Vasile Iuga, PwC: Perspective pentru 2013. Am depasit furtuna perfecta sau o lebada neagra ar putea deturna din nou redresarea? - 12 februarie 2013

Versiunea din 9 noiembrie 2024 12:36, autor: 127.0.0.1 (discuție) (The LinkTitles extension automatically added links to existing pages (https://github.com/bovender/LinkTitles).)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)

Se intampla deseori ca persoane care au prin natura profesiei acces la informatii economice si politice sa fie intrebate despre perspectivele de viitor.A face proiectii a fost intotdeauna riscant, iar in ultima vreme s-a inmultit numarul falselor cassandre care profetesc crize apocaliptice, inflamand pietele si opinia publica, dar ale caror viziuni sumbre sunt in cele din urma infirmate de realitate. Facand o paralela cu legendele grecesti, se poate spune ca riscul acestor false cassandre nu este de a nu fi luate in seama, ci de a fi luate prea in serios.Prin urmare, la ce ar trebui sa ne asteptam pentru 2013? Putem spera ca vom avea parte de un an mai calm in care sa vedem inceputul unei redresari economice sustinute sau suntem doar intr-un moment de calm dinaintea furtunii financiare globale perfecte, cu o noua "lebada neagra", dupa expresia lui Taleb, care ar putea sa dezlantuie din nou criza cu si mai mare violenta?O modalitate de explorare a viitorului ar incepe cu un bilant al anului trecut. 2012 a fost, fara indoiala, un an crucial din mai multe puncte de vedere. Au avut loc alegeri sau transferuri de putere in Statele Unite, China, Rusia, Franta si Japonia. In niciunul dintre cazuri rezultatele acestor transferuri de putere nu a fost cu adevarat o surpriza, dar a existat o doza semnificativa de incertitudine pe parcursul anului trecut, care s-a reflectat intr-o nervozitate sporita a pietelor. A fost totodata un an dureros in criza datoriilor suverane din zona euro. Daca la inceputul anului 2012 iesirea Greciei din zona euro parea o chestiune de saptamani, iar pe parcursul anului a fost necesara organizarea de doua ori a alegerilor parlamentare in Grecia pentru a se ajunge la o formula guvernamentala stabila, la sfarsitul lui 2012 tara avea un guvern cu suficient sprijin parlamentar si popular pentru a-si putea asuma un program credibil de austeritate. Grecia nu a fost singura tara din zona euro care a fost pusa la grea incercare de catre piete si investitori. Emotii au existat si in privinta Spaniei, Italiei, Portugaliei, Sloveniei, Ciprului si Ungariei. Ba chiar si Franta a trecut prin episodul retrogradarii ratingului de credit.Cu toate acestea, criza a fost stavilita prin eforturile si staruinta a doi lideri europeni. Pe de o parte, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, care s-a aratat intransigenta in privinta asumarii unui pact de responsabilitate fiscala in Uniunea Europeana, cu toate reformele dureroase pe care acest pact le presupune, dar a si oferit garantia Germaniei pentru pachetul financiar de salvare a Greciei. Pe de alta parte, noul presedinte al Bancii Centrale Europene, Mario Draghi, care, intr-un discurs sustinut la Londra in vara anului trecut, s-a aratat dispus sa faca tot ce este necesar pentru a salva moneda euro. Cei doi au aratat ca in momente de cumpana, liderii politici pot sa stavileasca presiunea pietelor si sa redea optimismul mediului de afaceri.In Europa, chiar daca varful crizei pare ca trecut, iar 2013 se anunta mai calm, pericole pot veni dintr-o anumita oboseala a implementarii reformelor dureroase, dar necesare, pe fondul crizei sociale, dar si al unor tendinte separatiste.Cele mai urmarite evenimente politice europene vor fi fara indoiala alegerile din Germania si Italia. Avand in vedere popularitatea de care se bucura doamna Merkel in continuare in randul electoratului german, este putin probabil ca aceasta sa-si piarda scaunul. Pe de alta parte, un scor slab al partenerului junior de coalitie, FDP, ar putea duce la formarea unui nou cabinet de mare coalitie in Germania, sau chiar o formula inedita de guvernare negru-verde (o coalitie a CDU si CSU cu ecologistii). Oricum ar fi, este posibil ca politica Germaniei sa ia o orientare mai de stanga dupa alegerile programate in toamna acestui an. In privinta Italiei, lucrurile sunt mai putin clare. Intoarcerea lui Silvio Berlusconi in politica tulbura apele la Roma. Este foarte posibil ca viitoarele alegeri sa aduca o majoritate de stanga in camera inferioara a parlamentului italian si una de dreapta in Senat. Prin urmare, va fi nevoie de o mare coalitie, sau de o coabitare, dar, cel mai probabil, viitorul cabinet italian va trebui sa continue pe linia austeritatii si reformelor initiate de Mario Monti.In schimb, multe dintre incertitudinile anului trecut au disparut. Barack Obama instalat din nou la Casa Alba si eliberat de presiunea realegerii se poate concentra pe asigurarea locului sau in istorie. De el si de oamenii din jurul sau depinde daca acest mandat va fi legat de redresarea Americii dupa cea mai grava criza economica de dupa cea din 1929-1933. Semnele sunt mai degraba incurajatoare. Democratii si republicanii din Congres au ajuns la un acord de ultim moment asupra chestiunii datoriei publice. Chiar daca ultimele date macroeconomice din America arata o scadere in trimestrul IV, este de notat faptul ca aceasta s-a datorat in mare masura reducerii cheltuielilor publice (nu in ultimul rand cele de aparare) si a reducerii stocurilor. In schimb, revirimentul pietei imobiliare, revolutia din sectorul energetic prin exploatarea gazelor de sist si a rezervelor neconventionale de petrol, care au facut deja din Statele Unite cel mai mare producator mondial de gaze naturale si ar putea sa le aduca si in postura de cel mai mare producator mondial de titei, precum si rezervele uriase de lichiditate pe care stau companiile americane (aproximativ 1,5 trilioane de dolari), arata ca existe motive de optimism cu privire la redresarea economica.Aceste rezerve consistente de lichiditate asteapta oportunitatile potrivite de investitii, iar piata fuziunilor si achizitiilor este posibil sa cunoasca un reviriment, dupa cum si pietele de capital vor cunoaste probabil o consolidare (trebuie spus ca indicii bursei americane sunt la maximul ultimilor cinci ani).In China, transferul de putere va fi treptat, in spiritul consensual al conducerii de la Beijing. Noua conducere are la dispozitie resurse extraordinare pentru a impulsiona din nou cresterea prin mari proiecte de infrastructura. De asemenea, companiile chinezesti au la indemana rezerve mari de cash pentru achizitii pe alte piete. Marea miza pentru China in viitor ar putea fi nu neaparat sporirea exporturilor, cat valorificarea potentialului urias al pietei sale interne.In Rusia, dupa alegerile din 2012, presedintele Putin pare a fi in cautarea unui nou proiect national. Tara va continua probabil sa se intareasca economic si sa se pregateasca pentru doua momente importante care o vor pune in lumina reflectoarelor pe plan global - Olimpiada de iarna din 2014 de la Soci si Cupa Mondiala de Fotbal din 2018. Cu toate acestea, Rusia va trebui sa caute sa scape de vulnerabilitatea dependentei de exporturile de energie si materii prime.Chiar si situatia din Orientul Mijlociu pare ca s-a mai temperat. Desigur, atentia va fi concentrata mai mult asupra Siriei si a razboiului civil care macina aceasta tara. Dar rezultatul recentelor alegeri din Israel, cu rezultatele surprinzator de bune ale partidelor moderate, face mai putin probabil un atac asupra Iranului. Situatia ar putea fi imbunatatita si de schimbarea garniturii de lideri de la Teheran, mandatul actualului presedinte Ahmadinejad expirand in aceasta vara. Este clar insa ca dosarul nuclear iranian va ramane multa vreme de acum incolo unul dintre cele mai mari riscuri potentiale pe plan global, ca urmare a efectelor pe care le-ar putea avea asupra preturilor energiei.Cum stam in Romania? Dupa un an 2012 extrem de tumultuos, cu 3 schimbari de Guvern, cu o vara extrem de efervescenta, cu niveluri record atinse de cursul de schimb leu-euro, 2013 se anunta mai calm. Alegerile de la sfarsitul anului trecut au asigurat partidelor aflate la guvernare o majoritate confortabila. S-a ajuns la un acord de coabitare care pare ca a readus normalitatea in dialogul politic si institutional din Romania, iar pietele au resimtit imediat aceasta imbunatatire a situatiei de la Bucuresti. Leul s-a apreciat in fata euro, scazand totodata costurile de finantare ale statului. Pana si vremea pare favorabila, iar viitoarea recolta se anunta mai buna decat cea din 2012. Este imbucurator si angajamentul noului Guvern de a continua acordul cu FMI, de a implementa reformele structurale atat de necesare tarii si a pastra in continuare aceasta centura de siguranta. In spiritul locului insa, nu putem exclude aparitia unei lebede negre autohtone.Prin urmare, motive de optimism exista. Iar daca in 2012 am supravietuit anuntatei apocalipse mayase, care a fost o alta falsa profetie, in 2013 ne putem bucura pe 20 martie de ziua internationala a fericirii, zi instituita de catre Organizatia Natiunilor Unite la initiativa Bhutanului. Caci umanitatea are nevoie inainte de toate de optimism pentru a-si face planuri de viitor.