Opinie Liviu Chiru: Politica monetara trebuie intarita, spune FMI. Si la ce ar ajuta? - 11 iulie 2011: Diferență între versiuni

FMI cere BNR sa faca orice este necesar ca sa scumpeasca banii, pentru a tine inflatia in frau. Intrebarea este insa daca politica monetara poate rezolva (singura) problema inflatiei, in conditiile in care ultimul an a aratat ca preturile pot accelera si cand creditul se contracta, adica bancile scot bani din economie. Si ce alternative ar avea BNR, daca nu ar aplica invatamintele FMI? De la peste 8% in prezent, inflatia nu are nicio sansa sa coboare sub 4% pana la sfarsitul anului, atat cat e tinta BNR, iar politica monetara ar trebui intarita inca de pe acum pentru a salva tinta pe 2012, avertizeaza FMI. Adica din nou BNR ar trebui sa majoreze dobanda, ba chiar sa ridice si rezervele minime obligatorii (oricum foarte mari fata de uzantele europene), adica sa scumpeasca banii. In primul rand, trebuie spus ca prin politica monetara BNR poate influenta doar cantitatea si pretul leilor disponibili pe piata. Anii de boom au aratat insa ca intrarile mari de capital (ajunse "in piata" prin intermediul creditelor in valuta) pot mai mult decat sa compenseze orice intarire a politicii monetare din partea BNR. In plus, creditul in [[lei]] scade cu un ritm apropiat de doua cifre in termeni reali, astfel ca apare firesc intrebarea: ce rost ar avea ca BNR sa traga frana? Creditul in lei este oricum prea scump pentru a fi o alternativa viabila la o investitie imobiliara, iar orice bancher va va spune ca finantarile de consum sunt "moarte". Firesc, atentia ar trebui indreptata asupra creditelor in valuta. BNR nu le poate influenta pretul prin dobanda-cheie, ci eventual prin majorarea rezervelor minime (aflate acum la 20% din sumele atrase, fata de 40% in 2007-2009). Uzantele pe plan international sunt insa de 2%-3%, iar cel putin declarativ BNR se indreapta spre standardele Bancii Centrale Europene. Ar mai fi masuri prudentiale - introducerea unor limitari administrative ale creditarii. Si am aflat deja ca BNR pregateste reglementari mai dure pentru creditul de retail. Avans de 30% la ipotecarele in valuta, dispar creditele fara garantie, iar finantarile de consum nu vor mai putea sari de 5 ani. Ne-am obisnuit ca bancherii sa gaseasca relativ rapid metode de a ocoli barierele BNR. Dar ce spun acum despre noile reglementari? "Ipotecarul in euro este singurul credit care se mai vinde. Si astfel supravietuiesc si dezvoltatorii. De bine de rau mai vand unul-doua apartamente pe luna si isi pot plati ratele la creditele pe care le-au luat ca sa finanteze construirea. Daca oprim ipotecarul, vor pica si dezvoltatorii. Si atunci va fi rau", spunea recent un bancher. Masurile cerute de FMI risca astfel sa loveasca chiar in sanatatea bancilor (in limbajul oficial se numeste "stabilitate financiara"). Iar in vara trecuta am vazut ca stabilitatea financiara este principalul scop al FMI, care a facut lobby la Bucuresti pana cand din Ordonanta 50 a mai ramas doar ce au acceptat bancherii. Abordarea FMI este foarte directa: la o inflatie mare, politica monetara trebuie intarita. Chiar guvernatorul Mugur Isarescu a explicat insa recent ca inflatia nu poate fi considerata un fenomen "exclusiv monetar". Cel mai recent exemplu vine din luna mai, cand preturile au urcat cu numai 0,2% (un ritm compatibil chiar si cu tinta BNR de 3% de anul acesta), desi creditul a mers ceva mai bine ca in lunile precedente, cursul a crescut fata de aprilie, iar dobanda semnal a BNR, de 6,25% pe an, a fost cu doua puncte sub rata inflatiei, indicand astfel o politica monetara foarte relaxata. Ce a facut diferenta? Oferta (sezoniera) mai mare de produse pe piata alimentara, care a tinut preturile in frau. Aceasta poate fi si alternativa pentru BNR. Ne-am obisnuit ca BNR sa vina cu masuri neortodoxe. Cum ar putea sa arate o abatere de la "calea dreapta" a FMI in politica monetara? Ca BNR sa puna mai multi lei pe piata la costuri mai mici pentru a stimula creditarea pentru companii. Creditul de consum poate fi limitat la 5 ani, dobanzile raman oricum sus (costul riscului, pe care bancherii il includ in dobanda, ramane oricum foarte mare), astfel ca impactul asupra inflatiei ar fi suportabil. Ar ajuta insa producatorii, deci in final oferta. Desigur, pentru aceasta BNR ar trebui, cel mai probabil, sa accepte si un leu mai slab. Care ar da insa o gura de oxygen exportatorilor, chiar intr-un moment in care cererea pe pietele europene este in scadere. Ar fi exact ce a facut Polonia in toamna lui 2008, cand a lasat zlotul sa se duca de la 3,5 la aproape 5 zloti/euro, dar a tinut dobanzile jos. BNR a facut invers: a luptat cu speculatorii si a tinut cursul pe loc - temporar - dar pretul platit in dobanzi s-a dovedit usturator. Fara finantare straina, companiile si populatia s-au trezit ca in paralel a disparut si creditarea in lei, sau a ajuns la preturi prohibitive. Am avut mai bine de doi ani de contractie economica. De data aceasta, am putea incerca alternative. Ramane insa acelasi factor care a atarnat cel mai greu in decizia BNR: ponderea mare a creditelor in valuta. Atunci erau doua treimi din creditul privat, ponderea e similara acum. Si este acceptat aproape ca o axioma ca la un euro de 5 lei, portofoliile de credite in valuta ale bancilor ar exploda. Dar de data aceasta exista si o portita de iesire: daca leii ar fi suficient de ieftini, clientii si-ar putea refinanta creditele in valuta, mai ales ca nu mai sunt "legati" in contracte de comisioane usturatoare de rambursare anticipate. Politica de pana acum a BNR, de a lasa mai multi lei pe piata, a condus la o scadere a dobanzilor (indicatorul Robor la 3 luni este la 5,5% pe an, mult sub rata de politica monetara). Ca raspuns, bancherii au ieftinit timid creditele, dupa cum remarca si BNR in comunicatul dupa sedinta de politica monetara din iunie. Ii tine in frau si teama ca BNR ar putea oricand sa duca dobanzile in sus, pentru a contracara eventuale presiuni de depreciere a leului, mai ales in contextul turbulentelor pe plan international. Ar fi benefica o schimbare clara de paradigma, intarita si prin micsorarea dobanzii-semnal. In plus, BNR ar putea sa treaca (dupa modelul Fed) la a compara dobanda cu indicatorul de inflatie CORE2 (care masoara cresterea preturilor de consum exceptandu-le pe cele volatile si cele administrate). Iar CORE2 se afla sub 4%, asfel ca o dobanda de 4%-5% pe an din partea BNR ar arata o deschidere clara pentru sprijinirea economiei. Desigur, o simpla inundatie de lei pe piata nu garanteaza ca firmele vor produce mai mult. Ar fi nevoie si de o "canalizare" a banilor spre investitii, in defavoarea consumului. Iar asta este treaba Guvernului, care trebuie sa vina cu politici pentru a stimula investitile productive.  Ca o premonitie, presedintele Traian Basescu il invita in iunie pe guvernatorul Isarescu sa coboare in arena. Isi va asuma BNR un pariu "neortodox" pentru a pune umarul la cresterea economica intr-un an electoral sau va ramane la matrita FMI? Liviu Chiru este Editor (Ziarul Financiar).