Cum ne invata fondatorul Facebook socialismul-capitalist pe care antreprenorii nostri - Copos, Tiriac, Popoviciu, Badea, Catarama, etc. - ar fi trebuit sa-l stie pe de rost - 21 mai 2012: Diferență între versiuni
Admin (discuție | contribuții) (csv2wiki) |
(The LinkTitles extension automatically added links to existing pages (https://github.com/bovender/LinkTitles).) |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
Vineri in Statele Unite, la San Francisco, reteaua de socializare Facebook, de fapt "Oracolul" nostru din copilarie, care a venit in intampinarea dorintelor noastre "ascunse" de a ne arata pozele, prieteniile, recomandarile, viata s-a listat la Bursa americana. Cel putin 1.000 de angajati ai Facebook sau cei care au crezut acum opt ani in ideea simpla de socializare prin intermediul internetului a lui Mark Zuckerberg au devenit "bogati", iar unii dintre ei chiar foarte bogati, miliardari. 100 de miliarde de dolari, valoarea de listare, creati in opt ani arata cat de mult sunt pretuite ideile si oamenii care pot schimba lumea prin ceea ce fac. Iar acest lucru a fost posibil in plina criza economica.Modelul Henry Ford de acum un secol sau Bill Gates de acum 30 de ani merge inainte, dar poarta un alt nume si o alta idee.Daca revenim cu picioarele pe pamant romanesc si ajungem la Bucuresti vom auzi o intreaga generatie de antreprenori romani care sunt furiosi ca bancile nu le mai dau bani, ca le iau si pielea de pe ei, ca muncesc numai pentru a-si plati imprumuturile. Peste tot bancherii sunt acuzati ca au inchis robinetul cu bani, ca cer sa vii cu 40% finantare proprie daca vrei sa iei un imprumut, care si acela este tot mai scump. Comparativ cu anii trecuti, relatia dintre un antreprenor si banca s-a schimbat radical. In plin avant economic bancherii dadeau buzna in birourile antreprenorilor sa le dea imprumuturi. Acum situatia s-a schimbat radical si oamenii de afaceri stau pe la usile bancilor in speranta ca vor gasi ceva finantare care sa le permita sa mai reziste inca un an sau doi pana spera ca va trece criza.Cu foarte putine exemple, care pot fi numarate pe degetele de la o mana, niciun antreprenor roman nu se duce pe bursa sa stranga finantarea de care are nevoie. Pentru ca antreprenorul roman nu este obisnuit sa imparta afacerea lui si cu altii, nu este dispus sa dea din castigul lui catre altii, nu vrea ca altcineva sa se uite in ceea ce face si nu vrea sa dea socoteala pentru ceea ce face. Cand finantarea bancara era ieftina, iar bancherii te rugau sa iei bani, antreprenorul roman era rege, era milionar, iar clientul lui sigur "nu era stapanul lui". Nu avea nevoie de banii nimanui pentru a-si finanta activitatea pentru ca erau peste tot. Si toti credeau ca explozia afacerilor lor li se datoreaza mai mult lor decat conjuncturii pietei.Criza a schimbat dramatic tot acest peisaj. Clientii/consumatorii au devenit dintr-o data foarte importanti , concurenta a devenit acerba peste noapte si multi nu erau pregatiti, iar, mai mult decat atat, banii ieftini de la banca au disparut. Daca firma lui ar fi fost listata la bursa, ar fi putut sa ridice finantarea de la actionari, ar fi putut sa afle ce gandesc clientii mult mai repede si ar fi dat nas in nas cu piata reala mult mai devreme. Acum aproape 100 de ani, la fel, in plina criza economica, Henry Ford a preferat sa isi finanteze ideea si modul de organizare a productiei de automobile de pe bursa, decat sa fie, ceea ce denumea el "prizonierul Wall-Streetului", centrul bancar al Americii. A preferat sa fie prizonierul micilor actionari care au crezut in el, in afacerea lui, decat al bancherilor.La noi antreprenorii prefera sa fie prizonierii bancilor si sa fie victimele crizei decat sa iasa pe bursa. Poate la inceput compania lor nu va valora prea mult, asa cum spera ei, dar daca au o idee buna, un produs sau un serviciu bun, si le pun in practica, piata, consumatorii si, in final, actionarii/ investitorii ii vor rasplati.Asa s-a intamplat si cu Wal-Mart, Microsoft, Dell, Starbucks , Apple, Amazon, Google, companii care au pornit de la ideea unor fondatori si, pana la urma, de la dorinta lor de a cuceri lumea prin produsele si serviciile lor. Dar, pentru a face acest lucru, toti acesti fondatori/antreprenori au fost dispusi sa imparta si cu altii, adica cu bursa, o parte din afacere pentru a obtine capitalul necesar dezvoltarii.La noi Banca Transilvania nu ar fi ajuns niciodata acolo unde este daca fondatorii nu ar fi pus afacerea pe bursa. Dar, din pacate, este un exemplu izolat. Si, de aceea, clasa noastra de antreprenori va pierde cel mai mult in aceasta criza si va fi nevoita sa lase bani si cota de piata multinationalelor.Fiecare dintre antreprenorii nostri viseaza la capitalismul american, dar mai mult la banii si valoarea lui decat la modul lui de gandire si actiune in practica.Paradoxal, capitalismul inseamna sa imparti ideile si banii si cu altii ca sa nu ramai prizonier in propria ta curte si sa esuezi.In comunism/socialism am fost invatati ca bunurile apartin poporului, tuturor. America de dupa anii '80 a dezvoltat acest concept, dar in cel mai pur stil capitalist. Antreprenorii lor chiar au impartit afacerile cu investitorii si apoi actionarii lor. Cand o actiune creste, si principalul actionar si cel mai mic dintre actionari castiga in acelasi procent. Cand scade e la fel. Daca afacerea da faliment, si unii si altii pierd.Multi dintre antreprenorii nostri au fost crescuti cu ideile socialismului in economie. Dar nu le-au dus mai departe si in afacerile lor. Iar acum criza le ia tot ce au castigat prin capitalismul salbatic de dupa '90.Fondatorii Facebook, Google, Groupon, Starbucks, Subway au invatat socialismul capitalist mult mai mult decat cei care ar fi trebuit sa-l stie pe dinafara: Copos, Badea, Tiriac, Catarama, Popoviciu si multi altii. | Vineri in Statele Unite, la San Francisco, reteaua de socializare [[Facebook]], de fapt "Oracolul" nostru din copilarie, care a venit in intampinarea dorintelor noastre "ascunse" de a ne arata pozele, prieteniile, recomandarile, viata s-a listat la Bursa americana. Cel putin 1.000 de angajati ai Facebook sau cei care au crezut acum opt ani in ideea simpla de socializare prin intermediul internetului a lui Mark Zuckerberg au devenit "bogati", iar unii dintre ei chiar foarte bogati, miliardari. 100 de miliarde de dolari, valoarea de listare, creati in opt ani arata cat de mult sunt pretuite ideile si oamenii care pot schimba lumea prin ceea ce fac. Iar acest lucru a fost posibil in plina criza economica.Modelul Henry Ford de acum un secol sau Bill Gates de acum 30 de ani merge inainte, dar poarta un alt nume si o alta idee.Daca revenim cu picioarele pe pamant romanesc si ajungem la Bucuresti vom auzi o intreaga generatie de antreprenori romani care sunt furiosi ca bancile nu le mai dau bani, ca le iau si pielea de pe ei, ca muncesc numai pentru a-si plati imprumuturile. Peste tot bancherii sunt acuzati ca au inchis robinetul cu bani, ca cer sa vii cu 40% finantare proprie daca vrei sa iei un imprumut, care si acela este tot mai scump. Comparativ cu anii trecuti, relatia dintre un antreprenor si banca s-a schimbat radical. In plin avant economic bancherii dadeau buzna in birourile antreprenorilor sa le dea imprumuturi. Acum situatia s-a schimbat radical si oamenii de afaceri stau pe la usile bancilor in speranta ca vor gasi ceva finantare care sa le permita sa mai reziste inca un an sau doi pana spera ca va trece criza.Cu foarte putine exemple, care pot fi numarate pe degetele de la o mana, niciun antreprenor roman nu se duce pe bursa sa stranga finantarea de care are nevoie. Pentru ca antreprenorul roman nu este obisnuit sa imparta afacerea lui si cu altii, nu este dispus sa dea din castigul lui catre altii, nu vrea ca altcineva sa se uite in ceea ce face si nu vrea sa dea socoteala pentru ceea ce face. Cand finantarea bancara era ieftina, iar bancherii te rugau sa iei bani, antreprenorul roman era rege, era milionar, iar clientul lui sigur "nu era stapanul lui". Nu avea nevoie de banii nimanui pentru a-si finanta activitatea pentru ca erau peste tot. Si toti credeau ca explozia afacerilor lor li se datoreaza mai mult lor decat conjuncturii pietei.Criza a schimbat dramatic tot acest peisaj. Clientii/consumatorii au devenit dintr-o data foarte importanti , concurenta a devenit acerba peste noapte si multi nu erau pregatiti, iar, mai mult decat atat, banii ieftini de la banca au disparut. Daca firma lui ar fi fost listata la bursa, ar fi putut sa ridice finantarea de la actionari, ar fi putut sa afle ce gandesc clientii mult mai repede si ar fi dat nas in nas cu piata reala mult mai devreme. Acum aproape 100 de ani, la fel, in plina criza economica, Henry Ford a preferat sa isi finanteze ideea si modul de organizare a productiei de automobile de pe bursa, decat sa fie, ceea ce denumea el "prizonierul Wall-Streetului", centrul bancar al Americii. A preferat sa fie prizonierul micilor actionari care au crezut in el, in afacerea lui, decat al bancherilor.La noi antreprenorii prefera sa fie prizonierii bancilor si sa fie victimele crizei decat sa iasa pe bursa. Poate la inceput compania lor nu va valora prea mult, asa cum spera ei, dar daca au o idee buna, un produs sau un serviciu bun, si le pun in practica, piata, consumatorii si, in final, actionarii/ investitorii ii vor rasplati.Asa s-a intamplat si cu Wal-Mart, [[Microsoft]], [[Dell]], Starbucks , [[Apple]], [[Amazon]], [[Google]], companii care au pornit de la ideea unor fondatori si, pana la urma, de la dorinta lor de a cuceri lumea prin produsele si serviciile lor. Dar, pentru a face acest lucru, toti acesti fondatori/antreprenori au fost dispusi sa imparta si cu altii, adica cu bursa, o parte din afacere pentru a obtine capitalul necesar dezvoltarii.La noi [[Banca Transilvania]] nu ar fi ajuns niciodata acolo unde este daca fondatorii nu ar fi pus afacerea pe bursa. Dar, din pacate, este un exemplu izolat. Si, de aceea, clasa noastra de antreprenori va pierde cel mai mult in aceasta criza si va fi nevoita sa lase bani si cota de piata multinationalelor.Fiecare dintre antreprenorii nostri viseaza la capitalismul american, dar mai mult la banii si valoarea lui decat la modul lui de gandire si actiune in practica.Paradoxal, capitalismul inseamna sa imparti ideile si banii si cu altii ca sa nu ramai prizonier in propria ta curte si sa esuezi.In comunism/socialism am fost invatati ca bunurile apartin poporului, tuturor. America de dupa anii '80 a dezvoltat acest concept, dar in cel mai pur stil capitalist. Antreprenorii lor chiar au impartit afacerile cu investitorii si apoi actionarii lor. Cand o actiune creste, si principalul actionar si cel mai mic dintre actionari castiga in acelasi procent. Cand scade e la fel. Daca afacerea da faliment, si unii si altii pierd.Multi dintre antreprenorii nostri au fost crescuti cu ideile socialismului in economie. Dar nu le-au dus mai departe si in afacerile lor. Iar acum criza le ia tot ce au castigat prin capitalismul salbatic de dupa '90.Fondatorii Facebook, Google, Groupon, Starbucks, Subway au invatat socialismul capitalist mult mai mult decat cei care ar fi trebuit sa-l stie pe dinafara: Copos, Badea, Tiriac, Catarama, Popoviciu si multi altii. | ||
[[Categorie:Analize]][[Categorie:Stiri despre piata]] | [[Categorie:Analize]][[Categorie:Stiri despre piata]] | ||
{{DEFAULTSORT:-2012-05-21}} | {{DEFAULTSORT:-2012-05-21}} | ||
Versiunea curentă din 7 noiembrie 2024 22:58
Vineri in Statele Unite, la San Francisco, reteaua de socializare Facebook, de fapt "Oracolul" nostru din copilarie, care a venit in intampinarea dorintelor noastre "ascunse" de a ne arata pozele, prieteniile, recomandarile, viata s-a listat la Bursa americana. Cel putin 1.000 de angajati ai Facebook sau cei care au crezut acum opt ani in ideea simpla de socializare prin intermediul internetului a lui Mark Zuckerberg au devenit "bogati", iar unii dintre ei chiar foarte bogati, miliardari. 100 de miliarde de dolari, valoarea de listare, creati in opt ani arata cat de mult sunt pretuite ideile si oamenii care pot schimba lumea prin ceea ce fac. Iar acest lucru a fost posibil in plina criza economica.Modelul Henry Ford de acum un secol sau Bill Gates de acum 30 de ani merge inainte, dar poarta un alt nume si o alta idee.Daca revenim cu picioarele pe pamant romanesc si ajungem la Bucuresti vom auzi o intreaga generatie de antreprenori romani care sunt furiosi ca bancile nu le mai dau bani, ca le iau si pielea de pe ei, ca muncesc numai pentru a-si plati imprumuturile. Peste tot bancherii sunt acuzati ca au inchis robinetul cu bani, ca cer sa vii cu 40% finantare proprie daca vrei sa iei un imprumut, care si acela este tot mai scump. Comparativ cu anii trecuti, relatia dintre un antreprenor si banca s-a schimbat radical. In plin avant economic bancherii dadeau buzna in birourile antreprenorilor sa le dea imprumuturi. Acum situatia s-a schimbat radical si oamenii de afaceri stau pe la usile bancilor in speranta ca vor gasi ceva finantare care sa le permita sa mai reziste inca un an sau doi pana spera ca va trece criza.Cu foarte putine exemple, care pot fi numarate pe degetele de la o mana, niciun antreprenor roman nu se duce pe bursa sa stranga finantarea de care are nevoie. Pentru ca antreprenorul roman nu este obisnuit sa imparta afacerea lui si cu altii, nu este dispus sa dea din castigul lui catre altii, nu vrea ca altcineva sa se uite in ceea ce face si nu vrea sa dea socoteala pentru ceea ce face. Cand finantarea bancara era ieftina, iar bancherii te rugau sa iei bani, antreprenorul roman era rege, era milionar, iar clientul lui sigur "nu era stapanul lui". Nu avea nevoie de banii nimanui pentru a-si finanta activitatea pentru ca erau peste tot. Si toti credeau ca explozia afacerilor lor li se datoreaza mai mult lor decat conjuncturii pietei.Criza a schimbat dramatic tot acest peisaj. Clientii/consumatorii au devenit dintr-o data foarte importanti , concurenta a devenit acerba peste noapte si multi nu erau pregatiti, iar, mai mult decat atat, banii ieftini de la banca au disparut. Daca firma lui ar fi fost listata la bursa, ar fi putut sa ridice finantarea de la actionari, ar fi putut sa afle ce gandesc clientii mult mai repede si ar fi dat nas in nas cu piata reala mult mai devreme. Acum aproape 100 de ani, la fel, in plina criza economica, Henry Ford a preferat sa isi finanteze ideea si modul de organizare a productiei de automobile de pe bursa, decat sa fie, ceea ce denumea el "prizonierul Wall-Streetului", centrul bancar al Americii. A preferat sa fie prizonierul micilor actionari care au crezut in el, in afacerea lui, decat al bancherilor.La noi antreprenorii prefera sa fie prizonierii bancilor si sa fie victimele crizei decat sa iasa pe bursa. Poate la inceput compania lor nu va valora prea mult, asa cum spera ei, dar daca au o idee buna, un produs sau un serviciu bun, si le pun in practica, piata, consumatorii si, in final, actionarii/ investitorii ii vor rasplati.Asa s-a intamplat si cu Wal-Mart, Microsoft, Dell, Starbucks , Apple, Amazon, Google, companii care au pornit de la ideea unor fondatori si, pana la urma, de la dorinta lor de a cuceri lumea prin produsele si serviciile lor. Dar, pentru a face acest lucru, toti acesti fondatori/antreprenori au fost dispusi sa imparta si cu altii, adica cu bursa, o parte din afacere pentru a obtine capitalul necesar dezvoltarii.La noi Banca Transilvania nu ar fi ajuns niciodata acolo unde este daca fondatorii nu ar fi pus afacerea pe bursa. Dar, din pacate, este un exemplu izolat. Si, de aceea, clasa noastra de antreprenori va pierde cel mai mult in aceasta criza si va fi nevoita sa lase bani si cota de piata multinationalelor.Fiecare dintre antreprenorii nostri viseaza la capitalismul american, dar mai mult la banii si valoarea lui decat la modul lui de gandire si actiune in practica.Paradoxal, capitalismul inseamna sa imparti ideile si banii si cu altii ca sa nu ramai prizonier in propria ta curte si sa esuezi.In comunism/socialism am fost invatati ca bunurile apartin poporului, tuturor. America de dupa anii '80 a dezvoltat acest concept, dar in cel mai pur stil capitalist. Antreprenorii lor chiar au impartit afacerile cu investitorii si apoi actionarii lor. Cand o actiune creste, si principalul actionar si cel mai mic dintre actionari castiga in acelasi procent. Cand scade e la fel. Daca afacerea da faliment, si unii si altii pierd.Multi dintre antreprenorii nostri au fost crescuti cu ideile socialismului in economie. Dar nu le-au dus mai departe si in afacerile lor. Iar acum criza le ia tot ce au castigat prin capitalismul salbatic de dupa '90.Fondatorii Facebook, Google, Groupon, Starbucks, Subway au invatat socialismul capitalist mult mai mult decat cei care ar fi trebuit sa-l stie pe dinafara: Copos, Badea, Tiriac, Catarama, Popoviciu si multi altii.