Actiuni

Ce sunt actiunile?[edit | ]

O actiune (sau titlu de participare) reprezinta o unitate de proprietate intr-o companie care este tranzactionata pe o bursa de valori. Detinerea unei actiuni inseamna ca proprietarul are o parte proportionala din capitalul unei companii si are dreptul la o parte din profiturile acesteia, care pot fi distribuite sub forma de dividende. Actiunile sunt adesea achizitionate ca o modalitate de investitie in speranta cresterii valorii acestora pe termen lung, precum și pentru a beneficia de dividende.

Bursele de valori sunt institutii centralizate unde actiunile sunt listate si tranzactionate intre investitori. Cumpararea si vanzarea actiunilor sunt realizate prin intermediul brokerilor, care executa ordinele clientilor lor pe piata.

Valoarea unei acțiuni si performanta unei companii pe bursa pot fi influentate de o serie de factori, inclusiv cererea si oferta, situatia economica generala, performanta financiara a companiei, evenimente specifice industriei și perceptiile investitorilor. Investitiile in actiuni pot fi speculative, iar investitorii pot obtine profituri semnificative sau pot suferi pierderi substantiale in functie de evolutia pietei si a companiei.

Ce este un actionar?[edit | ]

Un actionar este o persoana fizica sau o entitate juridica, care in conditii legale detine cel putin o actiune intr-o corporatie, beneficiind de drepturi ce provin din posesia acesteia. Acest tip de proprietate ii permite actionarului sa culeaga beneficiile succesului unei afaceri.

Actionarul detine in esenta compania, fapt care ii confera anumite drepturi, insa acest lucru implica si o serie de responsabilitati. Pe langa participarea la succesul financiar general, unui actionar i se permite sa voteze si decizii legate de gestionarea anumitor probleme care afecteaza activitatea companiei.

Daca un singur actionar detine mai mult de 50% din actiunile unei companii este numit actionar majoritar. In schimb, cei care detin un procent mai mic de 50% din actiunile unei companii sunt clasificati drept actionari minoritari.

In multe cazuri, actionarul majoritar coincide cu persoana fondatoare a companiei, cum este cazul companiilor consacrate sau mai vechi. Atunci cand controleaza mai mult de jumatate din participarea la vot, acesti actionari detin o putere considerabila de a influenta deciziile operationale critice, inclusiv inlocuirea membrilor consiliului de administratie si a directorilor executivi (CEO), precum si a altor angajati din functii superiorare. De aceea, multe companii evita sa aiba actionari majoritari in randurile lor.

Spre deosebire de proprietarii de intreprinderi individuale sau parteneriate, actionarii corporativi nu sunt personal raspunzatori pentru datoriile companiei si pentru alte obligatii financiare.

Drepturile actionarilor[edit | ]

Drepturile actionarilor variaza atat in functie de tipul de actiuni detinute, cat si de legile de stat aplicabile.

Ca si drepturi generale, actionarii se bucura in mod traditional de urmatoarele:

Dreptul de a inspecta registrele companiei;
Dreptul a vota modul de gestionare a unor probleme sau subiecte cheie, cum ar fi numirea directorilor din consiliul de administratie, precum si decizia de a acorda sau nu, unda verde potentialelor fuziuni;
Dreptul de a primi dividende;
Dreptul de a participa la Adunarile General.

Desi aceste drepturi sunt generale, unele companii prefera sa isi implementeze propriul plan de drepturi ale actionarilor. In cele mai multe cazuri acest plan este conceput pentru a oferi consiliului de aministratie al companiei puterea de a proteja interesele actionarilor in cazul incercarii unui strain sau a unei terte parti de a achizitiona compania. Acesta poate fi exercitat atunci cand o persoana sau o companie achizitioneaza un anumit procent din actiunilie aflate in circulatie pentru a preveni o preluare ostila a companiei.

Acest tip de informatii sunt de obicei accesibile in sectiunea de relatii cu investitorii de pe site-ul unei companii sau contactand direct compania.

Comparatie actiuni ordinare vs actiuni preferentiale[edit | ]

Actiunile companiilor pot fi de doua feluri: actiunile comune (ordinare) si actiunile preferentiale.

Cele mai des intalnite sunt actiunile ordinare sau comune, care dau dreptul la dividende, in limita profitului net obtinut de companie in anul anterior. Totodata, actiunile ordinare dau dreptul la vot in Adunarea Generala a Actionarilor si la un procentaj din suma rezultata in urma unei eventuale lichidari a activelor companiei, in functie de numarul de actiuni detinute si de ponderea acestora in totalul actiunilor emise de companie.

Al doilea tip de actiuni sunt cele preferentiale, care dau detinatorilor unele drepturi suplimentare fata de actiunile ordinare, insa, in general, compenseaza acest lucru prin micsorarea altor drepturi.

Actiuni preferentiale	Actiuni ordinare
Echitate in detinerea unei companii	Echitate in detinerea unei companii
Pot fi tranzactionate la bursa ( pentru companii publice)	Pot fi tranzactionate la bursa ( pentru companii publice)
Confera primul loc in ceea ce priveste primirea dividendelor si trebuie platite inaintea actionarilor comuni	Nu ofera garantie la primirea dividendelor si trebuie sa astepte pana cand sunt facute toate platile cate actinoarii preferentiali
De obicei, nu se bucura de o apreciere a capitalului	Adesea au o apreciere a capitalului mai mare
Ca regula, nu confera drept de vot	Ofera drept de vot
Pot avea optiunea de a fi convertite in actiuni comune	Nu au optiunea de a fi convertite in actiuni preferentiale
In cazul lichidarii unei companii actionarii preferential sunt mai putin afectati	Spre deosebire de actionatii preferentiali, cei comuni in timpul unei lichidari au mai mult de suferit

In general, actiunile preferentiale nu au atasate mai multe tipuri de drepturi in plus fata de cele comune, ci unul singur, insotit de obicei si de o restrictie, cum ar fi lipsa dreptului de vot in Adunarea Generala a Actionarilor.

Un caz mai special este cel al companiilor ale caror actiuni ofera drept de vot in limita unui anumit procent din capitalul social. In aceasta situatie, daca un actionar depaseste limita respectiva (care poate fi de 1%, 5%, 10%, etc. din capitalul social), i se anuleaza dreptul de vot pentru actiunile care trec peste acea limita sau i se dilueaza dreptul de vot, putand avea un vot la 1.000, la 10.000 sau la 100.000 de actiuni, in functie de statutul firmei, fara sa piarda insa dreptul de a incasa dividende. In aceasta situatie actiunile sunt practic intre actiuni ordinare si actiuni preferentiale.

Conversia actiunilor[edit | ]

Actiunile preferentiale si actiuni ordinare pot fi convertite dintr-o categorie in cealalta prin hotararea Adunarii Generale Extraordinare a actionarilor. Conversia se realizeaza, in general, la cererea actionarului, insa uneori exista o dispozitie care permite companiei sa forteze conversia. Valoarea actiunilor prefererate convertibile se bazeaza pe performanta actiunii ordinare, asigurandu-i astfel actionarului oportunitatea de a-si maximiza profitul.

Un mare avantaj al acestora, este acela ca pot ajuta compania sa stranga capital in conditii mai bune fata de finantarea traditionala, mai ales daca actiunile companiei sunt tranzactionate la o valoare mai mica. Insa, dupa cum orice lucru de pe piata financiara are si dezavantaje, acestea prezinta riscuri mai mari in caz de neplata, deoarece vor fi platite numai dupa rambursarea principalului si a dobanzii catre detinatorii de obligatiuni.

Actiunile preferentiale convertibile sunt deosebit de atractive pentru acel tip de investitor care doreste sa participe la ascensiunea acerba a companiilor, dar in acelas timp sa fie protejat de o eventuala scadere a pretului in cazul in care actiunile nu se ridica la nivelul asteptarilor.

Comparatie intre actiuni si obligatiuni[edit | ]

Desi atat actiunile, cat si obligatiunile sunt instrumente financiare populare, exista o serie de diferente de care un investitor trebuie sa fie constient in momentul in care alege sa investeasca in unul dintre cele doua.

Randamente: Din punct de vedere istoric, actiunile inregistreaza randamente mai mari decat obligatiunile. Potrivit Comisiei Americane pentru Valori Mobiliare si Burse (SEC), piata de capital a oferit randamente anuale de aproximativ 10% pe termen lung. In schimb, randamentele tipice pentru obligatiuni sunt semnificativ mai mici. Randamentul mediu anual al obligatiunilor este de aproximativ 5%.
Risc: Desi actiunile au un potential de crestere mai mare decat obligatiunile, ele prezinta, niveluri de risc mult mai ridicate. In cazul actiunilor, preturile pot creste si scadea din motive multiple, inclusiv din cauza unor factori care nu sunt sub controlul companiei. Exemple de astfel de factori sunt: probleme legate de lantul de aprovizionare, conditii meteorologice care pot afecta productia si, implicit, scaderea preturilor actiunilor, razboaie, calamitati naturale etc. Obligatiunile sunt relativ mai sigure, pentru ca sunt un titlu de creanta. Compania plateste o dobanda trimestriala, semestriala sau anuala, iar cand obligatiunea ajunge la scadenta, va plati detinatorului principalul. Insa nici obligatiunile nu sunt complet lipsite de riscuri, existand posibilitatea ca emitentul sa nu-si plateasca obligatiile sau ca inflatia sa reduca valoarea acesteia.
Impozitare: In cazul actiunilor, se aplica impozit atat pe castigurile de capital, cat si pe dividende. In cazul obligatiunilor, impozitarea difera. De multe este posibil ca veniturile din dobanzile aferente detinerii titlurilor de stat pana la scadenta de catre persoane fizice sa nu sunt fie supuse impozitarii. Pentru obligatiunile corporative, impozitarea se aplica de regula, atat pe castigul din dobanzi, cat si pe castigul de capital obtinut prin vanzarea anticipata a titlului.

Ce sunt actiunile gratuite?[edit | ]

Actiunile gratuite, cunoscute si sub numele de bonus shares, sunt actiuni suplimentare emise de o companie catre actionarii existenti, fara nici un cost pentru acestia. Aceste actiuni sunt emise intr-un raport fix stabilit de companie, de exemplu 1 actiune gratuita pentru fiecare 5 actiuni detinute. Astfel, actionarii primesc actiuni suplimentare in functie de numarul de actiuni pe care le detin deja. Actiunile gratuite sunt in general emise prin capitalizarea rezervelor si surplusurilor de profit ale companiei, in loc sa distribuie aceste fonduri sub forma de dividende. Acest proces implica conversia unei parti din rezervele de capital in capital social si alocarea acestuia catre actionari sub forma de actiuni gratuite.

De ce aleg companiile sa ofere actiuni gratuite:

Imbunatatirea lichiditatii: Emiterea de actiuni gratuite poate creste numarul total de actiuni in circulatie, imbunatatind astfel lichididatea pietei actiunilor companiei si facandu-le mai atractive pentru investitori.
Ajustarea pretului: Prin emiterea de actiuni gratuite, pretul per actiune al companiei scade in mod proportional, facand actiunile mai accesibile pentru investitorii cu bugete mai mici, atragand astfel un numar mai mare de investitori.
Recompensarea actionarilor: Actiunile gratuite reprezinta o modalitate de a recompensa actionarii fara a cheltui numerar, ceea ce poate fi avantajos pentru companiile care doresc sa pastreze cash-ul pentru a finanta cresterea.
Optimizarea structurii capitalului: Emiterea de actiuni gratuite poate ajuta o companie sa isi ajusteze structura capitalului si sa utilizeze in mod eficient rezervele de capital si profiturile retinute.

Este important de mentionat ca emiterea de actiuni gratuite nu adauga valoare totala portofoliului unui investitor, deoarece valoarea totala a capitalului investit ramane neschimbata. Cu toate acestea, actiunile gratuite pot contribui la cresterea veniturilor din dividende si pot imbunatati lichiditatea pietei actiunilor companiei.

Ce sunt dividendele?[edit | ]

Dividendele sunt plati in numerar efectuate de companii catre actionarii lor, in general din profiturile realizate. Aceste plati reprezinta o modalitate prin care companiile distribuie o parte din profiturile lor catre investitori, recompensandu-i pentru detinerea actiunilor companiei si oferindu-le un venit periodic.

Dividendele sunt de obicei propuse de Consiliul de Administratie al unei companii si pot fi distribuite la intervale regulate, precum trimestrial, semestrial sau anual. Valoarea dividendului poate varia in functie de performanta financiara a companiei si de politica de distribuire a dividendelor stabilita in cadrul acesteia. Unele companii pot decide sa nu distribuie dividende, alegand in schimb sa reinvesteasca intregul profit in cresterea si dezvoltarea afacerii.

Dividendele sunt considerate o sursa importanta de venit pentru investitorii care se concentreaza pe generarea de venituri pasive si sunt adesea folosite ca un indicator al stabilitatii financiare si al profitabilitatii unei companii. Investitorii pot evalua atractivitatea dividendelor prin calcularea randamentului, care se determina impartind valoarea totala a dividendelor anuale la pretul curent al actiunilor.

Este important sa se tina cont de faptul ca dividendele nu sunt garantate si ca valoarea lor poate fluctua in functie de performanta financiara a companiei și de deciziile Consiliului de Administratie. De asemenea, investitorii ar trebui sa evalueze si alte aspecte ale unei companii, precum perspectivele de crestere si riscurile asociate, inainte de a lua decizii de investitii bazate pe dividendele oferite.

Cum se calculeaza randamentul dividendelor? [edit | ]

Randamentul dividendelor arata cat de atractiv este un dividend oferit de o companie in raport cu pretul actiunilor sale. Randamentul se exprima in procente, fiind calculat ca raport intre dividendul brut pe actiune si pretul acesteia (de obicei se ia in considerare ultimul pret de inchidere).

Este important ca investitorii sa tina cont de faptul ca randamentele mai mari ale dividendelor nu indica intotdeauna oportunitati de investitii atractive, deoarece randamentul dividendului va creste atunci cand pretul actiunilor scade. Si invers, va scadea atunci cand pretul actiunilor creste. Din acest motiv, randamentul dividendelor poatea parea neobisnuit de ridicat pentru actiunile a caror valoare scade rapid.

Companiile noi, care sunt relativ mici, dar care se dezvolta rapid, pot plati un dividend mai mic decat companiile mature din aceleasi sectoare. In general, companiile mature sunt cele care platesc dividendele cele mai consistente. De exemplu, companiile care activeaza in industriile de consum de baza sau utilitati platesc, in medie, randamentele cele mai mari.

Datele isotrice arata faptul ca o strategie axata pe dividende poate amplifica randamentul portofoliului. Analistii de la Hartford Funds au estimat, in 1970, ca 84% din randamentele totale ale S&P 500 proveneau din dividende. Acest lucru s-a bazat pe faptul ca investitorii isi reinvestesc dividendele in S&P 500, fapt care le sporeste capacitatea de a atrage un venit pasiv si mai mare din acestea in viitor.

Desi randamentele ridicate ale dividendelor sunt atractive, este posibil ca distribuirea acestora sa fie in detrimentul cresterii potentiale a companiei. Se poate presupune ca fiecare dolar pe care o companie il plateste actionarilor sai sub forma de dividende este un dolar pe care compania nu il reinvesteste pentru a creste si pentru a genera castiguri suplimentare de capital. Chiar si fara a primi dividende, actionarii au potentialul de a obtine randamente mari daca valoarea actiunilor lor creste in timp ce le detin, ca rezultat al dezvoltarii businessului.

Nu este recomandat ca investitorii sa evalueze o actiune doar pe baza randamentului dividendelor. In cazul in care actiunile unei companii inregistreaza o scadere suficient de mare, aceasta poate reduce valoare dividendului sau il poate elimina cu totul.

Un alt indicator important, pe langa randamentul dividendelor, este rata de distribuire a dividendelor, calculata ca raport intre dividendele totale platite si profitul net obtinut de companie in perioada respectiva.

Ce este castigul de capital? [edit | ]

Castigul de capital este profitul pe care un individ sau o intreprindere il realizeaza din vanzarea unui activ la un pret mai mare decat pretul de cumparare. Acesta face referire la diferenta dintre pretul de vanzare si baza ajustata, care este pretul de cumparare initial plus orice cheltuieli suplimentare suportate in timpul detinerii activului. Valoarea impozabila a castigului de capital depinde de diversi factori, inclusiv de nivelul veniturilor vanzatorului si perioada de timp in care activul a fost detinut inainte de a fi vandut. In termeni simpli, castigul de capital este recompensa pentru asumarea riscului de a investi in active si de a realiza un profit, atunci cand le vinzi.

Ca sa putem calcula castigul de capital, este necesar sa determinam pretul de cumparare al activului pe care il vom scadea din pretul de vanzare, luand in considerare orice cheltuieli efectuate in timpul detinerii activului. Spre exemplu, daca o persoana cumpara o actiune cu 1.000 USD si o vinde cu 1.500 USD, castigul de capital ar fi de 500 USD. Cu toate acestea, daca aceeasi persoana vinde actiunile cu 900 USD, ar duce la o pierdere de capital de 100 USD. In unele cazuri, pretul de achizitie al activului se poate sa fie ajustat pentru a reflecta orice modificari sau imbunatatiri aduse acestuia in timpul perioadei de proprietate.

Raportandu-ne la viata reala, castigul de capital include vanzarea de actiuni, imobiliare si alte investitii. De exemplu, o persoana care investeste intr-un fond mutual si vinde unitatile de fond la un pret mai mare decat pretul de cumparare initial, ar realiza un castig de capital. In mod similar, o afacere care isi vinde bunurile la un pret mai mare decat pretul de cumparare ar realiza, de asemenea, un castig de capital. Intelegerea conceptului de castig de capital este cruciala pentru persoanele fizice si intreprinderile care doresc sa investeasca in active si sa ia decizii informate cu privire la finantele lor.

Ce este randamentul anual?[edit | ]

Randamentul anual este randamentul pe care il ofera o investitie pe o perioada de 12 luni, exprimat ca procent anual ponderat in timp. Sursele de randament pot include dividendele, randamentele de capital si aprecierea capitalului. Rata de rentabilitate anuala este masurata in raport cu valoarea initiala a investitiei si reprezinta o medie geometrica, mai degraba decat o simpla medie aritmetica.

Un randament anual poate fi calculat pentru diverse clase de active, printre care se numara actiunile, obligatiunile, fondurile mutuale, marfurile si unele tipuri de instrumente derivate. Acest proces este o metoda considerata mai precisa decat un randament simplu, deoarece include ajustari pentru dobanda compusa.

Un randament anual sau anualizat este o masura a cresterii medii anuale a unei investitii pe parcursul unei anumite perioade de timp. Randamentul anualizat este suma medie geometrica de bani castigata de o investitie in fiecare an intr-o anumita perioada de timp. Un randament anual poate fi mai util decat un randament simplu atunci cand doriti sa vedeti cum a evoluat o investitie in timp sau sa comparati doua investitii.

Randamentul anual al actiunilor[edit | ]

Pentru a calcula un randament anual, sunt necesare informatii privind pretul actual al actiunii si pretul la care a fost achizitionata. In cazul in care au avut loc divizari, pretul de achizitie trebuie ajustat in consecinta. Odata ce preturile sunt determinate, se calculeaza mai intai procentul de rentabilitate simpla, cifra respectiva fiind in cele din urma anualizata. Randamentul simplu este doar pretul actual minus pretul de achizitie, impartit la pretul de achizitie.

Formula de calcul pentru randamentul anual[edit | ]

CAC = (((Valoare finala)/(Valoare intiala))^(1/Ani) )-1

CAC = Cresterea Anuala Compusa

Ani = Perioada de detinere, in ani

Exemplu[edit | ]

Sa luam in considerare un investitor care cumpara o actiune la 1 ianuarie 2000, la pretul de 20 de dolari. Apoi, investitorul o vinde la 1 ianuarie 2005 pentru 35 de dolari - un profit de 15 dolari. Investitorul primeste, de asemenea, un total de 2 USD sub forma de dividende pe parcursul perioadei de detinere de cinci ani. In acest exemplu, randamentul total al investitorului pe parcursul a cinci ani este de 17 dolari sau de 85% (17/20) din investitia initiala. Randamentul anual necesar pentru a atinge 85% pe parcursul a cinci ani se calculeaza conform formulei de crestere anuala compusa (CAC):

CAC = ((37/20)^(1/5) )-1=13.1% randament anual

Avantajul randamentului anualizat[edit | ]

Randamentul anualizat variaza fata de media obisnuita si arata castigul sau pierderea reala a unei investitii, precum si dificultatea de a recupera potentialele pierderi. De exemplu, o pierdere de 50% dintr-o investitie initiala necesita un castig de 100% in anul urmator pentru a recupera diferenta. Din cauza diferentei considerabile intre castigurile si pierderile care pot aparea, randamentele anualizate ajuta la uniformizarea rezultatelor investitiilor pentru o mai buna comparatie.

Riscurile investitiei in actiuni[edit | ]

Investitia in actiuni poate fi o alegere populara de investitii pentru incepatori, dar este important sa intelegem riscurile asociate cu aceasta. Cel mai mare risc pe care il ai atunci cand investesti este incertitudinea pierderii sumei investite. Toate investitiile prezinta un anumit grad de risc de pierdere, dar printr-o mai buna intelegere si distribuire a riscului, investitorii pot fi capabili sa gestioneze aceste riscuri si sa-si atinga obiectivele financiare dorite. Printre principalele riscuri asociate cu investitiile in actiuni se numara:

Volatilitatea pietei: Preturile actiunilor pot fluctua semnificativ pe termen scurt si pot fi influentate de o varietate de factori, precum evenimentele economice, politice sau corporative. Aceasta volatilitate poate duce la cresterea dar si scaderea abrupta a investitiei initiale.
Riscul de piata: Investitiile in actiuni sunt influentate de conditiile generale ale pietei si de evolutia economiei per ansamblu. Daca economia intra intr-o perioada de recesiune, acest lucru se va reflecta si in pretul actiunii din portofoliu.
Riscul specific al companiei: Performanta actiunilor este strans legata de rezultatele financiare raportate de companie. Riscul specific al companiei se refera la posibilitatea ca aceasta sa aiba dificultati financiare, sa inregistreze pierderi sau sa se confrunte cu alte probleme interne care pot afecta pretul actiunii.
Riscul de lichiditate: Dat fiind faptul ca unele actiuni se bucura de o lichiditate mai mare fata de altele ofera un important avantaj pentru investitori. In cazul in care o actiune din portofoliul dvs. are o lichiditate scazuta, acest lucru poate impiedica vanzarea rapida si la un pret favorabil in cazul in care doriti sa utilizati banii investiti. Exista si cazuri extreme, in care, vanzatorii nu pot gasi nici un cumparator indiferent de pretul oferit.
Riscul valutar: Investitia in actiunile internationale va expune la riscul fluctuatiilor ratelor de schimb valutar. Aceste fluctuatii pot fi adesea mai pronuntate decat miscarea pretului actiunii in moneda internationala. Spre exemplu, o apreciere a pretului actiunii cu 5% intr-un interval de 1 an poate oferi un randament negativ daca este obtinuta in paralel cu o crestere a USD vs RON cu o valoare de peste 5% in acelasi interval.

Actiunile Small Cap vs Mid Cap vs Large Cap[edit | ]

Actiunile Small Cap (acronim pentru "Small Capitalization") reprezinta actiuni ale companiilor cu o capitalizare de piata mica, situata in general intre 300 mil. USD si 2 mld. USD, dar aceste cifre pot varia in functie de context. De obicei, companiile din categoria Small Cap sunt in fazele incipiente de dezvoltare, au o prezenta mai restransa pe piata si au un potential mai mare de crestere. Ele pot fi companii mai tinere, mai putin cunoscute si adesea se concentreaza pe sectoare nisa din piata. Companiile cu capitalizare medie (Mid Cap) au o capitalizare de piata cuprinsa intre 2 si 10 mld. USD. Cele cu capitalizare mare (Large Cap) sunt societati uriase, multinationale care au o valoare de peste 10 mld. USD.

Desi sunt mici, companiile Small Cap sunt mult mai multe, chiar mai numeroase decat cele cu capitalizare medie si mare la un loc. Indicele Russell 2000, cel mai cunoscut indice ale acestor companii este format din aproximativ 2,000 de societati cu capitalizare mica. Totodata, este interesant de mentionat faptul ca de curand, capitalizarea bursiera a Apple, cea mai mare din lume, a depasit valoarea totala a capitalizarii bursiere a tuturor companiilor din Russell 2000.

Indicele Russell 2000 ofera investitorilor acces la segmentul cu capitalizare mica din SUA. Indicele este construit pentru a oferi un barometru al capitalizarilor mici si este complet reconstituit anual pentru a se asigura ca actiunile mai mari nu denatureaza performanta si caracteristicile setului de oportunitati pentru capitalizarile mici. Russell 2000 include cele mai mici 2,000 de titluri de valoare din Russell 3000.

Performanta actiunilor cu capitalizare mica este corelata mai puternic cu PIB-ul SUA. Performanta financiara a companiilor cu capitalizare mica este, de obicei, mai sensibila la economia americana decat cea a companiilor cu capitalizare mare, care se pot baza mai mult pe economia globala.

Prin urmare, atunci cand PIB-ul american scade usor, actiunile cu capitalizare mica adesea subperformeaza comparativ cu cele cu capitalizare mare. Pe masura ce un ciclu economic se maturizeaza, investitorii devin mai prudenti si fluxurile de fonduri de la investitorii de retail tind sa se indrepte catre cele mai mari companii, in detrimentul companiilor mai mici.

Istoria indica faptul ca actiunile cu capitalizare mica depasesc actiunile cu capitalizare mare la iesirea dintr-o recesiune, iar performanta superioara incepe cu mult inainte de sfarsitul recesiunii.

Companiile cu capitalizare mica au depasit randamentul actiunilor cu capitalizare mare la iesirea din noua din ultimele zece recesiuni, iar performanta superioara a inceput aproximativ la jumatatea recesiunii si a durat aproximativ un an dupa ce aceasta s-a incheiat.

Ultimele 10 recesiuni au avut o durata medie de aproximativ 11 luni. In 70% dintre aceste recesiuni, actiunile cu capitalizare mica au subperformat in primele cinci-sase luni. Incepand cu a doua jumatate a recesiunii, inainte de punctul de inflexiune, titlurile cu capitalizare mica au tendinta de a obtine performante superioare, iar la un an dupa incheierea recesiunii s-a observat o performanta superioara semnificativa a actiunilor cu capitalizare mica.

Miscarea pretului pre-market si after-hours[edit | ]

Pietele burisere din SUA, in special New York Stock Exchange (NYSE) si Nasdaq, sunt deschise, de obicei, intre 9:30 si 16:00 Eastern Time (ET). Insa, odata cu adoptarea noilor tehnologii si cu cresterea cererii de tranzactionare, aceste ore au fost extinse pentru a include ceea ce se numeste tranzactionare pre-market si after-hours. Unele dintre cele mai importante miscari ale pietei pot avea loc in afara sesiunilor normale de tranzactionare.

Cateva caracteristici ale tranzactiilor after-hours:

Oportunitati extinse de tranzactionare: Tranzactionarea after-hours ofera investitorilor oportunitati extinse de a reactiona la stiri, evenimente sau publicarea rezultatelor financiare care au loc in afara orelor obisnuite de tranzactionare. Acest lucru poate fi deosebit de relevant pentru investitorii care nu pot participa activ la tranzactionare in timpul sesiunii regulate din cauza muncii sau a altor angajamente.
Reactia la publicarea rezultatelor financiare: Multe companii isi publica rapoartele financiare trimestriale inainte sau dupa orele obisnuite de tranzactionare. Tranzactionarea after-hours permite investitorilor sa reactioneze la aceste anunturi si sa-si ajusteze pozitiile in consecinta, profitand de miscarile potentiale ale preturilor rezultate din surprize pozitive sau negative legate de rezultatele financiare.
Volatilitatea preturilor: Tranzactionarea after-hours are de obicei volume de tranzactionare mai reduse in comparatie cu orele obisnuite, ceea ce poate duce la o volatilitate mai mare a preturilor. Aceasta volatilitate poate oferi oportunitati pentru investitorii care doresc sa profite de fluctuatiile de pret pe termen scurt sau sa efectueze tranzactii la preturi care nu sunt disponibile in timpul orelor obisnuite.
Pietele internationale: Tranzactionarea after-hours poate fi, de asemenea, importanta pentru investitorii care doresc sa reactioneze la evenimente sau stiri din pietele internationale care pot influenta investitiile lor. Deoarece pietele globale functioneaza in fusuri orare diferite, tranzactionarea after-hours permite investitorilor sa raspunda dezvoltarilor din alte regiuni si sa-si ajusteze pozitiile in consecinta.
Necesitati de lichiditate: Tranzactionarea after-hours poate fi utila pentru investitorii care trebuie sa-si gestioneze nevoile de lichiditate. Ofera o oportunitate de a-ti ajusta pozitiile sau de a efectua tranzactii in afara orelor obisnuite, in functie de evolutia conditiilor pietei sau de circumstantele financiare personale.

Este important de mentionat ca tranzactionarea dupa orele obisnuite implica riscuri proprii, inclusiv lichiditate mai scazuta, spread-uri mai mari si volatilitate mai mare a preturilor. In plus, nu toate valorile mobiliare sunt eligibile pentru tranzactionarea dupa ore, iar orele de tranzactionare disponibile pot varia in functie de diferite burse de valori. Este recomandabil sa intelegi regulile si riscurile specifice asociate tranzactionarii after-hours inainte de a efectua astfel de tranzactii.