare in potentialul acestuia insa, miscarea nu este decat o reasezare pentru un inceput de nou trend crescator. Dupa un trend crescator ce a insotit criza pe tot parcursul ei, aurul pare a da semne de oboseala, iar cumparatorii par tot mai putin hotarati. Astfel ca, in cea de-a doua saptamana a lunii decembrie, pretul metalului pretios pierdea aproximativ 7%, una dintre cele mai mari deprecieri saptamanale din ultimele aproximativ trei luni. Aparent, motivele pentru a vinde metalul galben sunt tot mai multe, iar declaratiile unor investitori specializati in plasamente in aur, precum Dennis Gartman – care a anuntat ca si-a inchis pozitiile pe acest activ – dau o nota sporita de credibilitate scenariului continuarii tendintei descendente. Sumele imense de bani injectate in piete vor ajunge mai devreme sau mai tarziu in pietele de marfuriLa o analiza mai serioasa insa situatia se schimba, iar pentru asta nu este necesar decat sa se incerce gasirea raspunsurilor la cateva intrebari simple. Prima dintre ele ar fi legata de valoarea dolarului American. Este oare actuala valoare de piata a dolarului (in raport cu principalele valute) un indicator credibil pentru starea de “sanatate” a acestuia? Este oare problema datoriilor suverane din Europa cu adevarat rezolvata? Cum isi vor plati Statele Unite cele 15.000 de miliarde de dolari, cat este datoria lor publica? Ce se va intampla cu cele 500 de miliarde de euro pe care BCE tocmai i-a aruncat in piete? Raspunsurile sincere si de bun simt la aceste intrebari simple pot conduce la concluzia ca aurul nu a parasit nici un moment trendul ascendent pe care se afla, si ca reasezarea pretului din ultimele luni, cand a cazut de la peste 1900 la sub 1600 de dolari pe uncie, nu este decat un moment de respiro in drumul sau crescator. De-a lungul ultimului deceniu, aurul a avut 20 de perioade in care s-a depreciat semnificativ. Cele mai mari scaderi au fost inregistrate in intervalele cuprinse intre 12 mai 2006 si 14 iunie 2006 respectiv intre  15 iulie 2008 si 24 octombrie 2008, cand a pierdut cate aproximativ 27%. Prin comparatie, cele mai putin ample corectii au fost de doar aproximativ 7% (fiind inregistrate intre: 17 septembrie 2001 – 26 noiembrie 2001; 29 mai 2002 – 1 august 2002; 1 decembrie 2006 – 10 ianuarie 2007 si 9 noiembrie 2010 – 28 ianuarie 2011)De-a lungul trendului descendent pe care-l traversam acum, aurul a pierdut circa 15%Cea mai recenta perioada de scadere, adica cea pe care o traversam acum, si care a fost inceputa in luna septembrie, a insumat o corectie de circa 15%. Altfel spus, ne aflam in prezent la media corectiilor inregistrate de metalul pretios de-a lungul ultimului deceniu. Ceea ce poate insemna ca o buna parte din potentialul descendent s-a consumat deja. Mai ales daca tinem cont de faptul ca de-a lungul anului 2011 am avut nu mai putin de trei perioade de scaderi semnificative: 9 noiembrie 2010 – 28 ianuarie 2011; 5 septembrie 2011 – 26 septembrie 2011 si 8 noiembrie 2011 – prezent. Pe baza acestor date putem spune ca o buna parte din scaderi s-au produs deja, iar cel mai rau lucru ce se mai poate intampla de aici inainte este o eventuala continuare a trendului descendent pana la atingerea minusului de 27% - maximul deprecierilor inregistrate vreodata pe parcursul unui trend descendent, in ultimii 10 ani. O prabusire a pretului care nu ar reprezenta in nici un caz un final de trend bullish (trend crescator), ci doar un semnal de panica, fond pe care se poate construi cea mai potrivita strategie pentru achizitii. Asta pentru ca, deprecierile similare, cu peste 27%, inregistrate in 2006 si 2008, au fost urmate de o noua perioada de cresteri, si mai agresive. Banca Centrala Europeana isi aduce aportul la devalorizarea monedelor si cresterea inflatiei Si in contextul in care pana si Banca Centrala Europeana a capitulat de la pricipiul declarat de nu pune “tiparnita” in functiune (punand la dispozitia bancilor comerciale bani in cantitate nelimitata la costuri infime si cu o perioada de rambursare foarte lunga), pericolul inflationist este mai mare ca niciodata. Iar cresterea preturilor si deprecierea valutelor, ca de fiecare data, va readuce investitorii catre singurul activ de care si-a conservat valoarea de-a lungul tuturor perioadelor de restriste.