Mesaj de pe Wall Street: La cinci ani dupa criza, ar trebui ca Fed sa retraga stimuli - 22 iulie 2014

"Pentru oricine spune ca nu suntem in bubble, nu am cum sa fiu de acord cu el" (Stanley Druckenmiller, fondator al Duquesne Capital)Managerul de fonduri Stanley Druckenmiller afirma ca in economia americana sunt conditii pentru ca banca centrala a SUA sa abandoneze masurile neconventionale"Uitandu-ne la istoria economica, politicile de astazi ale Fed par nu numai nenecesare, dar si insotite de riscuri apreciabile"El spune ca avem un bubble in conditiile in care in ultimele 24 de luni corporatiile s-au indatorat suplimentar cu aproximativ 600 mld. dolari, cea mai mare parte datorii cu rating coborat. Masurile de urgenta din domeniul politicii monetare nu mai sunt necesare in al cincilea an al unei reveniri economice si a bilanturilor financiare, spune Stanley Druckenmiller, manager de fonduri care la sfarsitul anilor '90 lucra impreuna cu magnatul George Soros. Efectele masurilor exceptionale este tot mai mic, iar pe de alta parte istoria arata ca pe termen lung costurile pot fi severe, a declarat Druckenmiller saptamana trecuta la New York in cadrul conferintei "Delivering Alpha" organizata de postul de televiziune CNBC. Rezerva Federala Americana ar trebui sa abandoneze dobanzile zero si achizitiile de active financiare in pietele secundare. "Cinci ani dupa criza, cu semne in crestere de normalizare, se pare ca este timpul ca Fed sa lase in urma tintele sale mioape", a afirmat Druckenmiller, fondator al Duquesne Capital, subliniind posibilitatea aparitiei unor efecte adverse. "Uitandu-ne la istoria economica, politicile de astazi ale Fed par nu numai nenecesare, dar si insotite de riscuri apreciabile", a continuat acesta in expunerea sa preluata de portalul CNBC.Pietele au inceput sa semene cu cele din etapa umflarii balonului imobiliarDeciziile actuale ale Rezervei Federale Americane rivalizeaza cu cele din 2003-2004, fiind inca si mai enigmatice si lasandu-i perplecsi pe investitori, considera Druckenmiller. La fel, in urma cu zece ani, investitorii se intrebau de ce banca centrala tine dobanzile la 1% atunci cand economia crestea puternic raportat la mediile istorice. La Duquesne Capital, ei au fost constienti inca din 2005 ca banca centrala umfla un balon imobiliar si au profitat atat de escaladarea cotatiilor, dar si de dezumflarea acestuia. Din pacate, se pare, insa, ca nici acum bancherii centrali nu recunosc o legatura intre politica monetara relaxata si evenimentele subsecvente spargerii bulei imobiliare, a mai spus investitorul american, adaugand ca acum incearca un sentiment de deja-vu atunci cand se uita la piete. Nici bancherii centrali nu stiu ce facCand Ben Bernanke si colegii au instituit primul program de relaxare cantitativa in 2009, relatiile economice si din lumea financiara erau disfunctionale. Politica a fost stralucit conceputa si se impunea din punctul de vedere al raportului risc-recompensa. In actualul context, nu mai are niciun sens privind aceeasi diferenta intre riscuri si beneficii. Economistii spun ca economia nu ar fi aratat la fel de bine fara interventiile Fed; nu este dovedit ca este adevarat, dar Druckenmiller apreciaza aceasta sustinere ca fiind logica si corecta. La fel ar fi raspuns, insa, daca ar fi fost intrebat si in anul 2006. Important este totusi cum ar fi aratat economia fara stimulii monetari pe tot intervalul 2003-2010. "Nu stim unde vom sfarsi dupa criza investitiilor gresite cauzata de alocarea eronata a resurselor, daca va fi inflatie sau daca deznodamantul va fi benign. Chiar nu stiu. Dar nici Fed nu stie", a spus managerul de fond.O pozitie similara a avansat in cadrul aceluiasi eveniment miliardarul in varsta de 80 de ani, Carl Icahn. El a amintit ca insusi presedintele Rezervei Federale Americane, Janet Yellen, a declarat ca efecte ale politicii monetare cum ar fi vulnerabilitati de ordin financiar nu pot fi intelese. "Deci ea spune ca nu intelege. Nu va ingrijoreaza putin?!". El nu neaga faptul ca Bernanke si cei care l-au inconjurat au fost buni. Wall Street a bagat tara in haos, iar Fed a scos-o. Totusi, acum vin cu aceiasi stimuli. Economia este precum un bolnav pe care il indopi cu medicamente. "Ce se intampla?", il intrebi pe doctor. Raspunsul bancherilor centrali ar suna astfel daca ar apartine medicilor: Nu stim, dar continuam sa administram medicamentul pentru ca pacientul pare ca e mai bine si mai fericit; s-ar putea sa explodeze intr-o zi - nu stim - dar ii dam, in continuare, medicamentul, este comparatia oferita de Icahn, fondator al Icahn Enterprises, societate care are in administrare peste 24 miliarde dolari.Creditul, tot mai abundent si mai riscantDruckenmiller este ingrijorat de excesele care au aparut in zona creditului. Datoriile contractate de companii au crescut mai rapid decat in 2007, iar potrivit agentiei de evaluare financiara Standard & Poor's 71% din datoria emisa avea rating "B" sau mai scazut. Pentru a pune lucrurile in perspectiva, in anii '90 procentul creditului mai riscant era de 31%. In anul 2007, inainte de crah, s-au emis titluri de credit in valoare de 100 miliarde dolari, 38% avand din acestea rating "B". Anul acesta, datoria emisa se ridica la 300 miliarde dolari, careia i se adauga 260 miliarde dolari in 2013 si alte 90 miliarde dolari in anul 2012. "Pentru oricine spune ca nu suntem in bubble, nu am cum sa fiu de acord cu el", a declarat Druckenmiller.Semnal de alarma din piata IPO-urilorO zona care a depasit parametrii de sustenabilitate in opinia managerului de fonduri Stanley Druckenmiller este cea a ofertelor publice in vederea listarilor la Bursa. El a declarat ca, sub acest aspect, pietele sunt la granita anului 1999, cel care a prefigurat un colaps al cotatiilor. Atunci, 83% din companiile care au derulat IPO-uri nu castigasera nici macar cinci centi. Acum ponderea acestora este de 80%. "Este pentru prima data in istorie cand ne-am apropiat de aceasta limita. Pe cei care spun cat de grozav este pentru ca aceste IPO-uri incurajeaza investitiile si cat de bine este pentru crearea de locuri de munca ii avertizez ca este o miopie. Este bine pentru numarul locurilor de munca acum, dar nu este mai bine decat pentru firmele de IT din 1999, cand aveai o slujba acolo, dar erai dat afara un an mai tarziu, cand compania dadea faliment", a afirmat cel care in anii 1998-2000 a lucrat pentru Quantum Fund, impreuna cu George Soros.