(FLA)- Un drum de patru ani de la o licitatie nebuna la faliment - 08 iunie 2010

Avand in vedere penuria de emitenti de la Bursa de Valori Bucuresti, listarea in 2005 a retailerului de produse IT&C Flamingo International parea a fi un pas inainte pentru piata de capital romaneasca. Privind insa retrospectiv, observam ca aducerea acestei societati in ringul bursier a fost o poveste trista. Nu numai pentru ca investitorii au pierdut banii, dar si pentru ca participarea la un IPO al unei societati care in numai patru ani dupa aceea ajunge in faliment submineaza bruma de incredere pe care o mai are piata de capital de la noi. Din acest punct de vedere, pentru BVB sumele atrase din comisionarea tranzactiilor pe acest emitent nu foarte lichid nu compenseaza deficitul de imagine pe care Flamingo l-a adus pentru piata de capital romaneasca. Prezenta titlurilor acestei companii la cota Bursei nu a adus finalmente avantaje decat fondatorilor companiei care au putut face distributie la preturi nesperate catre investitori care acum trag linie si vad ca au pierdut toti banii. Oferta publica initiala s-a desfasurat in perioada 15-22 iunie 2005, compania punand la dispozitia investitorilor 17 milioane de titluri. Intermediarii ofertei, ING Securities si Raiffeisen Capital & Investment, au propus un sistem de licitatie in care pretul urma sa fie fixat in functie de cerere si oferta intr-un coridor fixat intre 18.000 de lei si 24.000 de lei. Oferta a fost suprasubscrisa masiv, astfel incat investitorii au urmarit titlurile pana la un nivel de 24.200 de lei la care s-a si realizat transferul. La momentul respectiv, indicatorul P/E, calculat la profitul din anul precedent, era de 13,7, ceea ce nu trimitea cu gandul neaparat la o supraevaluare. Ulterior, Flamingo International a realizat o majorare de capital pentru a incorpora sumele atrase din oferta publica, astfel incat pretul cu care actiunile FLA au intrat in piata incepand cu 18 iulie 2005 s-a situat intr-un interval de variatie cuprins intre 0.4 lei/actiune si 0,45 lei/actiune, care a fost de altfel si maximul atins in ringul bursier.Investitorii care au participat la IPO nu au avut motive de satisfactie, un raport al kmarket.ro din octombrie 2006 indicand pentru titlurile Flamingo un randament de 5% in prima zi de la listare, +18% la trei luni si -8% la un an, in conditiile in care indicele BET, in aceeasi perioada, s-a apreciat cu 47%. "Desi oferta a fost suprasubscrisa semnificativ, pretul mare nu a lasat loc de crestere in piata", scria Razvan Pasol in raportul mentionat. In plus, deziluzia rezultatelor financiare pe anul 2005 care au indicat o injumatatire a profitului net, de la 14,8 milioane lei, la 7,2 milioane lei, in raport cu 2004, a pus in cu totul alta perspectiva corectitudinea pretului de oferta al IPO.In luna decembrie a aceluiasi an, conducerea Flamingo a surprins piata, anuntand achizitia concurentului Flanco. Pe 11 ianuarie 2006 s-a semnat aceasta intelegere complexa care prevedea atat o tranzactie in bani, cat si cesiune de actiuni in cadrul noului grup. Suma necesara de 37 milioane de euro urma sa fie atrasa partial prin Bursa. Astfel, Flamingo a facut o oferta de 316,9 milioane de titluri preferentiale pentru actionarii din acel moment la un pret de 0,437 lei/actiune, apropiat de maximele absolute. Investitorii au raspuns favorabil, fiind subscrise 256,6 milioane de titluri, in timp ce doar 60,1 milioane au ramas nesubscrise, iar compania a putut atrage 112 milioane de lei care, impreuna cu un credit contractat de la ING, au fost utilizate in realizarea achizitiei Flanco. "In urma incheierii acestei tranzactii, anticipam ca grupul Flamingo isi va accelera dezvoltarea si isi va mari profitabilitatea", declara, la acea vreme, Dragos Cinca, fondator si actionar majoritar al companiei. Nu a fost insa cazul. Piatra de moara a acestei operatiuni a atarnat greu in anul 2006, cand compania a inregistrat pierderi de 22,75 milioane lei. Printre motivatiile dinaintea listarii, conducerea Flamingo a vorbit si despre necesitatea atragerii unui partener important, fond de investitii, in conditiile in care concurentii de pe piata deja aveau in actionariat astfel de investitori de portofoliu. Aducerea la cota Bursei a titlurilor Flamingo a raspuns acestui obiectiv, insa istoria a dovedit ca acestia nu au fost mai mult decat "fraieri de serviciu." Este vorba in special de fondul american QVT care a manifestat un interes constant pentru majorarea participatiei pe acest emitent. In trendul descendent secundar, QVT a fost cumparator constant intr-o etapa in care insiderii vineau masiv actiuni FLA. Ofertele plasate de fondul american in jurul nivelului de 0,4 lei/actiune au impiedicat o coborare accelerata a cotatiilor intr-un rastimp in care titlurile blue-chip sufereau corectii drastice. Astfel, in iunie 2006 QVT ajunsese sa detina 11% din capitalul social pentru ca, la inceputul lui august 2006, dupa o tranzactie prin care a achizitionat 9 milioane de titluri, aceasta participatie sa se majoreze la 15%.In trendul descendent din 2008, actiunile Flamingo au fost dramatic lovite, pierzand mai bine de 90% fata de maxime. QVT a aparut din nou la cumparare si in vara lui 2009, cand a cumparat, pentru 101.000 de euro, un pachet de 13,95 milioane titluri de la fondul Quintessence la un pret de 0,0305 lei/actiune. Parea o afacere deosebita daca ne gandim ca doar cu doi ani inainte platise 3,23 milioane de lei pentru un pachet de 27 milioane de actiuni, reprezentand 3,47% din capitalul social al Flamingo. Dupa deal-ul cu fondul Quintessence, QVT ajunsese la o participatie de 21,96%, mai mare decat cea a lui Dan Adamescu, ce intrase la inceputul anului trecut si apropiata de cea a lui Dragos Cinca, care de la 78% la listare, ajunsese sa detina numai 25,19%. In august 2009, realizand gravitatea situatiei, fondul american a solicitat insolventa firmei. Cum ceilalti actionari nu au fost de acord, QVT s-a retras din companie, vanzand participatia de 21,95%, printr-un deal, la un pret de 0,03 lei/actiune. Astfel, americanii au recuperat doar 5,13 milioane lei, respectiv 1,2 milioane lei, mai putin de 10% din suma investita in anii precedenti. QVT nu a fost singurul mare investitor care a pierdut banii. Acelasi lucru pare a se fi intamplat si cu ultimii veniti, Dan Adamescu si Ion Ion Tiriac. Daca ultimul a achizitionat 5% din titlurile societatii pentru 300.000 de euro, Dan Adamescu a facut plasamente de un milion de euro in ianuarie 2009 prin firma Nova Trade si de 1,2 milioane lei prin Midfair Management Services in septembrie. Dan Adamescu a ajuns sa controleze 37% din firma, ca si alti actionari carora li s-a facut distributie si care au 38%, tocmai intr-un moment in care societatea s-a trezit cu creditorii la usa. ING Bank Romania a solicitat in decembrie anul trecut blocarea marfurilor Flamingo pentru a recupera o parte din datoria de 17,5 milioane euro pe care societatea o are la institutia bancara. Conducerea Flamingo a solicitat in instanta protectia sub legea insolventei. Tot de atunci, titlurile au fost suspendate de la tranzactionare, intr-un moment cand acestea se situau la 0,185 lei/actiune, cu 96% sub maxime. Acesta pare si finalul istoriei lor la Bursa de Valori Bucuresti unde nu au adus investitorilor care au cumparat din piata decat pierderi. Dragos Cinca declara luna trecuta pentru Ziarul Financiar: "Odata cu intrarea in insolventa actionarii sunt ultimii ca importanta. Este acum practic o firma care nu mai apartine actionarilor, ci bancilor." Investitorii de la BVB stiu insa si o alta realitate: nici nu le-a apartinut vreodata.