Reteta de pierdut banii: (STK) - 01 iunie 2010

Diversificarea redusa a instrumentelor la Bursa de Valori Bucuresti si numarul scazut al emitentilor reprezinta doua probleme importante ale pietei de capital romanesti, iar aducerea la cota Bursei a fondurilor de investitii inchise raspunde ambelor chestiuni. Cu toate acestea, prima listare a unui fond mutual la BVB in 2008 nu a fost un astfel de succes. Dimpotriva, intrarea la tranzactionare a fondului STK Emergent poate fi inclusa in lista de "tepe" care au caracterizat ofertele publice initiale din ultimii ani de la BVB.Investitorii care au ales sa participe la IPO-ul propus de administratorii fondului contabilizeaza si in acest moment pierderi mai mari de 80%. Unitatea de fond STK Emergent ramane un instrument nelichid, singurul cumparator important fiind tot din cadrul grupului STK, respectiv STK Properties, care practic rascumpara la preturi de patru-cinci ori mai mici unitatile descarcate la preturi supraevaluate in oferta publica.Oferta publica s-a derulat sub semnul unui scandal public, presedintele de atunci al SSIF Broker Cluj calificand STK Emergent drept "o cacealma". Subscrierea a fost de numai 42%, investitorii apreciind corect ca pretul propus de 281 lei pentru unitatea de fond era mult supraevaluat. Raportarile activelor fondului avand la baza plasamentele din piata imobiliara au fost, de asemenea, privite cu multa suspiciune de piata, astfel incat pretul de tranzactionare a unitatii de fond nu s-a majorat pe masura ritmului pietei din 2009.IPO-ul derulat de STK Emergent in perioada 19 februarie - 10 martie 2008 a fost insotit de un scandal legat de supraevaluarea pretului de oferta. Astfel, STK a propus un pret de 281 lei pentru unitatea de fond, mai ridicat decat valoarea unitara a activului net, calculata atunci la 192 de lei. In aceste conditii, IPO-ul de la STK Emergent nu numai ca nu avea calculat un discount de oferta, dar investitorilor li se cerea un pret despre care chiar administratorii admiteau ca este peste valoarea fundamentala, intr-un rastimp in care criza financiara internationala nu mai era un secret pentru nimeni, iar indicii de la Bursa din Bucuresti se aflau deja cu 30-40% sub maxime. Cotatia propusa de STK Financial si acceptata de intermediarul ofertei, Rombell Securities, avea insa la baza alt pacat originar, respectiv acoperirea pierderilor celor care au intrat in fond la aparitia sa si care au platit valori si mai exagerate. Nu a fost, prin urmare, surprinzator ca in cadrul ofertei nu s-au subscris decat 76.121 unitati de fond din cele 177.877 puse la dispozitie de ofertant, o subscriere de doar 42%.Supraevaluarea pretului de IPO a facut si obiectul unei discutii publice foarte violente in acel moment. Presedintele de atunci al SSIF Broker Cluj, Petru Prunea, a calificat fondul STK Emergent drept "o cacealma". Acesta isi sustinea afirmatiile prin faptul ca intr-o perioada in care toate activele financiare se depreciasera violent, fondul raporta aprecieri pe baza unor calcule contabile ale unor instrumente si proprietati necotate. Prunea a asemanat aceste "raportari false si reevaluari de active mincinoase", cu cele operate de FNI in 1998-1999. O alta neregula sesizata de seful de atunci al SSIF Broker se referea la profitul din 2007 care fusese raportat mai mare cu 437% decat in 2006, cand fondul functionase numai opt luni. "Aceasta eroare a fost facuta pentru a scoate in evidenta calitati manageriale intalnite numai la traficantii de arme si de droguri", spusese Prunea. Grupul de firme STK a protestat impotriva acestor defaimari, sustinand ca este vorba despre un conflict mai vechi pe care fostul sef al BRK il avea cu Nicolae Pascu, presedintele STK Financial. Petru Prunea nu a fost insa singurul care a vorbit deschis despre acest subiect. Cristian Sima, presedintele WBS Romania, afirmase in aceeasi perioada ca "STK este o escrocherie cu autorizarea CNVM". Intrarea la tranzactionare a unitatilor de fond a fondului STK Emergent ar fi putut sa dovedeasca eventual reaua credinta a lui Petru Prunea si a celor care au comentat negativ respectiva oferta publica. Totusi, pretul de deschidere din prima sesiune din 22 septembrie 2008, de 139 lei pentru unitatea de fond (cu putin sub jumatate din pretul de IPO) a fost si cel mai ridicat din intreaga prezenta de 20 de luni a STK Emergent la Bursa. Cotatia a inchis chiar din prima zi la nivelul de 102 lei pentru unitatea de fond, iar tendinta descendenta s-a mentinut si in perioada urmatoare, amplitudinea picajului fiind imprimata si de stirile privind criza financiara globala din toamna acelui an. Inca de la finele acelui an, simbolul STK s-a tranzactionat sub valoarea de 50 de lei pe unitatea de fond, zona minimelor fiind de 27-30 lei pentru unitatea de fond, doar 10% din pretul ofertei publice.Nici in trendul ascendent inaugurat in martie 2009, STK nu a performat mai bine. Pretul a ricosat din zona minimelor, dar daca indicii bursieri si titlurile blue-chip si-au accelerat urcusul in ultima parte a anului, unitatile de fond ale STK Emergent s-au plafonat sub o rezistenta conturata la nivelul de 45 de lei pentru unitate. Doar in exagerarea de final de trend de la inceputul acestui an, cotatia STK a reusit sa depaseasca nivelul de 50 de lei pentru unitatea de fond, oricum la doar un sfert din pretul de IPO. A fost totusi o miscare conjuncturala, pretul unitatilor de fond STK Emergent revenind sub reperul mentionat.Raportarile financiare ale STK Emergent, dincolo de optimismul pe care il afiseaza, evidentiaza o discontinuitate in ceea ce priveste rezultatele fondului. Astfel, raportul preliminar pentru 2008 a rasturnat toata imaginea cu care investitorii participasera la IPO. Veniturile din activitatea curenta se redusesera de la 20,6 milioane lei, in 2007, la numai 2,25 milioane lei in 2008, in timp ce rezultatul financiar din anul anterior de 14,88 milioane lei se pulverizase in acelasi an de criza 2008, cand STK deja consemna pierderi de 2,85 milioane lei. Pentru 2009, bilanturile au fost la fel de neconcludente. La nivel de an, STK Emergent a consemnat pierderi de 2,7 milioane lei, insa acestea au fost realizate in primul trimestru, cand s-a luat in calcul o dezinvestire de pe titlurile ilichide si o restructurare a portofoliului. Aceste "gauri" au fost compensate in urmatoarele noua luni cand, potrivit administratorului fondului, s-a obtinut un castig de 5,3 milioane lei. Prima raportare din 2010 a aratat un profit de 1,58 milioane lei, realizat din speculatii reusite pe o parte din titlurile detinute de STK Emergent. Ramane de vazut care va fi impactul scaderii cotatiilor bursiere din ultimele doua luni asupra activelor fondului.Inca de la infiintare, STK Emergent a fost conceput ca un fond mixt, cu plasamente atat pe instrumentele financiare, cat si in piata imobiliara. 48% din activele fondului le reprezenta participatia la STK Properties, societate care avea in plan constructia unui ansamblu rezidential - "Scala" - in cartierul Buna Ziua din Cluj-Napoca. Acest lucru constituia un avantaj (aparent) la infiintarea fondului in 2006, cand imobiliarele erau la moda, iar bula speculativa din real estate accelera spre noi culmi.Ulterior insa, investitiile imobiliare ale STK au permis o coafare care sa compenseze pierderile din zona financiara, dar nu au inspirat incredere investitorilor. Dimpotriva, portofoliile imobiliare au fost un balast suplimentar, chiar daca STK Emergent a amanat consolidarea lor si a inclus asteptari optimiste in raportarile catre investitori. Spre exemplu, in raportul din 2008 se afirma: "Apreciem ca exista sanse ca pe parcursul anului 2009 activitatea de creditare sa se reia treptat, fapt care va debloca piata imobiliara". Aceleasi infuzii de optimism le avem si pentru 2010: "Pe piata imobiliara preturile au inceput sa se stabilizeze datorita introducerii programului Prima Casa si a mentinerii TVA aferent achizitiei de locuinte la 5%. Preconizam ca, incepand din a doua jumatate a anului in curs, o reducere a dobanzilor la credite va stimula cererea de locuinte." Chiar daca reprezentantii STK Emergent incearca sa escamoteze o realitate neconvenabila, adevarul este reliefat tocmai de sistarea investitiei la proiectul complexului rezidential "Scala".Rezultatele slabe ale fondului si pretul de IPO inflamat erau de natura sa nemultumeasca investitorii, astfel incat una din strategiile STK a fost aceea de a raporta in permanenta achizitii ale insiderilor. Ideea linistitoare ca "insiderii stiu ce fac" trebuia inoculata investitorilor cu gauri imense in portofolii si cu rabdarea in pioneze. Chiar din timpul ofertei publice, STK Financial a optat pentru aceasta stratagema, atunci fiind raportate numeroase participari ale reprezentantilor grupului STK la IPO. La intrarea in piata intr-un moment dificil pentru pietele bursiere, reprezentantii fondului au precizat ca se vor realiza astfel de cumparari pentru a atenua socul.Intr-adevar, inca din prima zi de tranzactionare, STK Properties a achizitionat 8408 unitati de fond. Acest fapt nu a atenuat insa picajul cotatiei. Ulterior, societatea de plasamente imobiliare din cadrul grupului a devenit o cumparatoare constanta. In realitate este vorba de o rascumparare a unitatilor de fond lansate in piata in cadru IPO la preturi cu cinci pana la zece ori mai mici decat cele ale ofertei publice. Pe 4 februarie 2010, potrivit unei raportari a Fondului, STK Properties deja achizitionase un numar de 31.742 unitati de fond, reprezentand 5,2% din participatie. Cum ulterior, conform datelor furnizate Bursei, divizia imobiliara a STK a mai cumparat alte 8.000 unitati de fond, vedem ca detinerea se ridica la 40.000 de unitati, mai mult de jumatate decat unitatile de fond vandute in cadrul IPO-ului (76121). De retinut este si faptul ca, daca adaugam acestor transferuri ale STK Properties si pe cele ale altor reprezentanti ai societatii, avem insiderii ca parte in tranzactii in 20% din cele 226.456 de schimburi realizate de la listarea fondului.