Cine da mai mult? In goana dupa lichiditati, bancile nu se mai uita nici la inflatie, nici la dobanda BNR si platesc oricat - 19 octombrie 2011: Diferență între versiuni

Inflatia a continuat sa scada rapid in ultimele luni, intrand sub pragul de 4%, insa multe banci continua sa plateasca dobanzi de peste 7% pe an pentru a-si pastra clientii si a compensa slabirea sprijinului de la bancile-mama. Legatura dintre evolutia inflatiei si dobanzile oferite de banci la depozitele in lei s-a rupt de mai multe luni, pe piata detasandu-se un grup numeros de institutii de credit cu situatii particulare speciale care in loc sa reduca dobanzile, chiar pluseaza cu oferte menite sa atraga clientii sau sa-i tina pe loc pe cei ingrijorati de posibilele efecte locale ale crizei externe. Criza externa a facut ca mai multe filiale de banci straine sa nu se mai poata baza decat in situatii deosebite pe finantari de la banci-mama, orientarea strategica fiind pe cat posibil auto-finantarea de pe piata locala. In acest context, un grup aparte il constituie bancile cu capital elen, care se detaseaza de cel putin doi ani prin dobanzile generoase pe care le platesc la depozite. Iar aceste dobanzi se reflecta inclusiv in pierderile inregistrate de bancile grecesti, pentru ca dobanzile de peste 7% la resurse atrase sunt greu de justificat prin oportunitati de plasament care sa asigure o minima rentabilitate. In prezent, dintre bancile cu capital elen iese in evidenta Bancpost, filiala locala a EFG Eurobank, care pune la bataie cele mai generoase dobanzi disponibile la depozitele standard in lei: 7,75% pe an la depozitele pe douasprezece luni sau 7,5% pe an la depozitele pe sase luni. Aceasta in conditiile in care inflatia a scazut la 3,45%. Generozitatea Bancpost - o institutie de credit care inregistreaza de peste cinci an pierderi dupa standardele romanesti de contabilitate - se extinde si asupra dobanzilor la depozite in euro, pentru care se ofera sa plateasca 4,35% pe an la depozitele pe douasprezece luni, respectiv 4,25% pe an la cele pe sase luni. Bancpost se afla intr-o situatie speciala cu atat mai mult cu cat ar urma sa intre in fuziune cu Alpha Bank, ceea ce va insemna schimbarea intregului portofoliu de produse de economisire. Daca Alpha Bank, partenera sa de fuziune, a abandonat brusc in toamna trecuta lupta pentru depozite cu dobanzi peste media pietei, Bancpost a ramas sa se intreaca in generozitate cu grecii de la Piraeus, care platesc 8% pe an la depozitele in lei pe cinci luni si nu mai putin de 4,8% la depozitele in euro cu aceeasi scadenta. Cu alte cuvinte, ambele banci fac tot ce pot in materie de preturi la depozite pentru a-si tine clientii pe loc si, eventual, pentru a atrage unii noi. Banci care platesc 7,75% sau 8% pe an la depozitele in lei nu gasesc plasamente rentabile in titluri de stat, iar creditarea extrem de slaba complica orice socoteala legata de profitabilitatea spre care ar fi normal sa tinda. Presiunea sub care se afla probabil astfel de banci pentru a face rost de finantare implica inclusiv eforturi de a atrage de la clienti lei care sa fie eventual transformati in euro prin operatiuni de swap valutar. Compensarea reducerii sprijinului extern este cu atat mai dificila cu cat majoritatea bancilor au depozite mult mai mici decat creditele acordate. La nivelul intregii piete dobanda medie la depozitele noi in lei a scazut sub pragul de 7% pe an de-abia din luna aprilie, iar de atunci nu a coborat nici macar cu jumatate de punct procentual. La inceput o anumita inertie a dobanzilor putea fi justificata de inflatia inca ridicata, care trecea si de 8%. In iulie rata inflatiei a cazut insa sub 5%, iar in septembrie a alunecat si sub 4%. Banci mari precum BCR, BRD sau Raiffeisen au anticipat aceasta miscare prin dobanzile bonificate la depozite, insa implicit nu au facut decat sa amplifice fractura de pe piata. In prezent exista peste 10 banci care platesc mai mult de 7% pe an pentru a atrage depozite in lei. Grecii au ofertele cele mai agresive, dar sunt secondati indeaproape de alte banci precum Millennium, care a fost scoasa de catre banca-mama de pe lista prioritatilor strategice, Banca Carpatica, care nu are un actionar strain strategic care sa-i furnizeze valuta, sau Banca Feroviara - cea mai tanara institutie de credit de pe piata. In primavara, Banca Nationala a transmis unele semnale publice catre bancile care exagerau cu generozitatea, insa in ultima vreme nu a mai facut-o, in conditiile in care surse bancare afirma ca multe banci in cauza au dificultati in a accesa finantare de pe piata interbancara si atunci depozitele atrase reprezinta o sursa de lichiditate cu atat mai importanta. Recent, BNR le-a recomandat bancilor cu capital elen sa-si faca rezerve de lichiditate pentru a preveni eventuale probleme pe relatia cu bancile-mama, iar din aceasta perspectiva miscarea Bancpost sau a Bancii Romanesti de a iesi cu noi dobanzi agresive pare explicabila. Se poate ajunge insa si la situatii delicate in care banci scoase la vanzare precum ATE Bank atrag deponenti oferind dobanzi atractive de 7,25% pe an la lei sau 4,5% pe an la euro. Garantia oferita de stat pentru depozitele de pana la 100.000 de euro ii poate face pe clienti sa ignore un anumit element de risc, insa in acelasi timp poate fi amplificat dezechilibrul de pe piata dintre bancile cu pozitii delicate si bancile preocupate sa-si conserve profitabilitatea, intarindu-si marjele de dobanda. Printre bancile foarte generoase se numara si jucatori din top 15 dupa active. Adaugand si numeroasele banci mici care ofera dobanzi mari la depozite, rezulta o masa importanta de institutii de credit care practic nu pot face nicio miscare de ieftinire a imprumuturilor. Iar aceasta situatie ajunge sa nu mai aiba legatura nici cu inflatia, nici cu dobanda-cheie a BNR, ci strict cu problemele de lichiditate determinate de situatia externa.