De ce sunt analistii grupurilor bancare mai optimisti decat cei ai brokerilor independenti - 21 octombrie 2010

Decalajele de opinie ar putea veni din perceptia diferita asupra riscului investitional Analistii de la diviziile de brokeraj ale grupurilor bancare au in general estimari mai optimiste fata de cei care lucreaza in cadrul caselor de brokeraj independente, prognozele ajungand sa fie in unele cazuri si cu 50% mai ridicate in ceea ce priveste pretul-tinta. Exista diferente majore in modelele de analiza fundamentala aplicate de fiecare analist, sau decalajul tine de perceptia de risc a fiecaruia? In general, rapoartele de evaluare sunt construite pe baza a doua modele de analiza fundamentala utilizate la scara larga de majoritatea analistilor. Metoda discounted cash flows (DCF), care are de regula o pondere mai mare in pretul final, poate returna rezultate diferite, intrucat ritmurile anuale de crestere sau scadere a veniturilor, profitului sau investitiilor sunt stabilite de fiecare analist in parte, in functie de propria interpretare si expertiza. O alta metoda este cea a dividendelor (discounted dividend model), care insa are aplicabilitate doar in cazul companiilor ce distribuie regulat o parte din profit actionarilor. In ceea ce priveste evaluarea prin metoda multiplilor, situatia se simplifica si mai mult, avand in vedere ca indicatorii fundamentali ai companiilor alese pentru comparatie nu lasa prea mult loc de echivoc, iar analistul trebuie doar sa ii selecteze pe aceia care sunt reprezentativi (P/BV, P/E, EV/EBITDA etc.) si sa aplice discounturile aferente si media ponderata in functie de importanta fiecaruia. Care sunt atunci motivele care duc la decalajele uneori semnificative ale preturilor-tinta si recomandarilor vizavi de aceeasi companie? Diferente si de 50% intre estimari Rapoartele de evaluare pe SIF-uri, de exemplu, realizate de trei SSIF-uri diferite in perioade apropiate de timp, au diferente care ajung si la aproape 50%. Cei mai optimisti sunt analistii de la Raiffeisen Capital&Investment (RCI), care recomanda „cumparare” pe toate cele cinci SIF-uri, cu preturi-tinta mai mari decat cotatia actuala cu procente intre 34%, pentru SIF Oltenia (2,04 lei de la 1,52 lei in prezent), si 99% in cazul SIF Muntenia (1,36 lei de la 0,685 lei in prezent). Analistii de la Alpha Finance sunt mult mai rezervati in cazul SIF Muntenia si vad un pret-tinta de 0,88 lei, cu 35% sub cel al RCI, cu atat mai mult cu cat ei fac parte tot dintr-un grup bancar. Altii, cum sunt analistii de la firma de brokeraj independenta Target Capital, au estimari mult mai moderate, care in cazul SIF Oltenia, spre exemplu, sunt foarte apropiate de cotatia actuala din piata. Si pentru titlurile Petrom, cea mai mare companie listata pe Bursa, exista diferente notabile. Daca Target Capital are o reco­mandare de vanzare si un pret-tinta de 0,32 lei, sub pretul din prezent din piata, o alta firma independenta, Tradeville, mizeaza pe o cotatie de 0,38 lei. Ambele estimari sunt insa inferioare celor ale RCI si Alpha Finance, de 0,4 si respectiv 0,42 lei. De unde apar decalaje Adrian Lupsan, directorul adjunct al Intercapital Invest, spune ca, in general, si mai ales in conditii de criza economica, companiile de cele mai multe ori nu-si ating preturile teoretice care rezulta din evaluarea fundamentala, de aceea acestora ar trebui sa li se aplice un discount in functie atat de conditiile macroeconomice globale, cat si de cele interne si de riscul de tara. La randul lui, Adrian Danciu, analist in cadrul Broker Cluj, o alta firma independenta de brokeraj, este de parere ca analistii SSIF-urilor cu capital local au o perceptie asupra riscului mai aproape de realitate fata de cei din banci. „Cred ca diferentele intre recomandari ar putea veni din componenta de risc investitional, iar analistii din firmele independente, care sunt mai implicati in piata, se pare ca au alta perceptie fata de risc, mai realista. Analistul de la SSIF atribuie un risc mai ridicat plasamentului, care implicit duce la majorarea costului capitalului, la o prima de risc mai mare si un pret-tinta mai mic. Probabil ca cei din banci au modele aparte de analiza si percep o revigorare mai rapida si mai puternica a economiei”, a afirmat Danciu. Una peste alta, crede Lupsan, filtrarea estimarilor realiste se face natural, de catre consumatorul final, adica investitorii. „Cunosc investitori care au acordat credibilitate unor rapoarte de analiza care nu s-au confirmat niciodata, insa, ulterior, nu s-au mai uitat deloc la estimarile firmei respective. Investitorii tin minte. Cred ca analistii ar trebui sa constientizeze mai mult riscul ca un raport care nu se confirma le taie serios din credibilitate”, a spus Lupsan.