In cel mai bun caz, bancile taie dobanzile la credite la 3 luni, dupa ce le reduc la depozite - 06 decembrie 2010
Mugur Isarescu declara, saptamana trecuta, ca BNR este interesata sa schimbe starea de neincredere din piata interbancara, intrucat canalul de transmitere a politicii monetare nu functioneaza. Bancile ajusteaza mai rapid dobanzile la depozite comparativ cu cele la credite, in cazul unei modificari a ratei dobanzii de pe piata interbancara, institutiile de credit reusind, astfel, sa-si mentina castigurile, desi imprumuturile nepeformante sunt in crestere, arata un studiu publicat de Banca Nationala a Romaniei. Potrivit BNR, dobanzile la depozite se modifica intr-un interval de aproximativ trei-sase luni, in timp ce ajustarea dobanzilor la credite se deruleaza intr-o jumatate de an doar in proportie de aproximativ 70%. Practic, bancile platesc mai putin pentru economiile atrase, in timp ce costul imprumuturilor ramane neschimbat sau se mareste, desi dobanzile interbancare scad, tocmai pentru a-si mentine profitabilitatea, in conditiile in care in ultimii doi ani institutiile de credit s-au confruntat cu cresterea neperformantei si cu inghetarea creditarii. „Rezultatul ar putea ilustra preocuparea institutiilor de credit pentru conservarea marjelor de intermediere, in conditiile in care, pe parcursul celei mai mari parti a perioadei analizate (mai 2003- decembrie 2009 - n.r.) ratele dobanzilor au fost in scadere. Comportamentul respectiv a fost favorizat si de persistenta excedentului de lichiditate in sistemul bancar”, se arata in studiul bancii centrale. In acest sens, guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, declara saptamana trecuta ca Banca Nationala este interesata sa schimbe starea de neincredere din societatea romaneasca, din piata interbancara, dupa ce a observat ca nu functioneaza canalul de transmitere a politicii monetare. „Am redus dobanda, dar bancile comerciale, ioc. Ba chiar au crescut-o. Lasam lichiditate in piata in exces, desi nu este prea ortodox, si ne asumam niste riscuri cand aceasta lichiditate se duce pe curs sau in alte directii. Daca acum un an bancile spuneau ca nu au lichiditati, acum nu mai pot sa spuna nimic. Spun insa ca nu au incredere. Sunt mult mai aproape de adevar”, explica Isarescu, la acel moment, comportamentul bancilor de a majora dobanzile la credite in contrast cu evolutia ratei BNR. Potrivit studiului bancii centrale, pe parcusul celei mai mari parti a perioadei analizate, adica mai 2003-decembrie 2009, cresterea economica a fost sustinuta, iar ratele dobanzilor interbancare au fost in scadere, din cauza dezinflatiei, a diminuarii primei de risc si a aprecierii nominale a leului. De asemenea, lupta bancilor pentru castigarea cotei de piata in perioada de avans economic a condus la modificarea structurii pretului produselor bancare de creditare in favoarea taxelor si comisioanelor. „Pe de alta parte, perioada amintita a fost caracterizata de intensificarea competitiei din sectorul bancar pentru extinderea cotei de piata, de natura sa stimuleze procesul de ingustare a spreadului dintre ratele dobanzilor la credite si ratele dobanzilor pietei monetare. In acelasi sens este posibil sa fi actionat modificarea structurii pretului produselor bancare de creditare in favoarea taxelor si comisioanelor. In ultima parte a intervalului analizat, cresterea ratelor dobanzilor s-a produs pe fondul deteriorarii accentuate a conditiilor macroeconomice, al scaderii puternice a increderii si al inrautatirii perceptiei de risc a bancilor”, se mai arata in studiul BNR. Concluziile raportului indica faptul ca procesul de ajustare a ratelor dobanzilor la creditele si depozitele clientilor sectorului bancar romanesc se deruleaza lent. De exemplu, acest comportament este influentat de caracteristicile contractelor de credit sau depozit, intrucat o modificare a dobanzilor in functie de rata interna a bancii imprima o anumita rigiditate mecanismului de ajustare a ratelor dobanzilor la creditele noi. Potrivit studiului, sectorul bancar are o pozitie dominanta in cadrul sistemului financiar, pe fondul absentei sau al accesibilitatii limitate a variantelor de finantare sau plasament nonbancare, motiv pentru care modificarea dobanzilor devine rigida.