Fluieraturi in biserica Fed - 20 aprilie 2012

Politica monetara a SUA promovata de Rezerva Federala Americana in ultimii ani a primit critici dure chiar acasa la institutia care vegheaza asupra sistemului bancar si a dolarului. Reputatul analist de pe Wall Street James Grant, unul dintre cei mai puternici contestatari ai acesteia, a fost invitat sa conferentieze la sediul Fed din New York, la sfarsitul lunii martie. Discursul acestuia, preluat de publicatia online Zero Hedge, pune la zid ceea ce acum trece drept doctrina sanatoasa a bancilor centrale la inceputul secolului XXI, respectiv represiunea financiara, manipularea ratelor de dobanda, levitarea preturilor actiunilor si tiparirea de bani sub denumirea termenului inexpresiv de "relaxare cantitativa".Grant spune ca Rezerva Federala Americana a deviat de la obiectivele sale initiale restranse si s-a antrenat in planificarea centralizata a economiei si manipularea pietelor. "Stabilitatea preturilor", asa cum aceasta este in prezent definita de bancile centrale (scumpiri generalizate si continue de 2% pe an) este profund vatamatoare, iar frica de deflatie este neargumentata si nejustificata. Ratele de dobanda scazute si tiparirea de bani operate in numele unei lupte neintemeiate contra deflatiei nu fac decat sa finanteze baloane speculative, iar excesele in aceasta zona au ajuns intr-atat de mari incat Grant crede ca urmeaza sa ne confruntam cu o criza a pietei creditului cum nu s-a mai vazut in ultimii 500 de ani.Aceste politici ar trebui abandonate, iar Fed trebuie sa isi asume un rol pasiv, de simplu furnizor de lichiditate, si sa lase piata si deflatia sa rezolve problemele datoriilor nesustenabile. James Grant este propus pentru sefia bancii centrale a SUA de catre congresmanul de Texas Ron Paul, care concureaza pentru locul de candidat al Republicanilor pentru Casa Alba, iar in discursul rostit la New York a spus ca, ajuns in aceasta functie, ar miza pe capitalism si ar renunta la manipularea pietei. Normalizarea politicii monetare prin ridicarea ratelor de dobanda, abandonarea fobiei de deflatie si (re)introducerea standardului aur ar fi urmatoarele masuri.Cum a cazut Fed in pacatIn 100 de ani de existenta in America, Fed a inlocuit politica stricta a unei banci centrale cu un tip de planificare centralizata si standardul aur cu ceea ce Grant numeste un "standard al doctorilor docenti". Fiindca s-au cerut sugestii pentru Fed, el a fost foarte clar: sa se intoarca la misiunea sa initiala restransa. "Ati citit vreodata Actul de constituire a Rezervelor Federale?", a intrebat analistul audienta.Acesta a trecut peste retinerea generala de a se vorbi in numele mortilor si a spus ca fantoma senatorului Carter Glass, cel care a pus bazele Fed, ar trebui sa se uite stramb la actualii sefi ai institutiei. El avea aversiune fata de banii de hartie si de acumularea datoriilor guvernamentale. In plus, el nici nu ii iubea pe cei de pe Wall Street si ar fi afirmat clar ca nu este treaba Fed aceea de a tine sus preturile actiunilor in numele unei teorii a echilibrelor portofoliilor.Glass nu ar fi fost de acord cu tiparirea si intr-o disputa cu senatorul republican Elihu Root a contestat faptul ca notele Rezervelor Federale ar fi bani fiat; el nu avea niciun dubiu ca SUA ramaneau la standardul aur. De altfel, bancnotele Fed erau proiectate sa fie convertibile in aur la o rata fixa de 20,67 dolari pe uncie. Grant spune ca istoria pare a-i fi dat dreptate lui Root, care a perceput dolarul ca un produs derivat din aur."De vreme ce va pregatiti sa marcati centenarul Fed, va pot indemna sa reflectati la cat de mult ati ratacit de la intentiile fondatorilor?", a mai zis analistul financiar amintind ca initial institutia trebuia sa opereze doar pasiv. Nu trebuia sa creeze credit, ci doar sa asigure lichiditatea stocului de credit existent in sistem transformand activele financiare de calitate in cash. Temporar! Aceste operatiuni urmau sa copieze cererea si sa urmeze ciclul economic. Fed, asadar, trebuia sa raspunda comunitatii bancare, nu sa o anticipeze sau sa o conduca; in orice caz, nu trebuia sa se interpuna in mecanismul de descoperire a preturilor - asa cum incearca sa faca acum cu fiecare ocazie - ci sa-si potriveasca dobanzile in acord cu acesta.H. Parker Willis, primul secretar al board-ului Fed, a scris la mijlocul anilor '30 o carte in care spune ca Rezerva Federala Americana a pacatuit chiar imediat dupa infiintarea sa in 1914. Dupa intrarea SUA in primul Razboi Mondial, Fed a monetizat datoria Trezoreriei si a redus artificial ratele de dobanda.Deflatia, un simptom al datoriilor rele impotriva caruia nu trebuie sa luptamJames Grant contesta intreaga politica a bancilor centrale privind preturile. Ceea ce acum este considerata a fi "stabilitatea preturilor" (o inflatie apropiata de 2%) este cumplit de vatamatoare pentru economie si actorii acesteia. Din ratiuni niciodata explicate exact, Fed incearca sa reziste deflatiei. Cand se cer lamuriri, nu se argumenteaza decat cu faptul ca in "decada pierduta" din Japonia si in Marea Criza din 1929-1933 economia a mers rau pe fond deflationist. Nu spun insa ce este deflatia cu adevarat si de aceea Grant incearca propria sa definitie: "Deflatia este o dereglare a datoriilor al carei simptom este scaderea preturilor. Intr-o criza a creditului, cand stocurile devin nefinantabile, produsele sunt aruncate in piata, iar preturile se prabusesc. Asta este deflatia. Ceea ce nu este deloc deflatie este o scadere a preturilor determinata de o diminuare a costurilor de productie ca urmare a unor tehnologii avansate. Asta se cheama progres."In perioada 1875-1896 in SUA preturile au scazut in medie cu 1,7% pe an, aminteste Grant. Pana la urma, de ce nu? De vreme ce tehnologia avansa, costurile o luau la vale. Nu acelasi lucru se intampla si acum. "Tehnologia digitala si globalizarea pietei muncii au coborat costurile de productie. Dar bancherii centrali declara ca preturile nu trebuie sa cada. Dimpotriva, ele trebuie sa se majoreze cu 2% pe an", a declarat analistul financiar, adaugand ca pentru a face asta monetizeaza active si reduc ratele de dobanda in numele luptei contra deflatiei.Bancile centrale, fabrici de baloane speculativeSuprimarea dobanzilor insa pune in miscare lichiditatea care creeaza valuri de creditare speculativa. Aceasta activitate indusa artificial ridica preturile unor clase de active favorizate precum casele sau portofoliile unor fonduri care opereaza cu efect de parghie ridicat.Cand insa baloanele speculative finantate de bancile centrale se sparg, creditul se contracta, companiile indatorate se clatina, stocurile sunt lichidate, iar preturile slabesc. Atunci apare deflatia, iar Fed o ia de la capat, considerand ca este nevoie de o noua interventie.Grant considera ca si actualul angajament pentru rate stabile de dobanda pana in 2014 este masiv destabilizator. Ratele de dobanda sunt, la randul lor, preturi; au inglobate informatii sau cel putin ar trebui sa poarte. Acum nu se intampla, intrucat banca centrala din SUA le manipuleaza.Amintiri din vremea cand capitalismul functionaIn anii 1900-1913, cand Rezervele Federale nu fusesera infiintate, ratele de dobanda uneori urcau abrupt... ceea ce era bine. Intr-o societate predispusa la speculatii cum era America, cresterile impredictibile ale costurilor imprumuturilor ii constrangau pe participantii la piata sa fie mai mult sau mai putin onesti.Grant spune ca exemplul deflatiei Marii Depresiuni ar putea fi nereprezentativ, intrucat un astfel de episod a fost traversat si cu 10 ani mai devreme. Din primavara anului 1920 pana in vara lui 1921, PIB-ul SUA a scazut cu 23,9%, preturile de gros s-au prabusit cu 40,8%, preturile bunurilor de consum au coborat cu 8,3%, iar somajul a urcat de la 2%, pana la 14%. Fed a majorat atunci dobanda de la 6% pe varful pietei, pana la 8,13%."Insa ceva minunat s-a intamplat atunci: pietele s-au curatat si o revenire economica vibranta a inceput", a spus Grant. Astfel, in 1922 productia industriala a urcat cu 27,3%, iar in 1923 somajul era numai 3,2%. Fara bailout! Fara infometarea deponentilor prin dobanzi zero! Fara relaxare cantitativa! Fara stimuli de nicio natura! Chiar se poate pune intrebarea de ce criza din 1920-1921 s-a incheiat fara a fi nevoie de stimuli, in timp ce actuala depresiune nu se sfarseste desi autoritatile intervin incontinuu. Unul dintre raspunsurile pe care le da Grant este acela ca pe atunci mecanismul de descoperire a preturilor functiona.Frica din piata, cea mai buna reglementareGrant nu este de acord ca pentru mai buna functionare a pietelor este nevoie de mai multa reglementare. "Pentru mine, problema nu este aceea ca reglementatorii sunt ignoranti. Este mai degraba aceea ca proprietarii si managerii sunt iresponsabili", a zis acesta amintind ca sunt sefi de autoritati care se plang ca nu mai fac fata multitudinii de institutii pe care ar trebui sa le supravegheze.Legile din 1863 si 1935 prevedeau aducerea de capital suplimentar pentru a se preveni falimentul bancilor. Nu din partea contribuabililor, ci a actionarilor. Normal, pentru ca, la urma urmei, era banca lor. Responsabilitatea individuala a bancherilor era mare. Grant este de acord cu butada potrivit careia un sistem bancar bun nu este determinat de legi bune, ci de bancheri buni si merge chiar mai departe cu explicatia: "Ce face dintr-un bancher un bancher bun sunt mai mult decat aptitudinile. Este frica de Dumnezeu sau, in mod special, responsabilitatea pentru solvabilitatea institutiei."Fiecare partener era responsabil cu averea sa personala pentru datoriile asumate de asociatul lui. Dupa acelasi model, acum ar trebui ca responsabilitatea managerilor companiilor financiare falite sa fie extinsa si la averile lor personale. Capitalistii trebuie lasati sa-si pastreze castigurile, dar si sa poarte intreaga povara a esecului. Grant spune insa ca pana acum s-a procedat exact pe dos: "Pentru mai bine de 100 de ani, si in special in ultimii cinci ani, am socializat riscurile marii finante."Ce ar trebui sa faca FedJames Grant a raspuns si la intrebarea ce ar face daca Ron Paul ar ajunge presedinte al SUA, iar el ar deveni sef al Rezervei Federale Americane. Primul lucru ar fi normalizarea treptata a politicii monetare prin ridicarea ratelor de dobanda. Apoi ar anunta in fata presei ca Fed a abandonat fobia deflatiei si ca va permite pietei descoperirea preturilor. L-ar chema, de asemenea, pe Dudley, seful Fed din New York si i-ar spune ca nu sunt in masura - ca reglementator - sa recomande bancilor reducerea efectului de parghie atunci cand opereaza chiar ei cu un levier de 89 la 1. Finalmente, ar avea o intrevedere cu oamenii de la departamentul de cercetare si le-ar spune ca nu mai este nevoie de analiza stochastica a volatilitatii si de planificare centralizata a economiei. Aceasta ar urma sa fie inlocuita cu un standard aur pentru secolului XXI. "Capitalismul va lucra pentru noi", a spus Grant.Potop cum nu se vede decat o data la 500 de aniJames Grant a incercat sa interpreteze gravitatea actualei crize a creditului. El ia in sprijinul sau Banca Monte dei Paschi din Siena, prinsa in turbulentele financiare. Pentru prima data in ultimii 500 de ani, actionarii sunt nevoiti sa-si vanda din participatii pentru a sustine banca. "Am auzit cu totii de inundatiile care au loc o data la 100 de ani. Se pare ca acum avem un potop al datoriilor cum nu se vede decat o data la 500 de ani", a comentat Grant.