Reportaj de la Oltchim (OLT), gigantul chimic adormit - Iti imaginezi ca este un morman de fiare vechi, o uzina prafuita. Fals. Instalatii moderne, echipamente noi, procese de productie automatizate - 15 martie 2013

Cand auzi de Oltchim Ramnicu Valcea, o companie in insolventa si cu pierderi uriase, cu productia oprita si oameni in strada, iti imaginezi ca este un morman de fiare vechi, o uzina prafuita si invechita cum sunt atatea altele care au fost falimentate si demolate dupa Revolutie, dar cand ajungi la fata locului si vezi instalatiile moderne si procesele de productie automatizate, monitorizate prin tablouri de comanda cu ajutorul calculatoarelor, echipamente aproape noi in care s-au investit sute de milioane de euro in ultimii zece ani, te intrebi cum a putut sa ajunga Oltchim in aceasta situatie. Tehnologic, Oltchim nu este cu nimic mai prejos decat alte combinate din Europa, piata pentru produsele sale exista, dar totusi de jumatate de an instalatiile se invechesc fara sa produca nimic. Principala problema: lipsa materiei prime. Peste 3.000 de angajati ai Oltchim vin zilnic la munca, chiar daca de jumatate de an combinatul nu produce nimic. Chiar si acum dupa ce combinatul a intrat in insolventa, iar 90% din instalatiile de pe platforma de la Ramnicu Valcea nu mai produc, toti angajatii sunt la lucru pentru a tine echipamentele in cea mai buna stare de functionare in speranta ca noua conducere va reusi sa atraga destule finantari pentru a putea redeschide si celelalte sectii de productie. Dupa ce intri pe poarta combinatului, cat vezi cu ochii sunt zeci de hectare de cladiri si instalatii. Ca sa ajungem de la o sectie la alta, conducerea combinatului ne-a pus la dispozitie o masina. Altfel am fi pierdut probabil o zi intreaga ca sa vedem combinatul de la un capat la altul. In afara de instalatiile de productie, la Oltchim exista un adevarat comandament de urgenta cu autospeciale de pompieri si ambulanta si oameni gata sa intervina in caz de accident. „Toata lumea care a trecut prin combinat si inainte si acum ramane surprinsa de cum arata combinatul. In primul rand, in afara de o tehnologie mai veche, dar care pe partea de intretinere arata excelent, respectiv electroliza cu catozi de mercur, restul instalatiilor sunt noi“, spune Mihail Talpaseanu, director general adjunct al Oltchim Ramnicu Valcea, care lucreaza de 36 de ani in combinat. Desi este una dintre ultimele companii ramase in proprietatea statului, Oltchim arata la prima vedere mai bine decat multe uzine detinute acum de investitori privati. Instalatiile arata ca noi, iar procesele de productie sunt automatizate. La una dintre sectiile oprite din combinat (oxoalcooli) un angajat ne explica cum sunt urmariti de la tabloul de comanda parametrii instalatiilor. „Un operator DCS (distribution control system - n.red.) care manevreaza o instalatie urmareste toti parametrii de functionare. Tot ce inseamna parametri se inregistreaza, se monitorizeaza toate manevrele care se fac, calitatea produsului, calitatea materiei prime, totul este controlat. Iar in fabrica, in colaborare cu operatorul de pe DCS, operatorul de camp face manevrele necesare“, spune unul din angajatii Oltchim. Sectia producea diversi plastifianti si solventi pentru lacuri si vopsele, dar acum este oprita din lipsa de materie prima. Din anul 2000 pentru platforma de la Ramnicu Valcea si piroliza de la Pitesti, achizitionata de Oltchim in 2010 de la Petrom, au fost investite circa 1,6 mld. lei (aproximativ 455 mil. euro). Administratorii judiciari il acuza acum pe Constantin Roibu, care a condus timp de 20 de ani combinatul, ca a cheltuit sume uriase pentru investitii nerentabile, cum ar fi piroliza de pe platforma Arpechim de la Ploiesti pe care Oltchim nu a mai apucat sa o reporneasca. Totusi, fara aceste investitii este greu de crezut ca aceiasi administratori ar mai avea acum ce salva la Oltchim. Planul lor este sa faca un Oltchim 2 care sa preia activele productive si sa lase activele care nu sunt necesare si datoriile actualului Oltchim. In felul acesta, statul ar putea sa mai obtina ceva din privatizarea companiei, spre deosebire de alte fabrici precum Tractorul Brasov, care au fost vandute la fier vechi. Oltchim, un mamut fata de combinatul PCC Oltchim pare un mamut pe langa combinatul nemtilor de la PCC din Polonia, Rokita, unul dintre investitorii care se lupta din 2007 sa preia combinatul romanesc. „PCC fabrica la Rokita circa trei tipuri de polioli fata de Oltchim, care la ora actuala fabrica 44 de tipuri de polioli. Fiecare tip de polioli da caracteristica fibrei poliuretanice care se obtine prin prelucrarea lui. La Oltchim a existat o preocupare foarte intensa din anul 1977, cand am inceput fabricatia de polioli la Ramnicu Valcea, cand la acea ora s-a plecat tot cu productia a trei tipuri de polioli, s-a diversificat gama de polieteri alaturi de marirea capacitatii de productie a polieterilor concomitent cu marirea capacitatii de productie a propenoxidului care este materia prima in obtinerea poliolilor. S-a ajuns astfel de la o capacitate de productie a propenoxidului de 15.000 de tone pe an la o capacitate de 110.000 de tone in momentul de fata, iar la polioli s-a ajuns de la 3.000 de tone/an la 120.000 de tone la ora actuala. Acest lucru a permis sa ocupam un segment foarte important din piata poliolilor atat in Europa, cat si in zona Turciei, nordul Africii si Asia Mica“, explica Mihail Talpaseanu. Poliolii sunt produsi intermediari din care se fabrica spumele poliuretanice de toate felurile, precum cele flexibile sau rigide. In constructii spumele poliuretanice au luat o amploare foarte mare datorita calitatilor deose­bite pe care le au, fiind folosite mai ales pentru izolatii termice. „Din ele se fac niste panouri cu care se inchid halele. Sunt doua table zincate intre care se toarna spuma termoizolanta. Spumele poliuretanice au luat o amploare importanta de 10 ani si incep sa acopere domeniul PVC-ului si polietilenei. Canalizarile nu se mai fac din metal sau beton, se fac din teava de polipropilena, care ferita de soare dureaza sute de ani, nu are probleme cu coroziunea sau cu atacul altor substante. Incalzirea blocurilor noi nu se mai face prin conduce din teava de metal, se utilizeaza spumele poliuretanice care sunt mai usor de prelucrat si de sudat. Se utilizeaza si la masele plastice care devin foarte rezistente si au o fiabilitate extraordinar de mare in comparatie cu polietilena si PVC-ul“, spune Talpaseanu. Produsele pe care Oltchim le realizeaza sunt folosite si la productia de saltele, usilor, scaunelor, volanului la automobile, termopanele la geamuri sau ornamentelor pentru mobila. De la investitii de zeci de milioane de euro pe an, acum abia are cu ce-si plati angajatii Chiar daca Roibu, care s-a retras de la conducere anul trecut, a lasat in urma un combinat foarte modern si bine conservat, vina fostei conduceri este modul cum a gestionat contractele. Conform raportului publicat de administratorul judiciar, in perioada 2009-2012, Oltchim a pierdut circa 100 mil. euro din vanzarea de produse sub pretul pietei, in timp ce atat pe lantul de furnizori, cat si pe partea de clienti se gasesc numeroase companii controlate de Roibu si de oameni din fosta conducere a combinatului. Astfel, valoarea creata prin investitii s-a pierdut pe lantul furnizori-clienti, iar Oltchim a acumulat pierderi si datorii tot mai mari, ajungand chiar in imposibilitatea de a-si plati salariatii. „Chiar daca au fost puse in functiune intre 1999 si 2007, instalatiile sunt considerate noi pentru ca au o durata de viata foarte lunga si se bazeaza pe tehnologii noi. Cei de la Alvarez and Marsal, care au realizat un audit comandat de banci la Oltchim, au ramas si ei placut impresionati. Au adus doi experti care au inspectat instalatiile si in raportul lor se specifica faptul ca Oltchim este intr-o stare foarte buna de functionare“, spune Armand Spiru Ciobescu, directorul comercial al Oltchim. El este unul dintre tinerii manageri recrutati in octombrie in noua echipa de management a combinatului care se lupta sa tina in viata gigantul chimic. „Cand am venit aici combinatul era complet oprit. Situatia era destul de tensionata pentru ca erau salarii restante de doua luni si nu se producea nimic. Am reusit sa dam drumul la o capacitate minimala, am reusit sa revenim cu salariile restante de la doua luni la o luna, dupa care a urmat insolventa. La 10% din capacitate combinatul este in continuare pe pierdere. Atat ne-au ajuns banii pentru capital de lucru si se urmaresc in continuare diverse modalitati de finantare. Fie ajutorul de la Bruxelles, fie finantari bancare astfel incat sa ne ajute sa marim capacitatea combinatului si sa acoperim plata salariilor, materiilor prime, utilitatilor si altor costuri“, spune Ciobescu. Cu vanzari lunare de cateva milioane de euro, Oltchim trebuie sa plateasca salarii lunare de 3,2 milioane de euro la 3.300 de salariati, iar daca nu sunt platiti, acestia ies in strada pentru a-si cere drepturile. Pentru moment protestele s-au oprit, insa ar putea fi doar linistea dinaintea furtunii in conditiile in care la finele acestei saptamani administratorii judiciari incep negocierile cu sindicatele pentru programul de restructurare impus de banci, de al carui rezultat depinde repornirea combinatului. Propunerile administratorilor care vor cere cel mai probabil disponibilizarea unei parti din angajati si reduceri de salarii nu vor fi pe placul sindicatelor.„Este impropriu spus ca in Oltchim lucreaza acum 300 de oameni (intr-un schimb - n.red.). Acestia sunt muncitorii direct implicati in productie, insa ca sa asiguri logistica pentru aceste instalatii este nevoie de o gramada de oameni pe probleme de aprovizionare, desfacere, mentenanta. In total sunt 700 – 800 de oameni care muncesc in Oltchim. Instalatiile functioneaza 24 din 24 si personalul lucreaza in trei schimburi. Au treaba mai putina, in sensul ca nu mai fac poate tot atatea achizitii sau contracte, dar tot trebuie sa asiguri un transport si alte servicii“, spune conducerea Oltchim. Oltchim arata bine, dar unii spun ca investitiile nu au fost gandite bine Desi este oprita din anul 2008, nici sectia de petrochimie a Oltchim de la Pitesti nu a fost parasita. Fosta con­ducere a investit in aceasta sectie peste 70 de milioane de euro, iar de cinci ani angajatii vin cu sfintenie in fiecare zi la serviciu pentru a tine instalatiile in stare de functionare in speranta ca intr-un final activitatea va fi repornita. Administratorii judiciari dau vina pe fosta echipa de conducere in frunte cu Constantin Roibu pentru ca a investit peste 100 mil. euro in sectia de petrochimie de la Pitesti care nu a functionat nicio zi si n-a adus venituri societatii. Lucrarile de la Pitesti s-au facut de firme conduse de familia Roibu si alti fosti angajati ai Oltchim care acum sunt in insolventa si au lasat combinatul cu creante pe care probabil nu le va mai recupera niciodata. Ei mai spun ca fosta conducere a vandut produse sub pretul pietei, care in perioada 2009 – 2012 au generat o paguba de 101,5 mil. euro. Oltchim a investit puternic in productia de PVC chiar inainte ca Petrom sa decida in 2007 inchiderea sectiei de petrochimie a Arpechim care furniza materie prima societatii. O parte din investitii s-au facut si disproportionat, combinatul ajungand sa detina o capacitate noua de 450.000 de tone de PVC/an, dar fara sa investeasca in lantul de obtinere a produselor intermediare, spun directorii din cadrul Oltchim. „S-a marit capacitatea de productie a PVC-ului fara o majorare in paralel a capacitatii de policlorura de vinil necesara productiei de PVC. La ora actuala avem o capacitate de 450.000 de tone de PVC si niciun gram de materie prima. Instalatia noastra de policlorura de vinil acopera o capacitate de circa 125.000 de tone de PVC/an, care poate genera 25% din afacerile Oltchim, insa daca luam in calcul intreaga capacitate de productie a PVC-ului de la Oltchim, ajunge la 40% din afaceri“, spune directorul tehnic al Oltchim. Problemele au inceput cand tevile cu materie prima de la Arpechim au secat Dupa ce Petrom a sistat furnizarea de materie prima catre Oltchim in 2008 in sectia legata „ombilical“ de com­binatul romanesc prin doua tevi care transporta materia prima, Oltchim a intrat in declin. Fosta conducere a importat policlorura de vinil din Ucraina, insa in 2010 ucrainenii si-au facut propria instalatie de PVC si Oltchim n-a mai gasit de unde sa cumpere materie prima. Sefii combinatului spun ca importurile sunt insa foarte costisitoare, iar daca s-ar importa in continuare materie prima combinatul ar ramane pe pierdere si ca o optiune mai buna ar fi redeschiderea intregii rafinarii Arpechim Pitesti inchisa de OMV in 2008. „Aceste instalatii de la Pitesti nu putem spune ca nu pot fi puse in functiune, dar este nevoie de o logistica extraordinar de bine pusa la punct si o amploare asa de mare incat sa asiguri toate materiile prime necesare pentru pornirea acestui colos. Aceste materii prime erau furnizate toate in trecut de rafinaria Arpechim. Una este sa iei materiile prime de peste gard prin pompare si alta este sa le importi din Finlanda si Suedia, cu cheltuieli de transport si accize, probabil la un pret cu 30% mai ridicat. Daca s-ar lega rafinaria de petrochimia de la Pitesti, activitatea integrata cu Oltchim eu cred ca ar fi rentabila. Arpechim poate sa devina rentabila numai prin prelucrarea tuturor produselor derivate care rezulta din rafinare pana la polietilena si polioli“, este de parere Talpaseanu. 20.000 de locuri de munca si un oras intreg depind de Oltchim Inchiderea Oltchim ar fi o catastrofa pentru zona Valcea si Gorj pentru ca de existenta acestuia depind zeci de mii de locuri de munca din cauza dimensiunii economice pe care o genereaza Oltchim pe orizontala si verticala si interconexiunii cu activitatea din zona. Combinatul este principalul client al multor companii care ar ramane astfel fara piata de desfacere si ar intra de asemenea in faliment. „Oltchim inseamna foarte mult pentru zona, in primul rand salariile celor 3.200 de angajati care multi dintre ei sunt cap de familie, plus industria pe orizontala. Oltchim sustine toata platforma aceasta, cu CET Govora, care ne furnizeaza energia si aburii, Uzinele Sodice Govora, care depinde si ea de Oltchim, carierele de sare“, spune Armand Ciobescu, directorul comercial al Oltchim.In lipsa Oltchim, CET Govora si Salrom, care alimenteaza de asemenea Uzinele Sodice Govora, ar avea costuri mult mai mari pe vanzari, si pentru a-si acoperi costurile ar trebui sa majoreze preturile pentru combinatul chimic USG si ceilalti clienti. „Prin functionarea Oltchim exista o stabilitate foarte mare a tuturor industriilor din zona Valcea si Gorjului vis a vis de locurile de munca care exista in momentul de fata. Datorita faptului ca CET utilizeaza carbune pentru obtinerea energiei, de existenta Oltchim depind si exploatarile miniere de la Berbesti. Daca CET nu mai furnizeaza energie catre Oltchim atunci s-ar redimensiona si pretul. Toate activitatile sunt interconectate. Daca pica Oltchim costurile exploatarii in saramura preturile ar urma sa creasca si patronii de la USG chiar au spus ca in situatia in care se majoreaza pretul la saramura ei inchid si pleaca“, explica Mihail Talpaseanu. El mai spune ca de Oltchim depind si locurile de munca de la Ape Olt, care ar ramane fara unul dintre principalii clienti. „Sunt firme de la care nu te-ai astepta sa fie afectate de pe urma inchiderii Oltchim, cum ar fi Alum Tulcea, cu care avem niste contracte de livrare a lesiei (soda caustica lichida n.red.). Daca Oltchim nu le-ar mai furniza materia prima ei ar trebui sa se duca sa achizitioneze din alte tari si cu alte costuri si ati vazut ca Alro a rapotat si asa pierderi“, spune Armand Ciobescu. Rata somajului din Ramnicu-Valcea care se invarte undeva in jurul nivelului de 7%, s-ar dubla in urma inchiderii Oltchim, impactul social fiind unul semnificativ asupra intregii zone. „Per total, efectul pe orizontata pe care l-ar produce inchiderea Oltchim ar fi disparitia in jur de 20.000 de locuri de munca. Plus efectele pe verticala care nici nu le poti estima si asta in conditiile in care un colos precum CET-ul ar rezista in urma inchiderii Oltchim. Sa spunem ca se micsoreaza foarte mult si rezista, pentru ca tot municipiul Ramnicu-Valcea este incalzit de CET apare un alt aspect. Vara aproape ca se exclude ca CET-ul sa furnizeze orasului apa calda din cauza reducerii consumului fara Oltchim, iar iarna in varianta in care sa zicem ar functiona cu un cazan pretul la gigacalorie s-ar majora de la 800.000 de lei vechi la 2 milioane de lei vechi. In aceste conditii nu stiu daca consumatorii casnici isi vor permite sa ramana bransati, mai ales in conditiile in care-si vor pierde si locurile de munca. Complicatia este enorma daca Oltchim se intampla sa clacheze“, spune Talpaseanu. PCC si Stefan Vuza – prea mici pentru Oltchim Principalii investitori care au participat la ultima tentativa de privatizare a combinatului chimic din toamna anului trecut, sunt vazuti de angajatii combinatului ca fiind investitori prea mici pentru un gigant ca Oltchim care are nevoie de investitii majore, de circa 500 milioane de euro pentru a functiona asa cum a fost conceput, integrat cu rafinaria Arpechim. In plus noul investitor de la Oltchim ar trebui sa dispuna si de o retea de benzinarii prin care sa vanda cantitati importante de benzina si motorina care ar rezulta de la Arpechim, adica in jur de 1,7 milioane de tone de motorina si 980.000 de tone de benzina. Restul produselor ar intra in lantul de petrochimie de la Oltchim. „PCC si Stefan Vuza nu stiu ce este aceea motorina si benzina, iar Petrom nu stie ce sunt spumele poliuretanice“ - asa explica un reprezentant al Oltchim faptul ca nemtii de la PCC si omul de afaceri Stefan Vuza nu si-au exprimat intentia de a redeschide Arpechim si sectia de petrochimie de la Pitesti, iar Petrom nu este interesata sa investeasca in Oltchim desi detine deja rafinaria de la Pitesti. Un lucru este cert insa. Oltchim are nevoie de un investitor serios, cu multi bani, experienta si o activitate importanta in sectorul chimic si petrochimic. „Orice plan se poate face la Oltchim atat timp cat stii pe ce suma de bani te bazezi. Desfacerea pe piata a produselor Oltchim nu cred ca ar fi o problema“, spune Armand Ciobescu.