Suprasubscrierea nu rezolva totul - 17 iunie 2021

Listarea Transport Trade Services (TTS) la bursă luni, după o oferta închisă cu succes şi o aparentă bătaie pe acţiuni pe tranşa pro-rata (suprasubscriere de 27 de ori înainte de dublarea alocării iniţiale) dădea speranţe investitorilor de retail pentru o evoluţie promiţătoare. Adică, nu chiar de 3-4 ori cum au crescut acţiunile din unele plasamente private în prima zi de listare pe AeRO, dar măcar un 20-30% să se câştige faţă de preţul de închidere al IPO-ului. Ei bine, nu a fost 20-30% şi nici măcar 10%, ci abia un costeliv avans de 7,3%. Raportat la depozitele la termen sună bine după o deţinere de numai 9 zile dar, totuşi, de ce nu s-a văzut suprasubscrierea aceea colosală? În primul rând, suprasubscrierea de pe tranşa de retail a fost pusă în oglindă cu lipsa de interes pe tranşa investitorilor instituţionali unde abia s-au subscris acţiunile integral. Faptul că grosul subscrierilor a venit de la fondurile de pensii şi Dedeman Holding, investitori consacraţi la bursă care ţintesc mai degrabă diversificarea decât randamentul pe termen mediu, spune la rândul său ceva - potenţialul companiei de a-şi surprinde repede actionarii nu este foarte mare. Drept dovadă, oferta s-a închis la 19,2 lei, foarte aproape de pragul minim. Apoi, ancora de 21 lei, limita maximă a intervalului de subscriere din oferta (19-21 lei), a functionat ca un capac pentru cotaţiile din prima zi. Dacă institutionalii n-au forţat nota şi s-au oprit la 19,2 lei de ce ar face-o retailul?, s-au gândit mulţi. În al doilea rând, piaţa a intuit că a existat o mică manevră în modul cum a fost concepută oferta. Cum am spus într-un articol anterior, impresia lăsată era că s-a urmărit mai mult suprasubscierea decât maximizarea preţului. De altfel, nici nu ar fi avut cum să se încerce majorarea preţului, de vreme ce din consultările cu investitorii mari managerul ofertei putea deduce că abia se acoperă respectiva tranşă. Astfel încât retailul a fost împărţit în două tranşe, una cu subscriere garantată şi una cu subscrire pro-rata (de două ori mai mică!). De ce nu invers? ne putem pune întrebarea acum. Era evident că tranşa cu acţiunile cu subscriere garantată se va epuiza prima, dar cu toate acestea a fost şi cea mai consistentă. Cine nu apucase acţiuni în această subdiviziune era trimis să supraliciteze în subtranşa cu alocare pro-rata şi să aducă cât mai multi bani dacă dorea să se aleagă totuşi cu ceva. Ei bine, nu s-a ales cu mare lucru, cei 7% profit din prima zi trebuind raportaţi la întreaga suma deplasată pentru IPO-ul în cauză. De exemplu, cineva care adusese 80.000 de lei se alegea cu 290 de acţiuni pe tranşa pro-rata în final, pe care vânzându-le în prima zi mai rămânea cu un profit puţin peste 330 de lei (am scăzut şi comisioanele brokerului). E mai bine decât la bancă, dar nu atât de bine încât să merite efortul subscrierii în aceste condiţii. Lecţia care trebuie învăţată de aici de micii investitori este că suprasubscrierea nu garantează automat creşterile explozive la listare. Contează la fel de mult în ce condiţii se obţine suprasubscrierea în cauză. Mulţi au descoperit o reţetă ce pare câştigătoare şi supralicitează dar piaţa s-a lămurit că interesul real e mult mai mic şi nu mai premiază chiiar orice listare închisă aparent triumfalist. Vezi şi cazul Agroloand Agribusiness, plasament privat închis după o suprasubscriere de 15 ori, dar care nu a mai repetat creşterile fulminante din cazul Safetech (acţiunile se apreciau în primele minute de traznactionare, marţi, cu "numai" 40% faţă de o creştere de 4 ori în cazul Safetech în primele minute de la listare).