Distrugerea datoriilor, grabita de spirala fricii - 27 noiembrie 2012

Pamantul are tot mai putin de oferit ca resurse, placinta din care ne hranim cu totii se ingusteaza, iar in fata noastra este o criza comparabila doar cu cea asociata Marii Ciume de la jumatatea secolului al XIV-lea, a declarat recent Nicole Foss, consultant pe energie si analist financiar, intr-un interviu pentru Press TV. Un soc financiar va premerge impasul social major in conditiile in care cantitatea de credit este mult mai ridicata decat activele nemijlocite din economia reala.In opinia lui Foss, incercarea de reflatie din ultimii trei ani se apropie de sfarsit, iar cresterile de preturi sunt acum doar un efect intarziat al pomparii de lichiditate dinspre sistemul financiar incepand cu martie 2009 si a impulsului recent, pornit in luna iunie a acestui an. Totusi, ne apropiem de un punct de inversare a tendintei de expansiune a creditului, iar preturile vor urma in sens descendent procesul de contractie a cantitatii de datorii. Impactul se va resimti mai intai pe pietele de marfuri, unde Foss intrevede picaje ale cotatiilor de anvergura celor din 2008, cand pretul petroulului a scazut cu 78% in numai cinci luni. Reducerea cererii din partea Chinei va contribui la inversarea speculatiei in sensul unui trend de scadere pe pietele de commodities.Cotatiile mai coborate la energie si la materiile prime vor avea impact asupra preturilor bunurilor si serviciilor care vor fi mai mici. Aceasta nu inseamna ca ele vor fi mai accesibile. Dimpotriva, puterea de cumparare a populatiei se va prabusi inca si mai repede decat preturile. "Lumea isi va permite din ce in ce mai putin, desi preturile vor scadea; este paradoxul deflatiei", a afirmat consultantul energetic, autor pe website-ul Automatic Earth.Se repeta o poveste veche, cu negustori si bancheri din VenetiaDistrugerea creditului este asociata unor cataclisme sociale, spune Foss amintind de un episod similar din Europa secolului al XIV-lea. Criza de atunci a inceput de la Venetia, cetate care concentra capitalul si care se afla in varful piramidei creditului continental. Statul venetian venea dupa o perioada lunga de prosperitate, asociata unei extinderi a creditului de mai bine de 200 de ani, in secolele XI-XIII. Finalul acestui ciclu de extindere a datoriilor a culminat cu o etapa puternic speculativa in care, desi randamentul pentru munca era de numai 4%, creditarea se facea la dobanzi foarte mari. Astfel, creditele pentru bancile florentine care creditau razboaiele in Europa aveau randamente de 10%, in timp ce creditele speculative si arbitrajele pe aur si argint asigurau castiguri de 40%.Economia speculativa venetiana ajunsese la o pondere prea ridicata in economia reala, un veritabil parazit pentru aceasta. Era o situatie similara celei de astazi in care economia financiara a ajuns la procentaje foarte ridicate din Produsul Intern Brut al tarilor dezvoltate. In opinia lui Nicole Foss, in fata noastra avem acelasi scenariu al unei prabusiri sistemice asa cum a fost cea de la jumatatea secolului al XIV-lea. Falimentul bancilor venetiene si florentine din 1345 a distrus orice mare banca si toate pietele de bani din Europa, unda de soc propagandu-se de la sursa originarii creditului catre tot sistemul financiar european. A urmat un veac dezastruos marcat de Marea Ciuma din 1347-1348 si de escaladarea razboiului de 100 de ani intre Franta si Anglia.Prea tarziu pentru a opri implozia datoriilor in zona euroIn fata noastra este o perioada asemanatoare, spune Nicole Foss, intarind ca este doar inceputul austeritatii. De asemenea, comportamentul social al oamenilor va suferi modificari majore pe masura ce contractia creditului va lovi economia. Daca psihologia expansiunii are in centrul ei cooperarea, in timpurile de restrangere, abordarea este diferita: noi si ceilalti, unde “ceilalti” reprezinta mai degraba o amenintare. Pe masura ce oamenii isi vor da seama ca instrumentele de credit au putin colateral disponibil, batalia pentru putinele active reale va fi acerba.Acesta este contextul in care Uniunea Europeana va suporta provocari majore, iar austeritatea se va muta dinspre periferie catre nucleul dur al spatiului comunitar. Autoritatile incearca sa salveze Uniunea, negociind pe usa din dos crearea unui conglomerat fiscal comun si introducerea de eurobonduri. Sentimentul liderilor europeni este acela ca pentru a tine proiectul in picioare, datoriile ar trebui sustinute in comun. Ei insa nu vor reusi, crede Foss; creditul este in contractie, iar psihologia deflationista este deja asumata.Bondurile guvernamentale ale tarilor din UE vor suferi un colaps, iar bilanturile bancilor vor incepe sa se contracte substantial. Aceasta este deflatie, si deja a devenit tarziu pentru a preveni acest lucru. De fiecare data cand liderii europeni incearca sa contracareze respectivul fenomen, ei esueaza, ceea ce ii face sa para incompetenti. Astfel, este hranita frica din pietele financiare.In Europa s-a dezlantuit deja o spirala a fricii care forteaza contractia. Ratele de dobanda explodeaza acolo unde este perceput riscul, in timp ce randamentele devin negative acolo unde investitorii identifica un paradis de refugiu, spune Foss, indicand la acest capitol titlurile de stat ale Germaniei, Elvetiei, Marii Britanii si Suediei. Aceste instrumente financiare de fapt nu sunt sigure, ci sunt doar mai sigure. Pentru a contracara aceasta segregare realizata la nivelul pietei, autoritatile vor incerca sa impuna controlul capitalului; din nou nu vor reusi, ci doar vor izbuti sa alimenteze spirala fricii.Motoarele expansiunii creditului se dezintegreazaSpirala contractiei creditului nu se va opri decat acolo unde o cantitate redusa de datorie va fi acoperita acceptabil de colateralele existente in economia reala. Urmeaza, asadar, o perioada extinsa de achitare si repudiere a datoriilor care prin definitie este deflationista, spune Foss. Pe acest fond, dolarul ar urma sa se intareasca, iar dobanzile vor sta mai jos decat in mod normal; acestea sunt simptome ale investitorilor care se refugiaza in cautare de siguranta. Totusi, problemele SUA sunt de o magnitudine foarte mare, asa incat va veni o perioada in care bondurile vor fi vandute agresiv, ratele de dobanda vor sari in aer, iar regimul valutar va fi puternic distorsionat.Nicole Foss nu crede ca banii "tipariti" de bancile centrale vor crea inflatie. Sumele puse in sistem acum sunt mici fata de cantitatea de datorie care este in economie si sta sa fie curatata. In plus, piata derivatelor este puternic deteriorata, iar produsele securizate impachetate de banci tot mai greu vandabile. Insusi sistemul rezervelor fractionare se rupe. "Motoarele expansiunii creditului se dezintegreaza", rezuma Foss.Mai saraci, in epoca banilor valorosiCreditul nu numai ca nu are loc unde sa se extinda, dar in fata noastra avem o prabusire a cantitatii de credit si bani pana la un nivel la care acestea isi pot gasi acoperirea in colateralele existente. Or, atunci cand 99% din cantitatea de bani este credit si numai 1% este cash, atunci cand incepe contractia creditului, banii gheata pot deveni chiar foarte valorosi. Neajunsul cel mare va fi acela ca oamenii vor avea foarte putini bani. Puterea de cumparare va scadea nu pentru ca dolarul va deveni fara valoare - asa cum spun sustinatorii tezei hiperinflatiei - ci pentru ca oamenii vor avea foarte putini dolari. Aceasta este si marea problema in deflatie, ca banii si creditul inceteaza sa mai fie echivalente, iar valoarea instrumentelor de credit intra in colaps si mai ramane cash-ul care este insa in cantitati limitate.