Cat de eficienta a fost relaxarea politicii monetare: costul de finantare al bancilor a scazut dupa fiecare miscare a BNR, dar creditele s-au ieftinit mai greu - 09 februarie 2015: Diferență între versiuni

Dobanzile interbancare, care reflecta costul la care bancile se finanteaza in lei, au consemnat prima reactie dupa decizia de saptamana trecuta a BNR de a reduce rata dobanzii de politica monetara la 2,25% pe an. Indicatorul Robor la 3 luni, utilizat de banci ca referinta pentru costul creditelor de retail, a atins un minim record de 1,41% pe an la finalul saptamanii trecute. Miscarea dobanzilor bancare confirma astfel o tendinta constanta a ultimilor cinci-sase ani si anume ca dobanzile interbancare au mers (cu exceptia unor scurte perioade de volatilitate) in acelasi ritm cu dobanda-cheie a BNR. De exemplu, in 2009 - cand BNR incepea procesul de relaxare monetara (dupa cateva luni de la startul crizei) - dobanda Robor se afla la peste 10% pe an. Dobanzile la creditele in lei ajungeau atunci lejer la 20%, un nivel greu de suportat de catre populatie si companii, care nu aveau practic alta solutie decat sa-si asume riscul valutar al unui credit in euro, care venea la pachet cu un cost de finantare de doua ori mai redus. Banca Centrala Europeana reactionase inca din 2008 la semnalele crizei, astfel ca in 2009 dobanda-cheie la euro coborase pana la 1% pe an, ceea ce a redus vizibil costul finantarii in euro, inclusiv pentru bancile locale. Creditarea in valuta ajunsese astfel sa reprezinte aproape doua treimi din imprumuturile populatiei si firmelor.