China, vazuta altfel - 07 mai 2012

De la TradeVille.ro wiki
Versiunea din 7 noiembrie 2024 22:05, autor: 127.0.0.1 (discuție) (The LinkTitles extension automatically added links to existing pages (https://github.com/bovender/LinkTitles).)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)

Daca majoritatea investitorilor din pietele financiare internationale mizeaza pe cresterea in continuare a economiei Chinei si pe o preluare a stafetei de prima putere economica a acestei tari de la SUA, Hugh Hendry, manager la fondul de hedging Eclectica, face opinie separata. El crede ca in economia chineza s-au acumulat dezechilibre importante, iar urmatorul val de criza va afecta aceasta tara chiar mai mult decat statele dezvoltate."Consideram ca SUA nu vor ceda Chinei suprematia economica globala. Este aproape un consens acela ca, in actuala decada, China va inlocui America. Noi nu credem acest lucru", spune investitorul scotian intr-o scrisoare adresata recent clientilor si preluata de publicatia online Zero Hedge. Argumentul principal este dependenta ridicata de exporturi a economiei Chinei, dar si impactul pe care spargerea balonului imobiliar rezultat din politicile gresite ale autoritatilor de la Beijing o va avea asupra acestei economii.Hendry anticipeaza un nou val de criza, datorita dezechilibrelor acumulate in pietele valutare: "Vedem economia globala grotesc distorsionata de prezenta ratelor de schimb fixe a caror dislocare va crea o anarhie financiara asa cum s-a intamplat in anii ‘20 si in anii ‘30." Astfel, daca acum majoritatea investitorilor si analistilor se intreaba daca Grecia are o economie suficient de puternica pentru a functiona in zona euro, in curand vor fi tot mai multi aceia care isi vor pune problema daca, in continuare, China va fi capabila sa mentina legatura yuan-ului cu dolarul american.Criza a inceput in 2007 in SUA, si-a croit drum catre Europa, dar se va termina in Asia, avertizeaza Hendry. El spune ca inca din acest an panica legata de cresterea economica a Chinei ar putea sa inlocuiasca fascinatia morbida fata de problemele tarilor europene. SUA avanseaza in exploatarea zacamintelor de sist, in timp ce accepta neplacerile legate de existenta datoriilor si a salariilor mici, ceea ce creeaza premisele unei restructurari. Prin contrast, cei de la Eclectica sunt din ce in ce mai pesimisti fata de cresterea economica a Chinei. Este si motivul pentru care sunt "bearish" pe cea mai mare parte a actiunilor asiatice, pe marfurile cu utilizare industriala, pe actiunile companiilor americane cu expunere in Asia si sunt ingrijorati fata de Japonia care va fi un nou centru de atentie in contextul noului picaj.Slabiciunile Chinei au radacini indepartateHendry isi incepe expunerea amintind de cele rostite de premierul Wen Jibao in martie 2007 la conferinta de presa de dupa intalnirea anuala a Congresului National al Poporului: "Cresterea economica a Chinei este instabila, dezechilibrata, necoordonata si nesustenabila."Pentru un deceniu, birocratii de la Beijing au incercat imposibilul: sa tina moneda nationala subevaluata in raport cu dolarul si sa mentina, in acelasi timp, o inflatie domestica redusa. De la jumatatea anilor ‘90 pana in 2005, China a legat yuan-ul la paritate fata de dolar. A fost destul de simplu la inceput, pentru ca dolarul era puternic, iar acesta a ajutat la existenta unei inflatii scazute. Dupa 2000, insa, a fost mai greu. SUA a promovat o politica a dolarului slab dupa spargerea balonului speculativ din tehnologie. Initial a fost bine pentru ca a crescut valoarea exporturilor chineze, iar tara a ajuns la un surplus de cont curent de 10% din PIB.In mod normal, aceasta realitate ar fi trebuit sa contribuie la o intarire a yuan-ului. Nu s-a intamplat, intrucat birocratii chinezi au facut interventii pe curs pentru a tine moneda nationala subevaluata. Banca centrala a Chinei a tiparit bani pentru a cumpara titluri de stat emise de Trezoreria SUA. A fost modalitatea de a shorta yuan-ul. Doar ca, in timp, banii noi au inceput sa covarseasca masa monetara domestica. Economia americana este de trei ori mai mare decat cea a Chinei si, cu toate acestea, masa monetara in sens larg a puterii asiatice a depasit-o pe cea a SUA.Banii excedentari din economia Chinei ar fi trebuit, in mod normal, sa se rasfranga intr-o inflatie sustinuta. Iarasi, nu s-a intamplat! Indicele preturilor de consum s-a majorat cu o medie anuala de 3%. Cum au rezolvat autoritatile de la Beijing aceasta problema? Hendry da raspunsul: promovand o represiune financiara la scara gigantica. Cei care economisesc au fost pedepsiti, prin tinerea unor rate de dobanda incredibil de mici la depozite.In 2002, autoritatea de politica monetara a fixat ratele de dobanda ale depozitelor la vedere ale bancilor comerciale la 0,72% si le-au lasat neschimbate... pentru sase ani si jumatate. In prima jumatate a lui 2008, inflatia anualizata urcase la 7,9%, iar dobanda reala a depozitelor la vedere era negativa: -7,2%. Aceasta realitate a condus la un declin al veniturilor disponibile ale chinezilor in ponderea PIB in perioada 1992-2008. In anii ‘80, consumul reprezenta jumatate din economia Chinei, insa in 2010, datorita politicii dobanzilor mici, au ajuns la numai 34% din PIB, un nivel minim record pentru orice natiune si interpretat de Hendry drept "un semn puternic al dezechilibrului creat de ratele de schimb fixe si de represiunea financiara necesara pentru a le mentine".Au fost insa consecinte neprevazute. Chinezii nu au acceptat ratele de dobanda mici si s-au transformat cu totii in speculatori imobiliari. Investitiile in piata rezidentiala erau in medie 2,4% din produsul intern brut inainte de perioada de represiune financiara. Au ajuns insa la 9,1% din PIB pe masura ce randamentele la depozite au devenit din ce in ce mai neatractive.Curba speculativa din imobiliare a fost la inceput deghizata de argumentul urbanizarii Chinei, taranii mutandu-se in orasele industrializate de pe coasta. Argumentul este "perfect plauzibil, dar perfect gresit", spune Hendry, care considera ca de fapt doar ne confruntam cu "mama tuturor bulelor rezidentiale".In anii 2000-2003 a fost varful migratiei, cate 24 mil. de chinezi mutandu-se catre regiunile urbanizate. In acelasi timp, investitiile in domeniul rezidential au urcat si santierele deschise au ajuns de la 240 mil. metri patrati pe an, la 440 mil. metri patrati pe an. Apoi, insa, ritmul de crestere a populatiei urbane s-a redus la 19 mil. de oameni. Nu insa si constructiile rezidentiale! ªantierele noi deschise au ajuns la 1,29 mld. metri patrati pe an in 2010, de la 490 mil. metri patrati in anul 2004.In 1983 procentul proprietarilor de locuinte era de 10% din totalul populatiei, insa cum China a incurajat vanzarea stocului de locuinte de stat, in 1998 deja s-a ajuns la o pondere de 80%. De atunci, nu s-a mai intamplat nimic spectaculos. Concluzia lui Hendry este aceea ca nu urbanizarea a fost cea care a incurajat investitiile rezidentiale, ci aprecierea preturilor locuintelor indusa de politica monetara. Randamentele plasamentelor imobiliare de 5% pe an au batut net depozitele, fapt pentru care chinezii s-au aglomerat in aceasta piata. Stocul de credite ipotecare ale populatiei a urcat la 460 mld. de dolari in 2010, de la 400 mld. dolari in 2009. Relativ la dimensiunea economiei, China a cheltuit de doua ori mai mult decat a facut-o SUA in bula imobiliara.Cei de la Eclectica spun ca nu este departe momentul spargerii acestei bule imobiliare si aduc ca argument faptul ca balonul din Taiwan din anii ‘80 si-a atins varful atunci cand investitiile rezidentiale reprezentau 4,3% din PIB, jumatate din cel consemnat in prezent de China.Sunt investitori care spun ca nu este balon imobiliar, intrucat acesta nu este sustinut de credit si ca mare parte dintre chinezi cumpara cu cash sau trebuie sa aduca 40% din suma sub forma de avans. Hendry ii contrazice si spune ca exista si un credit nevazut, acumulat in sistemul bancar din umbra. Acesta este estimat la 2.400 mld. dolari de catre Yao Wei de la Societe Generale, o treime din piata la vedere a creditului si echivalentul intregului stoc al datoriilor consumatorilor americani.Scrisoarea catre clientii Eclectica mentioneaza exemplul unei companii de constructii navale care are acordate credite de 1,7 mld. dolari unor intreprinderi mici si mijlocii, in baza unor colaterale imobiliare, echivalentul a 80% din valoarea unitara a activului net al societatii. In opinia lui Hendry, de acum doctrina confucianista ar trebui sa includa si invatatura potrivit careia un constructor de nave nu ar trebui sa se implice in creditarea ipotecara.Stimulii care pot ingropa ChinaIn aprilie 2009, la summit-ul G20 de la Londra, China s-a angajat in fata celorlalte puteri sa mareasca ponderea consumului pentru a regla dezechilibrele in balantele externe. De fapt, China nu a oferit lumii decat o noua bula a creditului, spune Hendry. Cheltuielile pentru infrastructura feroviara au crescut cu 67% la 100 mld. dolari, iar creditarea bancara a fost angajata pentru cheltuielile de infrastructura.Daca, in cele din urma, China va cunoaste o criza monetara, partial vor fi de vina banca centrala a SUA si programele sale de relaxare cantitativa. Totusi, adevaratele radacini ale acesteia se afla in deciziile gresite economice si politice ale Chinei din ultimii patru ani, considera investitorul britanic.Consensul pietei este acela ca, din punct de vedere financiar, China este stabila. Decizia de a reduce taxele din 2007 a condus la un declin al veniturilor bugetare de 21 mld. dolari, insa poate se impunea. Totusi, concomitent, din 2004 pana in 2010, cheltuielile sociale au urcat cu 22%. Oficial, datoria publica a Chinei se cifreaza la 25% din produsul intern brut. Aceasta ar fi insa de 80% din PIB, daca ar fi incluse datoriile guvernelor regionale si cele asumate de entitatile publice in cadrul programului de stimulare a economiei demarat in 2009. Lor li se adauga arieratele: sunt sisteme de furnizare a apei ale muncipalitatilor care au pierderi an de an inca de acum doua decenii si nu mai putin de 175 de aeroporturi au veniturile sub costurile de operare.Vai de cei care asteapta sa fie trasi de motorul chinez!Austeritatea din Europa pune presiune pe exporturile chineze; autoritatile au dat o interpretare eronata declinului din statele din vest, marcat de reducerea datoriilor, pe care l-au asimilat unei simple recesiuni. Ca urmare, China va avea probleme cu desfacerea produselor. Hendry aminteste ca la criza din anii ‘30, Marea Britanie, puterea in declin, a suferit o contractie a PIB de numai 8%, in timp ce puterea emergenta, SUA, a avut o prabusire economica de 23% numai intr-un singur an, 1932. Explicatia este aceea ca o tara debitoare, in criza, importa mai putin, iar impactul asupra produsului intern brut este marginal. Paradoxal, tarile puternice, exportatoare, avand capacitati mari, sunt mai vulnerabile.Hendry atrage atentia asupra socului pe care criza Chinei il va induce economiei globale. El da exemplul unui magnat brazilian, cu investitii in exploatarea zacamintelor de fier si in industria portuara, care se asteapta ca pana in 2015 sa ajunga la o avere de 10 mld. dolari, iar aceasta sa continue sa se dubleze sau chiar tripleze intre 2015 si 2020. Piata bull pe marfuri se apropie insa de final, iar aceste asteptari, probabil, nu vor fi confirmate. "Cei care fac pariuri mari pe cativa ani de crestere rapida a investitiilor chineze sunt vulnerabili la mari pierderi", avertizeaza Hugh Hendry.