Toader, KPMG: Nu este normal ca un client sa suporte ineficientele dintr-un anumit sector - fie ca vorbim de banci, fie ca vorbim de sectorul public - 19 ianuarie 2012

O consolidare a sistemului bancar s-ar putea produce acolo unde pozitia de piata si nivelul investitiilor nu mai justifica din punct de vedere economic prezenta unei banci in Romania sau daca nu reusesc sa-si gaseasca anumite nise, considera Serban Toader, Senior Partner KPMG Romania. "Ar putea avea loc o consolidare, fie din motive care sa tina de strategia bancilormama sau din motive care tin de performanta locala, cum ar fi o cota de piata redusa sau o profitabilitate nesatisfacatoare. De asemenea, sunt banci pe piata locala care au in continuare o strategie de crestere prin achizitii. Unele banci probabil se vor concentra pe anumite nise de piata (cum ar fi private banking, IMM-uri, profesii liberale, carduri etc.). Ca si alte organizatii, bancile trebuie sa isi justifice existenta din punct de vedere economic, sa genereze business, sa aiba clienti etc. Daca nu isi gasesc clienti, ce sa faca? Stau un an, doi, trei si dupa aceea trebuie sa se hotarasca ce fac. Cred ca a venit timpul sa ia o decizie", a declarat Toader pentru ZF. In ceea ce priveste intentia anuntata a anumitor banci de a parasi Romania, seful KPMG considera ca "nu trebuie sa o luam personal". "In ultima perioada, mai multe companii au decis sa iasa din Romania (vezi Nokia, Tnuva, unele banci etc). Decizia lor are la baza ratio namente ce tin de strategia globala a firmelor-mama. Nu cred ca trebuie sa o luam personal, companiile globale nu functioneaza pe baza de emotii sau atasa mente personale. Acestea sunt regulile jocului cu care trebuie sa ne obisnuim. Daca vom sti sa le atragem, poate vor veni alte companii care sa le ia locul. Important este sa fim cat mai competitivi din punct de vedere economic." Unele banci nu au mai raportat, in ultima perioada, rezultate pozitive, iar pierderile acestora sau profiturile marginale ale altor institutii de credit nu sunt de natura sa multumeasca actionarii sau pietele financiare. Portofoliile de credite au continuat anul trecut sa se afle sub presiune, iar o parte importanta din profiturile operationale a mers in provizioane. In conditiile continuarii cresterii creditelor neperformante sistemul bancar a ramas pe pierdere si in 2011, pentru al doilea an consecutiv, dupa cum au estimat reprezentanti ai BNR. Eficienta in sectorul bancar Bancherii au amintit frecvent eforturile realizate pentru scaderea costurilor, dar la trei ani de la inceputul crizei retelele de unitati si numarul de angajati au scazut foarte putin fata de varfurile atinse in 2008, in timp ce vanzarile lunare de credite lancezesc. In luna septembrie 2011, numarul de unitati teritoriale a coborat cu doar 7%, la 6.071, iar numarul salariatilor a coborat la 66.519, conform datelor BNR. In opinia lui Toader, bancile "mai au lucruri de facut" si este evident ca "trebuie sa devina mai eficiente". "Raman multe lucruri pe care bancile trebuie sa le faca. In general, nu este normal ca un client sa suporte ineficientele dintr-un anumit sector - fie ca vorbim de banci, fie ca vorbim de sectorul public sau de orice alt sector economic. Evident ca bancile trebuie sa isi continue eforturile pentru a deveni mai eficiente." Bancherii au invocat necesitatea mentinerii retelei extinse de sucursale in tara, a potentialului de dezvoltare, pentru momentul cand piata isi va reveni. Totodata, reteaua extinsa din teritoriu ar fi necesara pentru a atrage un volum mai mare de depozite din piata locala. Toader a amintit ca exista multiple posibilitati de atragere a economiilor, alternative ale retelelor traditionale de sucursale, Internet banking-ul fiind o solutie inca neexploatata la potentialul real, iar mobile banking-ul este aproape inexistent. "Poate ca bancile ar putea sa se inspire din ceea ce fac jucatorii din alte industrii - cum ar fi cele care folosesc o forta mobila de distributie si care au acces inclusiv in zona rurala - doua exemple fiind societatile din domeniul asigurarilor sau retail. Sunt lucruri care sunt acum tabu, dar care totusi cred ca ar trebui sa fie puse din nou pe masa. In conditiile in care sistemele electronice de transmitere a datelor si de telecomunicatii sunt din ce in ce mai performante si mai accesibile, o retea teritoriala extinsa nu se mai justifica. Daca sunt zece banci in aceeasi locatie oricum nu atrag mai multe depozite. In care banca sa intre omul mai intai?." Ce se va intampla cu creditarea? Pe de alta parte, chiar daca bancile devin foarte eficiente si isi reduc costurile administrative, nu inseamna ca va exista un reviriment in activitatea de creditare, in opinia sefului KPMG. "Este nevoie de doua persoane pentru a dansa. Pe de o parte sunt bancile, care asigura accesul la finantare, dar pe de alta parte trebuie sa existe clienti care sa vina sa solicite credite. Or, luand exemplul clientilor corporate, daca nu au incredere in economie, de ce ar veni sa solicite un credit de investitii? De ce sa investeasca in capacitati de productie noi? Pe de alta parte, in sfera retail, daca oamenii nu stiu ce se intampla cu viata lor, cu jobul lor, nu sunt dispusi sa se indatoreze. Sunt multe persoane care au contractat credite in perioada in care preturile proprietatilor erau foarte mari sau care au luat credite negarantate si care trebuie, in primul rand, sa ramburseze acele credite, inainte de a solicita altele." Referindu-se la modul in care a fost realizata restructurarea creditelor cu probleme si la faptul ca bancile intampina probleme la din ce in ce mai multe imprumuturi restructurate, Toader a amintit ca obiectivul principal al bancilor nu este de a vinde casele oamenilor. "Daca nu s-a facut restructurarea temeinic, poate fi din cauza ca bancherii nu si-au cunoscut clientii suficient de bine sau clientii nu au prezentat informatii suficiente si corecte. De aceea, se spune ca este foarte bine sa iti cunosti clientii si sa faci o analiza: poate clientul sa isi ramburseze creditul? Cand? Cum? Cum il ajuti in acest sens? Situatia ideala ar fi cand clientii sunt suficient de cooperanti, iar bancile au suficienta experienta si cunostinte despre client pentru a gasi impreuna o solutie de a rambursa creditul fara a afecta in mod iremediabil afacerea lor. Cand nu se reuseste o astfel de recuperare pe cale amiabila, nu ramane decat sa te uiti la garantie, pentru ca o alta modalitate sa iti recuperezi creditul este prin executia garantiei. In acest caz, intrebarea este legata de valoarea reala a acelei garantii. Neexistand o piata activa, multe dintre evaluari se bazeaza pe modele prevazute de standardele de evaluare, dar fara sa fie validate de piata - or, cea mai buna validare este de fapt piata." In ceea ce priveste noile reguli care se contureaza la nivel international in privinta sectorului bancar, Toader spune ca doua principii ar trebui sa domine: "echilibrul" si "prudenta" . Cum vor atrage bancile mai mult capital? Avand in vedere noul prag minim de adecvare a capitalului solicitat de Autoritatea Bancara Europeana (EBA) - 9% pana la data de 30 iunie 2012 -, optimizarea solvabilitatii devine prioritatea numarul unu pentru multe institutii de credit europene, inclusiv dintre cele care activeaza in Romania, in opinia lui Toader. "Activitatea unor banci locale care sunt subsidiare ale unor banci europene ar putea fi influentata de noile cerinte de capital la nivel european. Sunt mai multe modalitati prin care bancile pot sa isi imbunatateasca solvabilitatea." La nivel conceptual, solvabilitatea unei institutii de credit pune in echivalenta "cererea" si "oferta" de capital. Cererea de capital este data de cerintele minime de capital stabilite de autoritatea de reglementare, in timp ce oferta de capital este reprezentata de fondurile proprii ale institutiei. Orice alternativa menita sa imbunatateasca solvabilitatea trebuie luata in considerare de catre banci. Printre masurile care pot fi luate de banci, Toader a amintit vanzarea de portofolii de active performante si/sau neperformante, cu impact in scaderea cerintelor de capital si efect pozitiv in fondurile proprii prin castigurile potentiale realizate in urma vanzarii. Vanzarea de active/ linii de afaceri noncore (neimportante din punct de vedere strategic pentru institutie), renuntarea la dividende (pentru institutiile ce inregistreaza profit) si cresterea imprumuturilor subordonate (sursa de capital conditionata de indeplinirea unor conditii prealabile si limitata ca nivel total) sunt alternative pentru ca bancile sa-si imbunatateasca rezultatele. O alta solutie este restructurarea creditelor neperformante, in vederea asigurarii unei insanatosiri pe termen mediu - lung, impactul fiind insa amanat la nivelul solvabilitatii.