Vine nota de plata a supraindatorarii! - 07 decembrie 2012

Datorii de 200 trilioane de dolari atarna de o economie mondiala al carei Produs Intern Brut se cifreaza la numai 62 trilioane dolari, iar acesta este cel mai dificil moment din viata pentru ca sa investesti, a declarat la jumatatea lunii trecute la Darden School of Business a Universitatii din Virginia, Kyle Bass, fondator al Hayman Capital Management, potrivit unui film postat de institutia de invatamant pe portalul YouTube. Un superciclu de expansiune a datoriilor ajunge la sfarsit si acesta este insotit de fenomene greu de inteles in mediul academic si inca si mai greu de catre investitori, cum ar fi ratele de dobanda negative.Raspunsul la impasul din sistemul de credit a fost extinderea fara precedent a bilanturilor financiare ale bancilor centrale, insa aceasta politica nu numai ca isi atinge limitele, dar se poate razbuna pervers asupra economiei. Ultimul buletin al Hayman Capital catre investitori, preluat de publicatia online Zero Hedge, avertizeaza asupra pericolului patrunderii inflationiste in economie a lichiditatilor abundente create de bancile centrale. Aceste institutii din zonele monetare importante (SUA, UE, Japonia si China) si-au majorat bilanturile la 13 trilioane de dolari in prezent, fata de numai 3 trilioane de dolari acum 10 ani. Cantitatea de active tinute pe balantele contabile ale bancilor centrale reprezinta acum 25% din PIB-ul global, fata de doar 10% in anul 2002.Ne-am mutat repede de la probleme de milioane de dolari, la probleme de miliarde si trilioane de dolari, insa devine din ce in ce mai clar ca in ultimii patru ani elementul comun al raspunsului la criza a fost relaxarea cantitativa (tiparirea de bani) din partea bancilor centrale pentru finantarea deficitelor bugetare. "Bancherii centrali cu fervoare incearca sa isi creeze propria lor lume noua: o utopie in care datoriile nu sunt niciodata restructurate, nu sunt consecinte pentru risipa fiscala si nici ispasire a pacatelor trecute", spune Bass.Volatilitatea suprimata acum artificial va fi in cele din urma dezlantuita atunci cand schemele bancherilor centrali vor inceta sa functioneze. Atunci lichiditatea care acum sta blocata in sistemul bancar ar putea intra haotic in economie creand inflatie. Acest fenomen va fi dublat de unul de sens contrar, in care statele vor da faliment, neputand sa isi onoreze obligatiile fata de creditori. La acest capitol, Japonia este cea mai vulnerabila tara, cu o datorie publica care a atins un cvadrilion de yeni, adica un milion de miliarde de yeni. Numarand o cifra pe secunda ar fi nevoie de 31.688.087 ani, 297 de zile, 7 ore, 46 de minute si 40 de secunde pentru a termina numaratoarea. "Este pur si simplu nesabuit pentru oricine sa gandeasca faptul ca aceasta datorie va fi vreodata platita", spune Bass, care considera ca debutul crizei nipone este la o distanta de doar cateva luni.Oala sub presiune a inflatieiProblema datoriilor suverane are o importanta componenta monetara. Bancherii centrali sunt cei care alimenteaza destrabalarea fiscala; au eliminat controlul exercitat de pietele de bonduri asupra posibilelor derapaje ale Guvernelor. Daca bancile centrale cumpara pe scara larga emisiuni in crestere de titluri de stat, atunci nu mai exista echilibrele si cantaririle date de costurile dobanzilor. Astfel, fenomenul pietei nu face nimic pentru a incuraja corpul politic sa ia piciorul de pe pedala accelerarii cheltuielilor.Acesta este contextul in care se poate reaprinde inflatia. "Este deopotriva prima noastra frica si, din pacate, predictia noastra ca aceasta cale donquijotista a cheltuielilor si tiparirii va continua la infinit pana cand costul real al inflatiei se va manifesta", spune Bass. Viteza de circulatie a banilor este in cel mai bun caz un indicator concurent daca nu cumva este unul cu semnal intarziat, asa incat insasi existenta cantitatii de bani suplimentare in sistem reprezinta o amenintare permanenta. "Data fiind enormitatea stocului datoriei guvernamentale, nu va fi posibil sa fie controlata inflatia la care acum spera piata", mai mentioneaza documentul Hayman Capital.Ne-am indatorat degeabaIn plus, autoritatile de politica monetara nu vor fi in masura sa lupte cu inflatia asa cum s-a intamplat in anii '80. Fiecare procent in dobanzi inseamna costuri in serviciul datoriei publice a SUA de 150 miliarde dolari. Este o consecinta a cresterii exponentiale a creditului guvernamental. Bass aminteste ca a fost nevoie de 193 de ani, din 1789 pana in 1981, pentru ca America sa contabilizeze primul trilion de dolari ca datorie. Apoi, in 20 de ani (1981-2001) s-au adaugat alte 4,8 trilioane de dolari, iar in 10 ani (2001-2011) s-au mai strans pe bilantul public alte 9,8 trilioane de dolari. Din 1981 pana in prezent datoria americana a crescut cu 1.560%, desi populatia a sporit cu numai 35%.Un alt factor ingrijorator este faptul ca aceasta datorie suplimentara nu a adus nimic bun. Bass citeaza un raport al Ned Davis Research potrivit caruia in perioada 1947-1952 fiecare dolar de datorie acumulat aducea la Produsul Intern Brut al SUA 4,61 dolari. In intervalul 1953-1984 deja dolarul contractat sub forma de credit nu mai adauga decat 0,63 dolari la PIB, iar in anii 1985-2000 aportul era de numai 0,24 dolari. Surplusul de datorie recent se arata insa de-a dreptul neeconomic avand in vedere ca dolarul imprumutat in perioada 2001-2011 nu a mai adus decat 0,08 dolari la Produsul Intern Brut.Fenomenul este ingrijorator nu numai in ceea ce priveste SUA, dar si la nivel global unde, in ultimii 10 ani, datoria a consemnat cresteri anualizate de 10,7%, la un avans anual al populatiei de numai 1,2% si la o sporire a PIB in medie cu doar 3,9%.Sclavi ai datoriilor pe care le-am facut singuriEfortul autoritatilor este acela de a tine datoriile in sistem atunci cand acestea tind sa se autodistruga. Bass considera ca actualul mod de operare al bancilor centrale si al Guvernelor occidentale ne impinge pe "drumul catre servitute", despre care vorbea economistul si filosoful Friedrich Hayek, adica o alunecare spre toate formele de socialism si planificare economica, mergand pana la tiranie. Hayek avertiza ca sclavia nu va fi adusa de dictatori rai precum Stalin sau Hitler, ci va fi efectul cumulativ al dorintelor si actiunilor oamenilor buni, iar fiecare dintre interventiile autoritatilor va fi justificata de nevoi imediate.Pietele par sa accepte aceste interventii din ce in ce mai brutale, iar Bass incearca sa explice si de ce. Astfel, oamenii sunt optimisti de la natura; viata lor este calauzita de sperante si visuri derivate din aceasta abordare pozitiva care tine de autoconservarea omului. Pe acest fond trebuie inteleasa increderea investitorilor ca statele nu vor da faliment; ei prefera sa creada ca bancherii centrali, Guvernele si politicienii sunt omnipotenti si nu vor permite sa se intample acest lucru. Aceasta credinta a fost inca si mai mult intarita de succesul, incepand cu anul 2009, al interventiilor masive pe care statele le-au realizat in economie. Asa se face ca acum investitorii cred ca relaxarea cantitativa va functiona intotdeauna. "Cand singura arma pe care o are banca centrala este un ciocan, toate lucrurile arata ca niste cuie", scrie Bass.Relaxarea monetara insa nu mai ajuta nici cererea de credit privat si nici consumul atunci cand datoriile depasesc de trei ori Produsul Intern Brut. Banca Angliei arata cel mai bine ca nu a reusit. A cumparat 27% din datoria guvernamentala si a dus ratele de dobanda la zero (nereusind decat sa impinga mai aproape de faliment fondurile de pensii care mizeaza pe randamente de 6% la instrumentele de credit pe termen lung), dar nu a repornit economia britanica.Pietele incep sa inteleaga ca titlurile de stat nu sunt chiar atat de sigurePietele in cele din urma vor reactiona, iar rapiditatea va fi mult prea mare pentru ca factorii de decizie politica sa aiba timp sa mai intervina, avertizeaza Bass. El mai spune ca va fi infirmata credinta potrivit careia tarile care au datoria denominata in propria moneda nu pot da faliment. Odata ce vom avea primul faliment important al unei tari, aceasta va zdruncina increderea investitorilor in creditul suveran. Restructurarea datoriilor Greciei va impune reevaluarea datoriilor unor state precum Spania, Cipru, Portugalia, Irlanda, Italia, Japonia sau chiar Franta. Problema falimentului Greciei nu o reprezinta intoarcerea acestei tari la drahma, ci reactia pe care o vor avea deponentii italieni atunci cand vor vedea ce s-a intamplat cu depozitele cetatenilor eleni.Putini sunt investitorii care realizeaza cat de mari sunt sistemele bancare nationale in raport cu veniturile din taxe ale tarilor lor. Singura solutie va fi cea a restructurarii datoriilor dupa modelul anilor '30-'40, cand 48% dintre datoriile tarilor lumii au fost revizuite. Crearea unor entitati precum EFSF, ESM sau programele cu FMI sunt menite sa deruteze investitorii si sa ascunda realitatea ca schemele sunt menite pentru ca Guvernele sa ajute bancile falite, iar bancile falite crediteaza Guverne falite. "A zabovit cineva sa ia in considerare ca cele mai mari doua creditoare ale FMI sunt si cele mai datornice tari din lume?", intreaba Bass.Japonia, veriga slaba in lantul datoriilor guvernamentaleIn opinia celor de la Hayman Capital, Japonia se apropie de ora zero, tara confruntandu-se cu probleme seculare care se adancesc. Datorii de trilioane de yeni vor fi restructurate, iar cetatenii niponi care au economisit prudent vor pierde procente mari din puterea de cumparare exact in momentul cel mai putin nimerit al vietii lor.Conflictul diplomatic pe care Japonia l-a traversat recent cu China a eliminat surplusul pe care il aveau ca tara exportatoare. Fata de acum un an, vanzarile de automobile in China s-au prabusit: Mitsubishi (-63%), Toyota (-49%), Suzuki (-43%), Honda (-41%), Nissan (-35%), Mazda (-35%). Aceasta survine in conditiile in care China a fost singurul punct luminos in economia Japoniei a ultimelor decenii. Exporturile nipone catre China au sporit cu 76% intr-un rastimp in care acestea au consemnat un declin de 30% in raporturile cu tarile UE si de 27% in raport cu SUA.Daca relatiile cu China nu se amelioreaza, dezastrul va fi nemijlocit, problema exporturilor adaugandu-i-se celei demografice, mai spune Bass. Acum devalorizarea yenului deja nu mai ajuta nicicum economia Japoniei; problemele acestei tari sunt de nerezolvat si au atins punctul de unde nu mai este cale de intoarcere.Perioada imediat urmatoare va distruge trei mituri legate de Japonia: cel potrivit careia nu este o problema a datoriei publice de vreme ce este detinuta intern, cel potrivit careia Banca Japoniei nu monetizeaza datoria si acela ca investitorii de retail vor sustine piata de bonduri.