Daca tot va fi mai greu de luat un imprumut de la banca, macar Isarescu sa nu doarma linistit pana cand costul creditului nu va scadea - 09 septembrie 2011

Pana la urma, la finalul fiecarei luni, cine este responsabil de cum arata si cum este sistemul bancar? Bancile, unde fiecare are politica si obiectivele ei, sau BNR, care primeste toate datele despre maruntaiele fiecarei banci, le aduna si trage concluziile? Daca creditarea scapa de sub control, cine este de vina, banca, BNR sau clientul? Timp de doua decenii bancile au pledat pentru autoreglementare, sustinand ca normele lor interne sunt extrem de puternice si pot preveni orice. In acest caz, rolul unei banci centrale ajunsese marginal. Piata a devenit mai puternica decat autoritatea de reglementare. La fel s-a intamplat si in Romania cu explozia creditarii dintre 2005 si 2008. Bancile, finantarea ieftina, liberalizarea prin intrarea in Uniunea Europeana si, nu in ultimul rand, dorinta oamenilor de a lua bani, calitatea de imprumutat fiind pe planul doi, au fost mai puternice decat Banca Nationala, respectiv decat normele prudentiale de creditare: cat te poti imprumuta, pentru ce si cum dai banii inapoi. A fost nevoie de aceasta criza, pe care nimeni nu a vrut-o, pentru ca fiecare sa isi puna indoieli in privinta veniturilor viitoare si a capacitatii de rambursare a unui credit in caz ca se intampla ceva. Cine este vinovat ca un credit a devenit neperformant, ca ratele lunare nu mai pot fi rambursate conform graficului si ca nu exista garantii in spate sau ca ele s-au depreciat? Cel care a luat creditul sau cel care l-a dat? Boom-ul dintre 2005 si 2008 a fost o intalnire perfecta intre banci, care aveau resurse financiare nelimitate si erau impinse sa dea credite de propriii actionari, de propriii sefi, care aveau nevoie de realizari si implicit de bonusuri, si romani, unde veniturile lor curente erau prea mici fata de aspiratiile si asteptarile lor. Ce a rezultat a fost o explozie a creditarii, a banilor care au fost luati si o incercare a BNR de a incetini acest lucru prin masuri indirecte, pentru ca cele directe se loveau de protestul "public". Beneficiind de finantare si creditare, sanatoasa si mai putin sanatoasa, economia romaneasca a ars cateva etape in special in consum, iar criza a taiat tot ce a fost surplus. Totusi, nu toti cei care au putut sa ia credite prin relaxarea conditiilor au probleme. Toata lumea gafaie, multi si-au mai taiat din asteptari, cum ar fi sa ramburseze creditul pentru casa intr-o perioada mai scurta decat scrie in contract, dar nu tot sistemul este putred. Pentru ca la o buna parte din banci normele interne de creditare nu au putut sa tina pasul cu avalansa de clienti si lucrurile au scapat de sub control, actionarii au fost nevoiti sa vina cu bani de acasa si sa plateasca o parte din gauri. Din pacate, actionarii straini ai bancilor romanesti nu au taiat in carne vie la Bucuresti, la nivelul managementului. Au fost prea putini cei care au platit pentru creditarea relaxata. Asta si pentru ca actionarii si-au indemnat sefii de la Bucuresti sa dea credite pe banda rulanta. Acum, BNR, pe fondul climatului general din lume privind intarirea rolului bancilor centrale in supravegherea sistemelor financiare, preia din nou haturile privind creditarea si impune norme. Cati bani poti sa iei in functie de venituri, dar ajustate cu ceea ce s-ar putea intampla in viitor. De la euforie, trecem acum la polul opus, la prudenta mai mult sau mai putin excesiva. Pentru cazurile in care creditarea va reveni din nou in Romania ca fenomen de masa. Noile norme, in care se spune adio creditului de consum doar cu buletinul si pe 20 de ani sau mareste nivelul cerut al garantiei, va incetini sperantele de creditare. Macar daca pretul creditului ar scadea, tot ar fi ceva. Perioada crizei a aratat ca principiile economice de baza, pe care orice student le invata, nu mai functioneaza in realitate. Chiar si cand nimeni nu le mai trecea pragul, timp de doi ani, bancile nu au redus dobanzile la credite in mod evident, ci numai prin promotii. Bancherii au preferat sa-si mentina marja ridicata la creditele acordate persoanelor fizice, pentru ca la firme nu isi permit. Companiile bune pleaca mult mai repede de la o banca la alta in functie de pretul creditului. Persoanele fizice, in ciuda libertatii pe care o au de a alege, o fac mult mai greu. Avand in vedere ca valoarea garantiilor scazuse, prin reducerea valorii apartamentelor, a terenurilor etc., persoanele fizice nu puteau sa se duca atat de usor la o alta banca sa-si refinanteze creditul. Toti bancherii stiu acest lucru si de aceea tin dobanzile sus la creditele vechi si scad ratele numai pentru imprumuturile noi. BNR a venit cu aceste norme, toata lumea va da vina pe ea, in frunte cu bancherii comerciali, dar guvernatorul BNR si seful supravegherii se vor culca mai linistiti. Dar trebuie sa doarma mai bine doar atunci cand vor reusi sa-i determine pe bancheri sa reduca dobanzile la credite, in special la lei. Nu poate sa fie dubla si chiar tripla marja de castig. Daca BNR vrea sa se ingrijeasca de educatia luarii de credit, atunci trebuie sa aiba grija ca macar acel credit sa aiba un pret rezonabil.