Cinci ani pierduti pentru banci si din pacate nu se opreste aici. Cele 10 puncte care tin sistemul bancar in loc - 10 iunie 2014

Daca te uiti pe datele macro ale sistemului bancar romanesc, aproape ca nu intelegi nimic. Activele bancare au crescut in criza cand cresterea economica lipsea, iar cand economia a inceput sa creasca, activele scad. Depozitele cresc, iar volumul de creditele bate pasul pe loc, daca nu chiar scade. Cele 40 de banci au facut anul trecut un profit de 49 de milioane de lei, revizuit surprinzator de la 498 de milioane de lei, cat a anuntat BNR pentru finalul lui 2013. In 2009, cand a fost caderea economica groaznica, de aproape 7%, sistemul a raportat un profit de 816 mil.lei. In septembrie 2012, cand s-a atins varful activelor bancare de 373 de miliarde de lei, pe tot anul pierderea sistemului a fost de 2,3 mld.lei. In 2009 si 2010, cand ar fi trebuit ca bancherii sa-si faca curatenie in seifuri, si cand ar fi putut sa obtina preturi bune pentru creditele neperformante, aproape ca nimeni nu a vandut nimic. Toti s-au ascuns in spatele crizei care trebuia sa se termine, nu sa continue, iar BNR a incurajat acest lucru prin simpla neimplicare. Ce face acum cand ii cauta pe bancheri prin cotloane, putea sa faca in 2010 si era mult mai bine. Acum, cand avem doi ani de crestere economica, de peste 3% pe an, toti bancherii se reped sa-si vanda npl-uri (non performing loans) la discounturi care se invart in jurul a 90%. In 2010, cand li se oferea un discount de 70%, nu era bun, era prea mic. Acum 90% este considerat chiar un discount foarte bun, pentru ca alternativa este sa nu mai ai nimic dupa un imprumut acordat unui IMM, (SME cum se spune in limbaj de power point). In cinci ani, bancherii nu au fost in stare sa formeze o piata functionala si unitara a activelor si a npl-urilor, deci nici a preturilor pentru garantii si pentru credite. Aceasta este treaba lor, nu a clientilor, vulturilor de npl-uri sau a evaluatorilor, care sunt de partea cealalta a baricadei. Aceasta este o problema sistemica, extrem de serioasa pentru ca da nastere la abuzuri, la cumetrii intre bancherii de nivel 2,3 sau 4, evaluatori, proprietari, fosti debitori si viitori noi proprietari ai activelor recumparate la discount. Devalizarea din anii `90 a bancilor de stat a fost inlocuita cu devalizarea bancilor private. Cand ar fi trebuit sa accelereze cresterea economica, sistemul bancar trage inapoi businessul, fiind rigid, scump, invechit, rentier si care asteapta sa vina ora 18:00.Cele 10 puncte slabe ale sistemului bancar dupa cinci ani de criza: 1. Sistemul bancar se restrange pe crestere economica - bancile mama isi cer liniile de finantare inapoi pentru ca banii stau degeaba la Bucuresti. In loc sa intre banii in Romania, banii ies, bancile, cu actionariat strain ajungand sa se bazeze pe economisirea interna a romanilor, si asa saraca. De la 373 mld. lei in septembrie 2012, activele bancare au coborat la 365 mld.lei in decembrie 2012 si la 362 mld.lei in decembrie 2013. In martie 2014 activele bancare au ajuns la 352 mld.lei, deci un minus de 10 mld.lei in trei luni, adica peste 2 mld.euro., adica 50.000 de posibile credite ipotecare au disparut. Poate a disparut si o datorie echivalenta, dar Romania nu este in postura de a lasa banii sa plece. Acesti bani care se pierd acum nu vor mai veni asa usor inapoi. 2. Clientii buni platesc pretul creditelor neperformante anterioare date de banci. Cum a zis odata un bancher, la costul unui credit nou, trebuie sa adauge 2-3 puncte procentuale la dobanda, pentru ca atat este nivelul de npl-uri in Romania. Dar ce treaba are un credit nou, un client bun, cu npl, pe care nu l-a dat el? Raspuns: aceasta este riscul finantarii. Din acest motiv, imprumuturile sunt scumpe in Romania. Dar si clientii buni sunt frustrati, si nu mai apeleaza la noi credite, cu toate ca ar avea capacitate de indatorare si nu ar avea probleme cu rambursarea. Cum poti sa explici unui client ca la depozite dobanzile sunt 3-4%, iar la credite depasesc 10%, iar la cele pentru consum se duc spre 15%? Iar la carduri dobanda trece de 20%. 3. In continuare bancherii asteapta sa vina clientii la ei, cu caciula in mana ca sa le dea un credit ca si cand le-ar face un mare favor. Perioada anilor `90, cand tu client dadeai ca sa iei un imprumut, s-a transmis mai departe si la mijlocul anilor 2000, in sistemul bancar privat. De aceea Romania are un nivel atat de ridicat de credite neperformante. 4. Actionarii bancilor de la Bucuresti sunt slabi si burghezi, care daca nu mai sunt nevoiti sa trimita bani in Romania, sa acopere pierderile sau sa majoreze capitalul, sunt cei mai fericiti. De ce ar vrea un director de la Atena, Paris, Viena, etc. sa-si bata capul cu o restructurare mai dura in Romania, de ce sa clatine barca care tocmai a fost astupata sa nu ia apa pana trece criza? Plus ca ceva operatiuni in Romania tin pe head count-ul centralei destul de multi oameni. Nu cred ca grecii si austriecii pot fi inlocuiti din acest punct de vedere. 5. Modalitatea de autorizare a conducatorilor de banci de catre BNR si faptul ca nu exista o generatie de bancheri tineri in spate care sa ia locul celor de acum si sa opereze intr-un alt mod. Nimeni nu risca sa incerce altceva. Daca clientul vine la banca, bine, daca nu, nu e nicio problema. Banca poate trai si din creditele date pana acum. Aceasta este si o problema a Bancii Nationale care cere ani de experienta ca sa dea aprobare pentru pozitii de conducere. Prin aceste aprobari sistemul de management, in loc sa se deschida, se inchide si mai mult, cativa oameni invartindu-se in cerc, pe aceleasi pozitii. Practic BNR le-a acordat niste rente. Dar anii de experienta bancara nu au impiedicat aparitia npl-urilor, ci dimpotriva a permis mai degraba abuzurile de creditare sau de risc. In sistemul bancar trebuie sa intre oameni si din alte sectoare care sa vina cu idei proaspete, cu alte abordari, cu alta relatie cu clientii, cu energie si determinare ca sa schimbe lucrurile. Poate un director de la Zara, o companie, care are in spate o logistica extraordinara si un sistem informatic de varf, ar fi mult mai bun pentru o pozitie in retailul bancar decat un bancher cu zece ani experienta. Daca BNR nu va schimba modalitatea de autorizare a conducatorilor de banci, nu vom vedea un aer proaspat. 6. Sistemul bancar romanesc nu este chiar asa de primitor, nu incurajeaza venirea investitorilor, este costisitor si birocratic. Iar bancile care opereaza deja stiu acest lucru si nu le este frica ca ar putea sa vina altcineva. In conditiile in care din sistem ies bani si investitori cu forta cazul RBS principala preocupare a BNR ar trebui sa fie atragerea de noi jucatori, sa le intinda covorul rosu, numai sa vina in Romania. Daca un producator de panificatie vinde halva in tarile scandinave, de ce Banca Nationala nu ar aduce un investitor suedez in sistemul bancar? Dar pentru asta si BNR trebuie sa curete sistemul si sa arate ca este profitabil, nu ca se ineaca in npl-uri. In noul mandat, conducerea BNR ar trebui sa isi asume si atragerea de noi investitori, astfel incat 80% din sistem sa nu fie controlat numai de 10 grupuri. Birocratia BNR aduce un cost pentru cine vrea sa intre in piata, iar acest lucru se vede si se aude. 7. Sunt prea multe banci autorizate sa faca de toate si prea putine banci pentru nise de piata. Niciodata o banca mare, autorizata cu operatiuni universale nu va sti sa opereze pe piata medicala, de exemplu, ca o banca de nisa care numai acolo se invarte. Din acest motiv, sistemul bancar romanesc este prizonierul unui sistem universal care face de toate si la finalul zilei arata ca jumatate dintre banci sunt neprofitabile. 8. Economia este la mana bancilor, avand in vedere ca 95-98% din finantarea afacerilor este data de sistemul bancar. Iar nimeni nu arata ca vrea sa incurajeze alternativele. De la varfurile sistemului bancar nu are cum sa vina o alta abordare de a se gasi noi surse de finantare pentru companii si persoane fizice, pentru ca ar insemna sa li se ia painea si cutitul. Bursa exista dar lipseste cu desavarsire de pe piata finantarilor, iar fondurile de investitii cauta numai oportunitati, nu sa formeze o piata. In conditiile in care sistemul bancar se rastrange, iar acordarea de credite va deveni mai dificila, cine va mai acoperi golul? Deja acest lucru se vede in economie, sistemul financiar romanesc fiind arhaic si fanariot. Iar acest lucru pare sa nu ridice mari intrebari celor care conduc Romania, atat politic, cat si economic. 9. Bancherii spun ca nu mai acorda credite atata timp cat clientii nu vin si ei cu partea lor in business. Dar clientii si-au tras partea lor in anii de boom cu ajutorul bancherilor, pentru ca banii au plecat in afara sau in tara tot prin sistem. Daca le-ar reaminti clientilor unde le sunt banii, poate o parte dintre ei s-ar reintoarce in Romania si in afaceri. Nu se poate ca economia sa isi revina de la sine fara ca plapuma sa nu fie data putin la o parte. 10. Bancile au crescut in anii `90 si 2000 pe inflatie mare si cu un curs valutar administrat, care a dat nastere la niste marje de rentabilitate foarte mari pe volume mici de business. Acum, cand inflatia a scazut de nici nu o mai vezi, iar cursul se invarte in cerc, bancherii nu stiu sa lucreze cu marje mici si cu volume mari pentru ca nu au fost invatati sa faca business. Acel model al anilor `90 si 2000 apune.