Opinie Liviu Chiru: V-ati supraindatorat cu creditele noastre, acum va invatam sa strangeti cureaua - 04 iulie 2011

Nevoia de a face "educatie financiara" consumatorului de servicii financiare - pana nu demult notiunea se rezuma la credite - este pe buzele tuturor bancherilor, care constata acum ca foarte multi clienti au ramas cu datorii mai mari decat pot duce dupa anii de boom si trebuie sa invete cum sa isi dramuiasca banii astfel incat sa isi plateasca ratele si eventual sa mai ramana cu ceva dupa asta. O lista din ce in ce mai lunga de banci isi directioneaza bugetele de marketing, folosite alta data pentru a promova credite, catre proiecte prin care sa faca educatie financiara clientilor. De la cea mai mare banca din sistem - BCR - la olandezii de la ING, maghiarii de la OTP sau organizatia de carduri MasterCard si pana la insasi Banca Nationala vin programe, proiecte sau platforme informatice care sa invete oamenii cum sa lucreze cu produsele si serviciile bancare. Cum sa isi administreze banii si sa isi planifice cheltuielile astfel incat ratele la credite sa nu ii doboare. Un bancher compara recent presiunea financiara a ratelor cu o nevroza care trebuie tratata la psihiatrie. "In psihiatrie, ca sa rezolvi nevroza trebuie in primul rand sa elimini cauza. In problemele financiare este mai greu, pentru ca nu poti elimina cauza. Datoria creata nu ti-o mai sterge nimeni." Pentru ca da, sa stearga datoria unui client este ultimul lucru la care un bancher se gandeste. Cel mult va accepta o micsorare a dobanzii, care il "arde" la venituri, dar o stergere a datoriei este aproape imposibil de obtinut. Decat daca esti cumva in pozitia de a datora cateva milioane de euro si, stergandu-ti o parte din datorie, banca poate salva restul. Bancherii redescopera virtutile "traditiei" - sa dai credite mai ales firmelor, nu pentru consum, si sa nu finantezi mai mult de jumatate din investitie - si ar vrea sa le impartaseasca. Clientii ar trebui sa inteleaga ca nu toate visele - o masina noua, o casa mai mare - pot fi realizate "acum", iar in loc sa isi faca planuri de achizitii, mai bine ar invata notiuni de planificare bugetara. "Se poate trai si fara televizor 3D." Corect, dar discursul bancherilor din 2011 contrasteaza perfect cu mesajele pe care spoturile publicitare platite tot de ei le promovau in anii cand economia si salariile cresteau in voie. Cumva insa tot clientii sunt de vina pentru ca au luat decizia de a lua credite peste puterile lor. De parca nu ar fi tocmai rolul bancherului sa refuze clientii atunci cand are cele mai mici indoieli ca nu ar putea sa dea banii inapoi plus dobanda. Cum a functionat transferul de know-how? La ce a folosit experienta de sute de ani a bancherilor straini, daca in lupta pentru cota de piata in Romania s-au uitat doar la cum pot da un credit cat mai mare fiecarui client care le trecea pragul, fara sa se gandeasca si la anii in care ratele vor veni la plata? In mod similar, BNR se zbate acum sa duca educatia financiara in scoli, pentru ca romanii sa invete inca de tineri ca trebuie sa fie cumpatati cu banii. Adica sa isi ia casa pe credit doar daca au macar o treime din bani si sa nu cumpere masini cu credite pe 20 de ani, pentru ca vor ramane cu datoria mult dupa ce automobilul va fi mers la fier-vechi. Dar tocmai BNR a aprobat in 2007 si 2008 bancilor credite ipotecare cu avans zero, limite de indatorare pentru clienti (ponderea ratei lunare in salariu) de pana la 80% si credite in valute exotice. Iar creditul de consum mergea bine-mersi "doar cu buletinul". Atunci, totul se facea in numele "pietei libere" si pentru ca bancile locale sa nu fie dezavantajate in lupta cu eventualii competitori care ar fi venit din Uniunea Europeana. Mecanismele pietei libere au dus doar la solutii de ocolire a barierelor BNR, atatea cate mai erau (va amintiti creditele cu dobanda foarte mica in primul an si mult mai mare ulterior), iar Asociatia Romana a Bancilor nu a reusit sa vina cu propuneri de autoreglementare (spre exemplu, sa nu se mai ascunda costurile intr-o pleiada de comisioane mici, dar platibile lunar). Abia in vara lui 2008 BNR a decis ca trebuie sa apese pe frana. Intr-o zi fierbinte din iunie 2008 guvernatorul Mugur Isarescu tragea semnalul de alarma: in unele judete sunt adevarate industrii de falsificat adeverinte de salariu. Era prea cald in Sala Palatului si guvernatorul a vorbit cu naduf, a fost atunci reactia bancherilor. Cateva luni mai tarziu BNR venea cu norme mai dure de creditare. Era insa deja octombrie 2008, iar finantarea din strainatate, care alimentase boomul creditului de pana atunci, seca brusc. Privind inapoi, bancherii constata ca jumatate din creditele date doar cu buletinul in 2007 si 2008 au ajuns "la gunoi" (default), clientii nemaiplatind ratele. Si multumesc Divinitatii ca nu le-a venit mai devreme ideea sa vanda credite de consum in franci elvetieni, pentru ca, evident, in nestiinta lor clientii s-ar fi indatorat si mai mult.