Inregistrarea activelor din portofoliu la valoarea de piata: o regula buna, aplicata intr-un moment nepotrivit - 28 decembrie 2011

De la TradeVille.ro wiki
Versiunea din 12 mai 2023 22:26, autor: Admin (discuție | contribuții) (csv2wiki)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)

Inregistrarea la valoarea de piata a activelor din portofolii este una dintre regulile ce pun bancile comerciale sub o mare presiune, deoarece scaderea valorii portofoliilor majoreaza nevoia acestora de capitaluri suplimentare. Eliminarea sau suspendarea acestei reguli ar da sistemului bancar european o gura de oxigen ce ar putea compensa riscurile induse de detinerea unor active care s-ar putea dovedi ulterior a avea valori cu mult mai mici.Criza datoriilor europene capata noi dimensiuni in anul 2012. Pentru Grecia nu se arata inca niciun semn bun, iar Italia si Spania vor avea nevoie de refinantari majore in prima parte a anului 2012. Pe fondul reformei institutionale, deciziile din cadrul summitului UE din 8-9 decembrie nu au reusit sa dea impresia unei uniuni fiscale reale, iar tensiunile dintre membrii zonei euro si Marea Britanie s-au accentuat si mai mult.In ceea ce priveste perspectiva cresterii economice, nici aceasta nu se arata favorabila in anul 2012, estimandu-se chiar o scadere economica si o posibila recesiune.In acest context, sistemul bancar s-a aratat a fi o piesa foarte importanta, reflectand multe dintre contradicțiile experimentului uniunii monetare din Europa. Incepand cu 2007, sistemul bancar si-a aratat dezechilibrele ce au generat ingrijorari cu privire la managementul riscului. In ultimii doi ani, pierderea increderii in obligațiunile suverane a dus la creșterea fragilitații sistemului bancar. Combinatia dintre garanțiile oferite de statele Uniunii bancilor comerciale autohtone și majorarea continua a expunerii acestora pe obligațiunile suverane ale țarilor indatorate de la periferia zonei euro, au accentuat fenomenul de fragilizare a sistemului bancar european. Astfel, beneficiind de sustinerea guvernelor si a Bancii Centrale Europene, bancile comerciale au fost motivate sa cumpere obligatiuni emise de statele supraindatorate, care ofereau randamente ridicate, in ciuda faptului ca sansele intrarii acestora in incapacitate de plata erau tot mai mari. Iar prima mare dilema ce a aparut a fost data de intrebarea daca un euro deținut in bancile grecești este echivalent cu un euro deținut in bancile germane. Lipsa unui raspuns clar este unul dintre motivele ce ar putea duce la o moarte lenta a uniunii monetare europene.Mai ales ca, in locul unor masuri clare prin care sa se lamureasca acest aspect, planul de recapitalizare aprobat pe 27 octombrie a accentuat neincrederea. Odata cu modificarea reglementarilor privind sectorul bancar, in sensul majorarii cerintelor de capital de rang intai pana la nivelul de 9%, liderii europeni au fortat totodata bancile sa-și inregistreze obligațiunile suverane aflate in portofoliu la valoare lor de piata.Inregistrarea activelor din portofoliu la valoarea de piata, este un pricipiu potrivit - daca scopul este scoaterea la iveala a dimensiunii reale a situatiei financiare a bancilor. Doar ca, in actualul context tulbure a fost, si este, o masura prociclica, ce nu face decat sa adanceasca si mai mult "groapa" in care bancile europene se afla, ceea ce face ca aplicarea acestei reguli sa fie extrem de daunatoare in realitate. Mai ales cand regula inregistrarii la valoarea de piata a detinerilor se aplica si titlurilor ținute pana la scadența. Intr-un astfel de context, eliminarea, sau macar suspendarea pentru un interval bine determinat de timp, a aplicarii principiului inregistrarii activelor din portofoliu la valoarea de piata ar putea da o gura de oxigen unui sistem bancar grav lovit de deprecierea valorii titlurilor din portofolii. O astfel de masura ar trebui luata inainte ca BCE sa scape lucrurile de sub control. Sistemul bancar ar ramane probabil sa faca fata riscurilor generate de mentinerea in portofolii a unor active ce se pot dovedi in fapt fara valoare. Insa, daca reglementatorii si-ar asuma acestea riscuri, ar reduce presiunea imensa pe care bancile comerciale o resimt in prezent, ca urmare a nevoii tot mai acute de majorare a capitalurilor proprii.