Guvernul si investitorii vs. oamenii de rand: In buzunarele cui vor intra cele 1.100 miliarde de euro cu care BCE inunda pietele - 10 martie 2015

Banca Centrala Europeana a inceput de ieri cea mai ampla ofensiva anticriza din istoria zonei euro, achizitii de obligatiuni de 1.100 miliarde de euro. Prin „printarea“ masiva de bani in stil american, gardianul monedei euro aduce investitorii in fata a ceea ce pana nu demult era de neinchipuit: sa pla­teasca pentru „privilegiul“ de a detine datorii ale unor state candva focare de criza si deprecierea euro pana la paritate cu dolarul. Dincolo de increderea pe care presedintele BCE Mario Draghi o are in propriile planuri si de beneficiile pe care este clar ca achizitiile de active le aduc guvernelor, incertitudinile sunt multe, iar efectele jocului cu politica monetara – ajustarea cantitativa (quantitative easing - QE) vine mana in mana cu dobanzile reduse sau chiar duse in teritoriul negativ – se fac simtite si la nivelul omului de rand. „Dobanzile negative pot avea recul. Cel putin o parte din segmentele populatiei s-ar putea simti mai sarace sau mai putin in siguranta“, a declarat pentru CNBC Francesco Garzarelli, analist la banca americana Goldman Sachs. El atrage atentia ca in loc sa stimuleze consumul si creditarea, politica monetara ultrarelaxata ar putea duce intr-un mod „pervers“ la cresterea tendintei de economisire pentru mai multa siguranta si la incetinirea revenirii economice. „Teoria economica traditionala sugereaza ca ratele negative de dobanda vor incuraja populatia sa se imprumute mai mult pentru a-si cumpara locuinte si vor incuraja mai degraba consumul din prezent decat pe cel viitor“, noteaza Michala Marcussen, analist al bancii franceze Société Générale. Insa in practica teoria s-ar putea sa nu functioneze deoarece gospodariile au deja datorii mari, pietele muncii sunt fragile, iar autoritatile de supraveghere a sectorului financiar au impus conditii mai stricte, a explicat Marcussen. Nici companiile nu „coopereaza“ deoarece profita de yield-urile mici pentru a lua imprumuturi cu scopul de a-si rascumpara actiunile sau refinanta datoriile vechi si mai scumpe. Banii lor nu vor ajunge in economia reala. Edward Hadas, editor economic la Reuters, scrie ca manipularea sistemului financiar de catre „clericii tehnocrati nu se potriveste bine cu economia bazata pe productie in masa si consum. Schimbarile neasteptate ale ratei inflatiei (adica ale preturilor) pica dur asupra oamenilor care nu au facut nimic pentru a-si merita pierderile. Dobanzile negative sunt grele pentru cei care economisesc. Ei merita randamente mai mari“. Pana una alta, guvernele profita de politica BCE. Ieri, prima zi a programului de achizitii de active, yieldurile majoritatii statelor din zona euro au coborat, ceea ce inseamna reducerea costurilor de finantare. „Petrecerea“ a fost umbrita doar de problemele de finantare ale Greciei, scrie The Wall Street Journal. Programul BCE are efecte si asupra datoriilor. QE este proiectata pentru a genera inflatie, iar in conditii de inflatie valoarea unei datorii, care este fixa, va parea mai mica. Unii comentatori spun ca QE este o tactica mai degraba pentru reducerea poverii datoriei suverane din zona euro si mai putin pentru cresterea puterii de cumparare a oamenilor de rand. De altfel, un efect pe care QE l-a avut in SUA si in Marea Britanie, primele tari care au apelat la aceasta tactica, este ca bogatii au devenit si mai bogati, ceea ce a marit inegalitatea distribuirii avutiei. In SUA sunt trase semnale de alarma ca adancirea acestei inegalitati risca sa deraieze revenirea economica. Ce s-a cumparat Bancile centreale din Eurosistem, care participa alaturi de BCE la QE, au cumparat ieri obligatiuni germane si italiene, potrivit unor surse apropiate situatiei, citate de Bloomberg. De asemenea, au fost achizitionate titluri belgiene si franceze. Rezultatul este ca in primele ore ale sedintei de tranzactionare de ieri randamentele obligatiunilor germane cu scadenta la 10 ani, referinta pentru costurile de finantare din zona euro, au scazut cu cinci puncte de baza, la 0,35%, apropiindu-se astfel de minimul istoric de 0,28% atins pe 26 februarie. „Achizitiile de obligatiuni au efectul asteptat, iar piata reactioneaza pozitiv. In miezul zonei euro vedem yieldurile scazand foarte abrupt in frunte cu obligatiunile cu scadente ultralungi, iar acestea sunt miscari in stilul QE“, a explicat Michael Leister, analist la Commerzbank. Cine vinde In timp ce analistii s-au asteptat ca programul de achizitii sa porneasca fara probleme in conditiile in care detinatorii de obligatiuni de peste ocean isi achimba activele europene cu datorii cu randamente mai ridicate din SUA sau de pe pietele emergente, raman intrebari privind diponibilitatea investitorilor europeni de a vinde. Spre exemplu, in Italia 70% din obligatiuni sunt detinute de investitori italieni. „Este foarte probabil ca investitorii locali sa nu vanda fie din cauza taxelor, fie din cauza mediului preferat si al lipsei de alternative, daca nu sunt implementate masuri noi care sa incurajeze bancile sa isi lichideze portofoliile“, se arata intr-o analiza a RBS. Euro Cantarind politica monetara superrelaxata a BCE, care arunca pe piete cate 60 de miliarde de euro pe luna pentru a lupta cu deflatia si pentru a revitalize economia zonei euro, si posibilitatea ca in SUA Rezerva Federala sa inceapa poate chiar din iunie sa majoreze dobanzile, investitorii renunta la euro. Din vara trecuta, moneda europeana a pierdut mai mult de o cincime din valoare in raport cu dolarul. „O traiectorie catre paritate pare realizabila. Singura intrebare este daca vom ajunge acolo in trei sau patru luni sau in 18 luni“, a spus Adrian Owens, analist la firma elvetiana de investitii GAM. Ultima oara cand euro a ajuns la paritate cu dolarul a fost in noiembrie 2002. In iulie 2008, euro a atins maximul istoric de 1,60 de dolari. Anul acesta, doar realul brazilian si coroana daneza s-au depreciat fata de dolar mai mult decat euro. Un euro mai slab este un „cadou“ pentru zona euro deoarece poate stimula cresterea economica imbunatatind cererea pentru exporturi. De asemenea, euro slab majoreaza preturile importurilor, ceea ce ajuta inflatia sa accelereze.