Indiferenta deputatilor a generat pierderi de peste 100 mil. euro in conturile actionarilor SIF - 07 decembrie 2011: Diferență între versiuni

Dezbaterea in plenul Camerei Deputatilor a proiectului de lege privind majorarea pragului de detinere la cele cinci societati de investitii financiare (SIF) a fost amanata pentru a treia saptamana consecutiv, ceea ce a determinat din nou scaderi puternice pentru actiunile SIF-urilor. Investitorii sunt tot mai nervosi din cauza indiferentei politicienilor fata de un proiect de lege cu implicatii majore pe piata de capital. Amanarile repetate din ultimele trei saptamani au determinat scaderi cuprinse intre 10% si 18% pentru actiunile SIF si au facut sa se evapore peste 100 de milioane de euro din capitalizarea cumulata a celor cinci SIF-uri. Asadar, suficiente motive pentru ca investitorii sa fie suparati. Proiectul de lege privind ridicarea pragului de detinere la SIF-uri de la 1% la 5% a revenit in prim-plan odata cu avizul pozitiv dat de Comisia de buget si finante din Camera Deputatilor de la inceputul lunii noiembrie. Acest semnal pozitiv, primul dupa aproape doi ani de asteptari, a facut ca actiunile SIF-urilor sa creasca puternic pe bursa. Actionarii SIF-urilor sperau ca deputatii vor aproba acest proiect si astfel unii investitori vor cumpara pachete de actiuni mai mari, in timp ce restul actionarilor vor beneficia de cresterea pretului actiunilor. Ca de atatea ori in ultimii ani, politicienii i-au dezamagit din nou pe investitori prin amanari repetate si tot mai multi actionari ai SIF-urilor au inceput sa creada ca in spatele acestor amanari sunt de fapt alte interese. Unii dintre presedintii de SIF-uri, care au pastrat in ultimii 15-16 ani o puternica influenta politica, sunt impotriva ridicarii pragului de detinere, deoarece considera ca aceasta masura ar deschide calea pentru preluarea ostila a SIF-urilor. Ei au reusit sa convinga in trecut politicienii ca ridicarea pragului nu ar fi in interesul milioanelor de actionari mici ai SIF-urilor, deoarece ar da controlul activelor de sute de milioane de euro in mainile catorva actionari puternici. Intr-adevar, daca pragul de detinere va fi majorat de la 1% la 5%, se vor gasi investitori mari, in special fonduri de pensii, fonduri mutuale sau fonduri de investitii straine, care sa cumpere mai multe actiuni. Unele dintre aceste fonduri vor dori sa se implice mai mult in administrarea SIF-urilor si poate ca vor obtine locuri in consiliile de administratie sau poate vor schimba cu totul conducerile actuale. Asta nu ar insemna decat intrarea in normalitate pentru ca unul dintre drepturile pe care un investitor le are din calitatea de actionar este acela de a se implica in administrarea companiei. Pana acum, acest drept le-a fost limitat actionarilor SIF-urilor, din cauza pragului de detinere de 1% care le-a oferit o influenta uriasa sefilor de SIF, desi unii detin foarte putine actiuni. Acest prag de 1% a ajutat si unele grupuri de interese locale sa preia controlul unor SIF-uri, cum a fost cazul grupului lui Dinel Staicu la SIF Oltenia sau al lui Catalin Chelu la SIF Moldova. Acesti investitori controversati au fentat pragul si au pus astfel mana pe activele SIF-urilor pe care le-au condus cativa ani asa cum au vrut ei. Iar acest lucru i-a dezavantajat pe ceilalti actionari. Astfel, ridicarea pragului nu ar face decat sa ofere conditii egale pentru toti investitorii si ar echivala cu privatizarea reala a acestor companii. De ce anume se tem parlamentarii cand evita sa discute majorarea pragului? In acest moment, SIF-urile nu mai au participatii strategice in economie, ca in momentul in care au fost infiintate. Prin vanzarea pachetelor de actiuni la BCR, pe care unii sefi de SIF-uri au negociat-o fara a tine cont de dorinta actionarilor, SIF-urile au renuntat practic la ultimele active grele mostenite de la stat. Ridicarea pragului de detinere ar crea in schimb o concurenta reala pentru conducerea acestor societati si le-ar permite si altor specialisti din piata (manageri de fonduri, analisti) sa se implice in administrarea acestor companii al caror rol in economie a scazut puternic in ultimii ani, dar care au in continuare un rol major pe bursa, tinand practic in viata piata locala de capital.