Bursa americana, in balon - 29 iulie 2014

De la TradeVille.ro wiki
Versiunea din 16 mai 2023 18:43, autor: Admin (discuție | contribuții) (csv2wiki)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)

Actiunile au ajuns in parametrii de risc comparabili celor care au premers prabusirilor din 1929, 1987, 2000 si 2007, spune managerul de fonduri John Hussman"Sa nu va indoiti - acesta este un balon speculativ pe equities si inca unul avansat"Fundamentalele ar fi sustenabile daca dobanzile zero vor persista pana in 2040, insa scenariul mai probabil este cel al unor randamente zero sau chiar negative pentru un orizont de timp de opt ani. Bursa americana se afla intr-un balon speculativ de amplitudinea celor din 1929 sau 2007, iar nesustenabilitatea cotatiilor este dublata de riscul aferent cantitatii abundente de credit de calitate inferioara, spune managerul de fonduri John Hussman. "In prezent, cei mai credibili indicatori de evaluare fundamentala sunt cu mai mult de 100% peste normele istorice asociate unui randament total normal pe equities (aproximativ 10% anual)", scrie acesta in ultima sa nota saptamanala catre clienti preluata de portalul financiar Zero Hedge. Investitorii au abandonat aritmetica de baza si investesc doar in baza perceptiei ca Rezerva Federala Americana va veni sa sustina cotatiile, cand de fapt banca centrala a SUA nu va fi in masura sa faca acest lucru. Repetam greseala care a condus la catastrofa din 2008In anii 2000-2002, autoritatea de politica monetara a SUA a tinut dobanda jos pentru a stimula cererea. Corporatiile cu bilanturi de mai slaba calitate au profitat de aceste conditii de piata si s-au imprumutat ieftin. Pana in 2003 a devenit insa clar ca acest fenomen va afecta stabilitatea economica pe termen lung. Investitorii in cautare de randamente s-au uitat catre obligatiunile avand acoperire in ipoteci, iar cererea fiind ridicata a impulsionat industria financiara de pe Wall Street sa creeze cat mai multe astfel de instrumente. Valoarea obligatiunilor ipotecare urcase la 4 trilioane dolari inaintea crizei si seria de falimente pe creditele contractate pentru cumpararea imobilelor a condus la cea mai mare criza de la Depresiunea anilor '30 incoace. Fed ar fi trebuit sa invete din aceasta catastrofa, spune Hussman. Cu toate acestea, banca centrala si-a petrecut ultimii sapte ani incercand sa reinvie intentionat dinamica ce a dat nastere turbulentelor financiare din 2008. De ce va fi o criza a credituluiLa fel ca si acum zece ani, investitorii sunt intr-o frenezie a cautarii randamentelor in contextul dobanzilor coborate. Asa se face nu numai ca actiunile au ajuns la niveluri de evaluare fundamentale duble fata de reperele pre-bubble, dar si ca emisiunile de obligatiuni ale companiilor cu un grad ridicat de risc se afla la niveluri record. Aceste instrumente sunt, pe de alta parte, achizitionate in baza unor imprumuturi contractate de la terti. Asa cum s-a vazut la episoadele din 1973-1974, 1987 si 2000-2002, prabusirile bursiere nu conduc ele insele neaparat la crize ale creditului; detinatorul titlurilor ia pierderile si asta este tot. Sunt efecte economice cauzate de cheltuielile si investitiile in scadere, dar nu exista consecinte sistemice. Prin contrast, cutremurul financiar din 2007-2009 s-a transformat intr-o profunda criza a creditului deoarece detinatorii titlurilor - banci si institutii de pe Wall Street - aveau o expunere ridicata pe aceste instrumente si chiar si o pierdere moderata ca procent din totalul activelor era in masura sa pulverizeze capitalul si sa le aduca in pragul falimentului."In prezent, riscul major pentru stabilitatea economica nu este acela ca Bursa este puternic supraevaluata, ci ca atat de mult credit de calitate inferioara a fost emis si atat de multe active care sustin aceasta datorie sunt bazate fie pe equities, fie pe profiturile corporatiilor", spune Hussman. Pe scurt, pierderile pe equities sunt doar pierderi, chiar daca preturile cad cu 50%, dar dificultatile din zona creditului pot produce falimente in lant cand detinatorii actiunilor sunt puternic indatorati.Problema este ca starea de fapt din 2014 este similara cu cea din 2007, iar interventiile bancii centrale nu au putut surmonta acest pericol. "Riscul nu a fost indepartat din economie de politicile recente ale Fed. Daca s-a intamplat ceva, este ca acesta s-a amplificat din ziua in care volumul creditului de calitate scazuta a scapat de sub control", se scrie in nota Hussman Funds.Preturile de pe Bursa de acum includ scenariul unor randamente strivite pe zeci de ani. Compania de administrare a activelor financiare anticipeaza, de la actualele niveluri, un randament zero sau chiar negativ pentru actiunile din componenta indicelui S&P500 pe un orizont de timp de opt ani si un castig mediu de 1,9% pentru intreaga decada urmatoare. Cei care spun ca acum corporatiile americane sunt echitabil evaluate ar avea dreptate numai daca dobanzile ar ramane zero pana in 2040, afirma Hussman in baza unor calcule ale discountului cupoanelor la obligatiuni. Chiar si in cazul a patru decenii de dobanzi zero, randamentele pe termen lung ale actiunilor ar trebui sa coboare sub reperele istorice."Evaluare echitabila" ar insemna ca investitorii sa considere echitabil ca randamentele bursiere sa se comprime drastic in viitor fata de ceea ce stiam de o suta de ani. Investitorii care spun ca dobanzile mici justifica parametrii actuali de evaluare fundamentala au uitat sa faca unele calcule care tin de matematica simpla, spune Hussman, care inainte de a lucra in industria fondurilor de hedging a fost profesor la University of Michigan. "Sentimentul meu este ca investitorii au abandonat, intr-adevar, aritmetica de baza", a intarit acesta. Rezultatul il constituie decizii teribile de investitii, mai ales pe termen lung. "Dobanzile zero i-au facut pe investitori sa accepte orice risc, nu conteaza cat de extrem, pentru a evita disconfortul de a nu obtine nimic pe moment", mai spune nota catre clienti citata.Adie un vant de criza... ca in 1929 si 2007Cei mai multi participanti la piata realizeaza ca indicatorii de evaluare fundamentala nu au fost niciodata mai ridicati decat in varfurile din 1929, 2000 si 2007, dar cu toate acestea considera respectivele repere drept parametrii care trebuie atinsi ca obiective. Companiile listate la New York nu sunt nici pe departe ieftine. Utilizand indicatorul care raporteaza pretul actiunii la profit (P/E) dupa metoda Robert Shiller, ajustat ciclic la o medie mobila a castigurilor corporatiilor ajustate la inflatie, acum indicele S&P500 afiseaza un nivel de 26, doar marginal mai coborat decat cel de 28 din 2007 (cu niveluri atinse de 33 in 1929 si 44 in anul de varf al bulei tehnologice 2000). Totusi, daca media mobila este calculata exponential, pentru a castiga in relevanta, un P/E ajustat de 26 acum este acelasi cu cel de 26 din 2007, marginal mai jos decat 27 in 1929 si 41 in 2000. Mai mult decat atat, la marje de profit normalizate, indicatorul s-ar situa la 33."Sa nu va indoiti - acesta este un balon speculativ pe equities si inca unul avansat", spune Hussman. Mai multe date istorice compilate arata ca indicatorii de evaluare credibili sunt dincolo de reperele atinse in 1972, 1987, 1929 si 2007. Cu o crestere a cotatiilor de numai 15%, ar fi lovite si extreme din anul 2000.Rabdarea va fi rasplatita cand vom castiga din adunarea cioburilorDiferenta fata de balonul de la finele anilor '90 este ca daca acela era tintit pe actiunile tehnologice, acum este imprastiat difuz in toate sectoarele, ceea ce il face inca si mai periculos."Principalul catalizator al pietelor nu sunt criteriile de evaluare fundamentala, ci perceptia. Perceptia este aceea ca Rezerva Federala Americana are cumva puterea de a tine Bursa suspendata in aer sau chiar sa o proiecteze pe diagonala cu ajutorul unei animatii", spune Hussman. El avertizeaza ca totusi Fed a creat 4 trilioane de dolari in rezerve fara utilizare. "Avand in vedere perceptiile actuale ale investitorilor, Rezerva Federala poate cu siguranta sa amane prabusirea acestei bule speculative, dar nu face decat ca deznodamantul sa fie eventual inca si mai rau", afirma managerul de fonduri. Episoadele din 1929, 1972, 1987, 2000 si 2007, cu piete extrem de supraevaluate, supracumparate si sindrom de optimism exagerat, ne arata ca acestea nu intra intr-un declin lent odata ce perceptia se schimba. Acest fenomen este acompaniat de deteriorarea conditiilor interne de piata si socuri neasteptate. Deodata, investitorii trateaza activele riscante ca... active riscante!Indicele Dow Jones Average Industrial al Bursei de la New York este expus, cu un avans de 709 zile fara o corectie de 10% care reprezinta unul dintre cele mai lungi sapte cicluri din istoria sa. Inca doua saptamani si vom atinge durata parcursului de dinaintea crahului din 1929. Hussman nu exclude ca actiunile ar putea continua sa urce in perioada urmatoare, dar spune ca oricat ar fi potentialul de castig pentru ce ramane din trendul ascendent, acesta va fi nimic fata de oportunitatea de castig pe care o vom avea la finalul actualului ciclu.