Nu s-au unit cand piata crestea, acum bancile trebuie sa fuzioneze in cel mai ostil mediu, cand toata lumea le uraste. S-ar putea ca 1+1 sa nu faca 2 - 30 august 2011

De la TradeVille.ro wiki
Versiunea din 6 noiembrie 2024 11:53, autor: 127.0.0.1 (discuție) (The LinkTitles extension automatically added links to existing pages (https://github.com/bovender/LinkTitles).)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)

De mai bine de 6 ani presedintii bancilor locale, fie ca sunt romani, fie straini, vorbesc despre consolidarea sistemului bancar romanesc. Sunt prea multe banci (in jur de 40) pentru Romania. Nu este business pentru toti, nu poti sa faci prea mult profit ca nu ai masa critica, economia este saraca, subbancarizata, jumatate din tara este la tara si nu merita sa mergi cu sucursale acolo etc. Asa era discursul public al bancherilor. Dar cred ca in sinea lui fiecare presedinte se ruga sa nu fie vreo cumparare, vanzare, fuziune la actionarii lor sau chiar in Romania. Sa se consolideze sistemul, dar nu la mine. La altii. Pentru ca o fuziune/achizitie este un vis urat, este o lupta de orgolii, dureaza ani, sunt tone de acte de facut, cine pleaca si cine ramane dintre salariati, lupte la varf intre sefi, o parte dintre clienti pleaca deoarece nu li place fata celui care vine, toti furnizorii se misca si preseaza, fiecare are prietenii lui pe care trebuie sa-i protejeze, sa mentina afacerile cu ei. In final este un foarte mare cosmar. Cu toate ca fuziunile si achizitiile sunt prezentate de consultanti ca adaugand valoare actionarilor, economiei, societatii etc., in realitate 1 plus 1 nu fac 2, ci 1 si ceva in final. Fac 2 daca iti scoti rivalul din piata, scade concurenta si astfel poti sa majorezi preturile produselor si serviciilor. Altfel, cimitirul fuziunilor este plin. La noi, atat timp cat economia mergea in crestere, toti bancherii cereau bani actionarilor pentru extindere, noi sucursale, noi produse, noi angajati, noi clienti. Nimeni nu avea nevoie de consolidare in esenta. Afacerile mergeau, banca avea profit, marja era mare. Cei independenti (Transilvania, Carpatica, RIB, Libra) voiau sa vanda banca pe care au construit-o doar daca cineva le punea pe masa o oferta de nerefuzat. De sase ori, de sapte ori, de 10 ori activele nete. Si nu s-a intamplat. Cat a platit Erste pentru BCR nu va mai plati nimeni. Iar la nivel de consolidare a fost un singur caz relevant. Tiriac a fuzionat intai cu HVB, apoi UniCredit a preluat in afara HVB, asa ca in Romania a mai fost o fuziune, rezultand in final UniCreditTiriac Bank. Proces de integrare care a durat peste de doi ani si a lasat urme... Acum in afara, din disperare ca nu vor ramane cu nimic pentru ca nu mai fac fata crizei, doua banci grecesti au decis sa fuzioneze. Alpha cu Eurobank (Bancpost pe piata locala). Adica in Romania se unesc locurile 8 si 9 si rezulta locul trei. (Ce implicatii va avea fuziunea Alpha-Eurobank pe piata romaneasca? De ce 1+1 ar putea sa nu faca 2. Vedeti aici o analiza ZF - VIDEO) Doua banci locale care in perioada de boom economic erau in echipa de asalt pentru cucerirea pietei. Alpha ajunsese chiar pe locul 4 la un moment dat. De la jumatatea lui 2008, de cand a inceput criza mondiala, situatia s-a schimbat si cele doua banci se lupta cu creditele date, o parte semnificativa devenind neperformante, cu zvonuri si realitati despre Grecia care ii determina pe o parte din clienti sa plece la alte banci, cu furia celor care le majoreaza dobanda la credite, ca nu mai au surse de finantare ieftine ca inainte si atunci platesc mai mult pe piata interna la depozite, cu presiunea supravegherii din BNR care le cere incontinuu sa vina cu bani de acasa ca sa acopere din pierderi. Asta-i noua realitate in care trebuie sa opereze. Iar acum mai trebuie sa si fuzioneze, sa vada cine va fi presedinte si director executiv, sa stabileasca ce pachete compensatorii le ofera celor care trebuie sa plece, ce sucursale raman si unde, cum se armonizeaza produsele, ce credite vor fi vandute si in final cum sa promoveze noul nume AlphaEurobank astfel incat clientii sa stie despre cine este vorba. De-abia asteapta consultantii si avocatii sa-si intre in paine, sa puna pe hartie cum e mai bine de facut si fuzionat. Ei sunt cei mai bucurosi, vor avea de lucru. La fel si Nicolae Cinteza, seful supravegherii din BNR care nu va mai da cate doua telefoane, ci numai unul. Pana la urma e bine ca prin fuziune se intareste ceva, va fi mai usor de administrat noua banca cand se va termina curatenia, va fi mai usor si pentru BNR ca va fi o banca mai puternica din punctul de vedere al capitalului. Va fi mai rau pentru economie pentru ca din doua locuri de munca va ramane unul si ceva. Sau zero si ceva. Ca se vor inchide unitati si iar vedem imaginea dezolanta a afisului FOR RENT. Pleaca un brand cunoscut, dar asta-i mersul vietii. Dar in final sistemul bancar se consolideaza. Asa cum cer bancherii. Diferenta e ca ei voiau, dar nu o faceau atunci cand economia si piata lor era pe crestere, iar intoarcerea dramatica a vremurilor i-a adus in situatia sa faca aceasta consolidare pe scadere.