Obligatiuni: Diferență între versiuni
(Pagină nouă: Obligatiunile sunt instrumente financiare de datorie emise de entitati, precum guverne, municipalitati sau companii, pentru a atrage capital. Atunci cand un investitor cumpara o obligatiune, acesta imprumuta efectiv bani entitatii emitente, care se angajeaza sa returneze suma imprumutata (sau valoarea nominala a obligatiunii) la o data specifica, numita data de scadenta. In plus, emitentul obligatiunii plateste investitorului dobanda (sau cuponul) la intervale regulate pana l...) |
(The LinkTitles extension automatically added links to existing pages (https://github.com/bovender/LinkTitles).) |
||
(Nu s-au afișat 5 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori) | |||
Linia 1: | Linia 1: | ||
Obligatiunile sunt instrumente financiare de datorie emise de entitati, precum guverne, municipalitati sau companii, pentru a atrage capital. Atunci cand un investitor cumpara o obligatiune, acesta imprumuta efectiv bani entitatii emitente, care se angajeaza sa returneze suma imprumutata (sau valoarea nominala a obligatiunii) la o data specifica, numita data de scadenta. In plus, emitentul obligatiunii plateste investitorului dobanda (sau cuponul) la intervale regulate pana la scadenta. | == Ce sunt obligatiunile? == | ||
Obligatiunile sunt instrumente financiare de datorie emise de entitati, precum guverne, municipalitati sau companii, pentru a atrage capital. Atunci cand un investitor cumpara o obligatiune, acesta imprumuta efectiv bani entitatii emitente, care se angajeaza sa returneze suma imprumutata (sau valoarea nominala a obligatiunii) la o data specifica, numita data de scadenta. In plus, emitentul obligatiunii plateste investitorului dobanda (sau cuponul) la intervale regulate pana la scadenta. | |||
== Tipuri de obligatiuni == | == Tipuri de obligatiuni == | ||
Obligatiunile pot fi clasificate in functie de emitent, durata si caracteristicile lor. Cele 3 mari categorii de obligatiuni sunt urmatoarele: | Obligatiunile pot fi clasificate in functie de emitent, durata si caracteristicile lor. Cele 3 mari categorii de obligatiuni sunt urmatoarele: | ||
# '''Obligatiuni guvernamentale''': emise de guverne pentru a finanta cheltuielile publice, cum ar fi infrastructura, educatia si sanatatea. Acestea sunt considerate printre cele mai sigure investitii, deoarece sunt garantate de guvern. | |||
emise de guverne pentru a finanta cheltuielile publice, cum ar fi infrastructura, educatia si sanatatea. Acestea sunt considerate printre cele mai sigure investitii, deoarece sunt garantate de guvern. | # '''Obligatiuni municipale''': emise de municipalitati sau alte entitati guvernamentale locale pentru a finanta proiecte locale, cum ar fi construirea de scoli sau drumuri. | ||
# '''Obligatiuni corporative''': emise de companii pentru a finanta expansiunea, cercetarea si dezvoltarea sau alte initiative de crestere. Acestea tind sa ofere randamente mai mari, dar implica un risc mai mare decat obligatiunile guvernamentale sau municipale, deoarece sunt afectate de performanta companiei emitente. | |||
Mai exista si variatiuni ale categoriilor de mai sus: | |||
# '''Obligatiuni convertibile''': Aceste obligatiuni permit detinatorilor sa le converteasca in [[actiuni]] ale emitentului la un anumit pret sau intr-un anumit interval de timp, oferind un potential de crestere a valorii, pe langa veniturile fixe obisnuite. | |||
emise de companii | # '''Obligatiuni cu dobanda variabila''': Aceste obligatiuni au rate de dobanda care se ajusteaza periodic in functie de un indicator de referinta, cum ar fi rata dobanzii de piata LIBOR. Acest lucru le permite sa ofere randamente care se pot ajusta la modificarile conditiilor pietei. | ||
# '''Obligatiuni high-yield (junk bonds)''': Acestea sunt obligatiuni emise de companii sau emitenti cu un nivel mai scazut de calitate a creditului. Ele ofera de obicei randamente mai mari, dar implica un risc mai mare de neplata sau de incapacitate de a plati dobanzile si principalul la scadenta. | |||
# '''Obligatiuni garantate''': Acestea sunt sprijinite de active fizice sau financiare, cum ar fi imobile, utilitati sau alte active ale emitentului. Daca emitentul nu isi poate indeplini obligatiile de plata, investitorii au dreptul sa recupereze valoarea activelor garantate. | |||
# '''Obligatiuni verzi (green bonds)''': Acestea sunt emise de entitati publice sau private pentru a finanta proiecte cu [[impact]] pozitiv asupra mediului si sustenabilitatii. Veniturile obtinute din aceste obligatiuni sunt destinate exclusiv proiectelor ecologice, cum ar fi energiile regenerabile, eficienta energetica sau protectia mediului. | |||
# '''Obligatiunile cu cupon zero''': Sunt obligatiuni care nu ofera plati periodice de dobanda (cupon), ci sunt vandute la un pret mai mic decat valoarea nominala si ofera un singur flux de numerar la scadenta, constand in rambursarea valorii nominale. Acestea sunt cunoscute si sub numele de obligatiuni discount sau obligatiuni zero-cupon. | |||
# '''Euro-obligatiunile''': Mai sunt cunoscute si sub denumirea de euro-bonds, sunt obligatiuni emise intr-o moneda diferita de moneda emitentului si sunt vandute pe pietele internationale. Acestea sunt emise de catre entitati guvernamentale sau corporatii si pot fi denominate in euro sau intr-o alta moneda convertibila, cum ar fi dolarul american sau yenul japonez. | |||
== | == Riscul obligatiunilor == | ||
Investitiile in obligatiuni sunt adesea considerate mai putin riscante decat cele in actiuni, deoarece dobanzile si | Investitiile in obligatiuni sunt adesea considerate mai putin riscante decat cele in actiuni, deoarece dobanzile si principalul sunt platite in mod regulat si pot fi, in anumite cazuri, garantate de emitent. Cu toate acestea, exista riscuri asociate investitiilor in obligatiuni, cum ar fi riscul de credit (posibilitatea ca emitentul sa nu-si poata indeplini obligatiile financiare) si riscul de rata a dobanzii (posibilitatea ca ratele dobanzilor sa creasca, diminuand valoarea obligatiunilor existente pe piata). | ||
Obligatiunile se tranzactioneaza procentual din valoarea nominala, plus dobanda acumulata de la plata ultimului cupon la zi. | Obligatiunile se tranzactioneaza procentual din valoarea nominala, plus dobanda acumulata de la plata ultimului cupon la zi. | ||
== Remunerarea detinatorilor de obligatiuni == | |||
Remunerarea detinatorilor de obligatiuni este realizata sub forma de plati periodice de dobanda, cunoscute sub numele de cupon, si prin rambursarea valorii nominale a obligatiunii la scadenta. Aceste aspecte sunt reglementate de termenii si conditiile emisiunii obligatiunii. | |||
# '''Cuponul''': Obligatiunile cu cupon platesc un anumit procent din valoarea nominala a obligatiunii ca dobanda, de obicei in mod semestrial sau anual. Aceasta dobanda se numeste cupon si este exprimata sub forma de procentaj. De exemplu, o obligatiune cu un cupon de 5% si o valoare nominala de 1.000 de unitati monetare va plati un cupon de 50 de unitati monetare pe an. | |||
# '''Rambursarea valorii nominale''': La scadenta obligatiunii, emitentul ramburseaza valoarea nominala a obligatiunii catre detinator. Acesta reprezinta suma initiala investita in obligatiune si este returnata catre detinator la maturitatea obligatiunii. | |||
Remunerarea totala a unui detinator de obligatiuni este suma cupoanelor primite pe durata vietii obligatiunii si rambursarea valorii nominale la scadenta. Randamentul total al unei obligatiuni este determinat de raportul dintre remuneratia totala si pretul platit initial pentru obligatiune. | |||
Este important de mentionat ca, in cazul obligatiunilor cu cupon zero, nu se fac plati periodice de dobanda, ci investitorii obtin randamentul prin diferenta dintre pretul achizitionarii si valoarea nominala a obligatiunii la scadenta. | |||
== Pretul si randamentul obligatiunilor == | |||
Pretul obligatiunilor este valoarea pe care un investitor trebuie sa o plateasca pentru a achizitiona obligatiunea de la emitent sau de la un alt investitor pe piata secundara. Pretul obligatiunilor poate varia in functie de mai multi factori, inclusiv dobanda curenta de pe piata, ratingul de credit al emitentilor, termenul ramas pana la scadenta, oferta si cererea de pe piata si perceptia pietei cu privire la riscul emitentilor. | |||
Pretul unei obligatiuni si dobanda oferita de aceasta au o relatie invers proportionala. Atunci cand, dobanda de pe piata creste, pretul obligatiunilor existente scade, deoarece investitorii pot obtine o dobanda mai mare prin achizitionarea de obligatiuni noi emise la rate de dobanda mai mari. | |||
Pe piata secundara, pretul unei obligatiuni poate fi influentat de oferta si cererea de pe piata, perceptia pietei cu privire la riscul emitentilor si alte factori. Pretul de pe piata secundara poate fi diferit de pretul initial la care obligatiunea a fost emisa. | |||
Randamentul obligatiunilor este castigul sau rentabilitatea pe care un investitor o obtine dintr-o obligatiune. Acesta este exprimat sub forma de procentaj si reflecta raportul dintre platile de dobanda si pretul la care obligatiunea este achizitionata. | |||
Randamentul obligatiunilor este influentat de mai multi factori, cum ar fi ratele dobanzii de pe piata, calitatea creditului emitentilor, termenul ramas pana la scadenta, inflatia si perceptia pietei cu privire la riscul emitentilor. | |||
Cele mai intalnite forme de calcul al randamentului sunt: | |||
* '''Randamentul la scadenta''' (Yield to Maturity - YTM): Este echivalentul ratei de rentabilitate a unei obligatiuni in cazul in care aceasta este detinuta pana la scadenta si toate platile de cupon sunt reinvestite la o rata constanta. YTM ia in considerare platile de cupon, diferenta dintre pretul de achizitie si valoarea nominala a obligatiunii la scadenta, precum si perioada de timp ramasa pana la scadenta. | |||
* '''Randamentul curent''' (Current Yield): Reprezinta raportul dintre cuponul anual al unei obligatiuni si pretul actual al acesteia. Randamentul curent nu ia in considerare eventualele diferente intre pretul de achizitie si valoarea nominala, precum si reinvestirea cupoanelor. | |||
* '''Randamentul nominal''' (Nominal Yield): Acesta reprezinta rata nominala de dobanda a unei obligatiuni si este stabilita la momentul emisiunii. Este important de mentionat ca randamentul nominal nu tine cont de variatiile preturilor obligatiunilor pe piata si nu reflecta neaparat randamentul actual pentru un investitor care achizitioneaza o obligatiune la un pret diferit de valoarea nominala. | |||
* '''Randamentul de piata''' (Market Yield): Reprezinta randamentul actual al unei obligatiuni si este determinat de cererea si oferta de pe piata secundara a obligatiunilor. Randamentul de piata poate varia in functie de modificarile ratei dobanzii, a ratingului de credit al emitentilor si a altor factori economici si financiari. | |||
== De ce emit companiile obligatiuni? == | |||
Societatile emit obligatiuni pentru a imprumuta bani de la investitori individuali sau institutionali, care devin detinatori de obligatiuni. Prin cumpararea unei obligatiuni corporative, detinatorul este de acord sa imprumute societatii emitente o anumita suma de bani pentru o anumita perioada de timp, la o rata fixa a dobanzii. | |||
Emiterea obligatiunilor ofera companiilor o sursa alternativa de finantare in afara de imprumuturile bancare sau capitalul propriu. | |||
Emiterea de obligatiuni poate fi utilizata pentru a rambursa datoriile existente ale companiei. Prin refinantarea prin intermediul obligatiunilor, companiile pot obtine rate de dobanda mai mici sau termene mai lungi de rambursare, ceea ce poate duce la o reducere a costurilor de imprumut si la o gestionare mai eficienta a fluxului de numerar. | |||
== Obligatiuni vs Banci == | |||
Este posibil ca imprumuturile bancare sa nu fie intotdeauna cea mai buna optiune pentru afaceri. Una dintre probleme este faptul ca acestea impun anumite restrictii sau clauze mai mari companiilor in schimbul furnizarii de fonduri. | |||
Fata de imprumuturile bancare, obligatiunile ofera flexibilitate in ceea ce priveste structura si termenii emisiunii. Compania poate personaliza rata dobanzii, scadenta, platile de cupon si alte caracteristici in functie de nevoile sale specifice si de cererea investitorilor. | |||
Totodata, emiterea de obligatiuni permite companiei sa-si diversifice structura de capital prin adaugarea de datorii pe termen lung la mixul sau de finantare. Acest lucru poate echilibra riscul financiar si poate imbunatati calitatea creditului in ochii investitorilor si al ratingurilor de credit. | |||
== Obligatiuni vs Actiunile == | |||
=== Pentru companii: === | |||
Societatile pot imprumuta bani prin emiterea de actiuni, cunoscute drept capitaluri proprii. Cu acest instrument, banii nu trebuie sa fie rambursati investitorilor. Cu toate acestea, atunci cand o companie emite actiuni, ea acorda fiecarui investitor o cota proportionala de proprietate in cadrul firmei. | |||
Nu toate companiile doresc sa faca acest lucru, deoarece proprietatea echivaleaza cu controlul (cel putin intr-o anumita masura). Aici este momentul in care obligatiunile pot fi o optiune de finantare adecvata. Prin emiterea de obligatiuni, compania nu trebuie sa isi dilueze capitalul propriu in schimbul fondurilor investitorilor. | |||
Obligatiunile ofera un flux de venituri fixe sub forma platilor periodice de dobanda. Rata dobanzii este stabilita la momentul emiterii obligatiunii si ramane constanta pe durata vietii acesteia. | |||
=== Pentru investitori: === | |||
Investitorii care detin obligatiuni, primesc o prioritate mai mare in rambursarea capitalului si dobanzilor in cazul falimentului sau lichidarii companiei. Acest lucru confera obligatiunilor o pozitie mai sigura in ierarhia de rambursare fata de actiuni. | |||
Obligatiunile sunt considerate, in general, mai putin volatile decat actiunile. Pretul obligatiunilor este influentat in principal de modificarile ratelor dobanzii si de ratingul de credit al emitentilor. Aceasta poate oferi o protectie impotriva fluctuatiilor bruste ale pietei si poate fi mai potrivita pentru investitorii care cauta stabilitate si protectie a capitalului. | |||
Obligatiunile pot oferi acces la emitenti de inalta calitate, cum ar fi guverne, institutii financiare sau companii cu ratinguri ridicate de credit. Aceste obligatiuni de incredere pot oferi un grad mai mare de siguranta si stabilitate investitorilor. | |||
== Surse == | == Surse == | ||
Surse Tradeville: In platforma puteti gasi un [https://2.tradeville. | Surse Tradeville: In platforma puteti gasi un [https://2.tradeville.eu/Documents/Analysis/RO/diverse/PrezentareBONDS.pdf scurt ghid pentru obligatiuni]. | ||
https://www.investopedia.com/terms/b/bond.asp | |||
https://2.tradeville.ro/Documents/Analysis/RO/Rapoarte_Companii/Obligatiuni-18.04.2023.pdf | |||
https://www.investor.gov/introduction-investing/investing-basics/investment-products/bonds-or-fixed-income-products/bonds | |||
https://www.finra.org/investors/insights/bond-yield-return | |||
https://www.investopedia.com/articles/bonds/07/price_yield.asp | |||
[[Categorie:Info generale]] | [[Categorie:Info generale]] | ||
__FORTEAZACUPRINS__ | __FORTEAZACUPRINS__ |
Versiunea curentă din 13 noiembrie 2024 19:48
Ce sunt obligatiunile?[edit | ]
Obligatiunile sunt instrumente financiare de datorie emise de entitati, precum guverne, municipalitati sau companii, pentru a atrage capital. Atunci cand un investitor cumpara o obligatiune, acesta imprumuta efectiv bani entitatii emitente, care se angajeaza sa returneze suma imprumutata (sau valoarea nominala a obligatiunii) la o data specifica, numita data de scadenta. In plus, emitentul obligatiunii plateste investitorului dobanda (sau cuponul) la intervale regulate pana la scadenta.
Tipuri de obligatiuni[edit | ]
Obligatiunile pot fi clasificate in functie de emitent, durata si caracteristicile lor. Cele 3 mari categorii de obligatiuni sunt urmatoarele:
- Obligatiuni guvernamentale: emise de guverne pentru a finanta cheltuielile publice, cum ar fi infrastructura, educatia si sanatatea. Acestea sunt considerate printre cele mai sigure investitii, deoarece sunt garantate de guvern.
- Obligatiuni municipale: emise de municipalitati sau alte entitati guvernamentale locale pentru a finanta proiecte locale, cum ar fi construirea de scoli sau drumuri.
- Obligatiuni corporative: emise de companii pentru a finanta expansiunea, cercetarea si dezvoltarea sau alte initiative de crestere. Acestea tind sa ofere randamente mai mari, dar implica un risc mai mare decat obligatiunile guvernamentale sau municipale, deoarece sunt afectate de performanta companiei emitente.
Mai exista si variatiuni ale categoriilor de mai sus:
- Obligatiuni convertibile: Aceste obligatiuni permit detinatorilor sa le converteasca in actiuni ale emitentului la un anumit pret sau intr-un anumit interval de timp, oferind un potential de crestere a valorii, pe langa veniturile fixe obisnuite.
- Obligatiuni cu dobanda variabila: Aceste obligatiuni au rate de dobanda care se ajusteaza periodic in functie de un indicator de referinta, cum ar fi rata dobanzii de piata LIBOR. Acest lucru le permite sa ofere randamente care se pot ajusta la modificarile conditiilor pietei.
- Obligatiuni high-yield (junk bonds): Acestea sunt obligatiuni emise de companii sau emitenti cu un nivel mai scazut de calitate a creditului. Ele ofera de obicei randamente mai mari, dar implica un risc mai mare de neplata sau de incapacitate de a plati dobanzile si principalul la scadenta.
- Obligatiuni garantate: Acestea sunt sprijinite de active fizice sau financiare, cum ar fi imobile, utilitati sau alte active ale emitentului. Daca emitentul nu isi poate indeplini obligatiile de plata, investitorii au dreptul sa recupereze valoarea activelor garantate.
- Obligatiuni verzi (green bonds): Acestea sunt emise de entitati publice sau private pentru a finanta proiecte cu impact pozitiv asupra mediului si sustenabilitatii. Veniturile obtinute din aceste obligatiuni sunt destinate exclusiv proiectelor ecologice, cum ar fi energiile regenerabile, eficienta energetica sau protectia mediului.
- Obligatiunile cu cupon zero: Sunt obligatiuni care nu ofera plati periodice de dobanda (cupon), ci sunt vandute la un pret mai mic decat valoarea nominala si ofera un singur flux de numerar la scadenta, constand in rambursarea valorii nominale. Acestea sunt cunoscute si sub numele de obligatiuni discount sau obligatiuni zero-cupon.
- Euro-obligatiunile: Mai sunt cunoscute si sub denumirea de euro-bonds, sunt obligatiuni emise intr-o moneda diferita de moneda emitentului si sunt vandute pe pietele internationale. Acestea sunt emise de catre entitati guvernamentale sau corporatii si pot fi denominate in euro sau intr-o alta moneda convertibila, cum ar fi dolarul american sau yenul japonez.
Riscul obligatiunilor [edit | ]
Investitiile in obligatiuni sunt adesea considerate mai putin riscante decat cele in actiuni, deoarece dobanzile si principalul sunt platite in mod regulat si pot fi, in anumite cazuri, garantate de emitent. Cu toate acestea, exista riscuri asociate investitiilor in obligatiuni, cum ar fi riscul de credit (posibilitatea ca emitentul sa nu-si poata indeplini obligatiile financiare) si riscul de rata a dobanzii (posibilitatea ca ratele dobanzilor sa creasca, diminuand valoarea obligatiunilor existente pe piata).
Obligatiunile se tranzactioneaza procentual din valoarea nominala, plus dobanda acumulata de la plata ultimului cupon la zi.
Remunerarea detinatorilor de obligatiuni[edit | ]
Remunerarea detinatorilor de obligatiuni este realizata sub forma de plati periodice de dobanda, cunoscute sub numele de cupon, si prin rambursarea valorii nominale a obligatiunii la scadenta. Aceste aspecte sunt reglementate de termenii si conditiile emisiunii obligatiunii.
- Cuponul: Obligatiunile cu cupon platesc un anumit procent din valoarea nominala a obligatiunii ca dobanda, de obicei in mod semestrial sau anual. Aceasta dobanda se numeste cupon si este exprimata sub forma de procentaj. De exemplu, o obligatiune cu un cupon de 5% si o valoare nominala de 1.000 de unitati monetare va plati un cupon de 50 de unitati monetare pe an.
- Rambursarea valorii nominale: La scadenta obligatiunii, emitentul ramburseaza valoarea nominala a obligatiunii catre detinator. Acesta reprezinta suma initiala investita in obligatiune si este returnata catre detinator la maturitatea obligatiunii.
Remunerarea totala a unui detinator de obligatiuni este suma cupoanelor primite pe durata vietii obligatiunii si rambursarea valorii nominale la scadenta. Randamentul total al unei obligatiuni este determinat de raportul dintre remuneratia totala si pretul platit initial pentru obligatiune.
Este important de mentionat ca, in cazul obligatiunilor cu cupon zero, nu se fac plati periodice de dobanda, ci investitorii obtin randamentul prin diferenta dintre pretul achizitionarii si valoarea nominala a obligatiunii la scadenta.
Pretul si randamentul obligatiunilor[edit | ]
Pretul obligatiunilor este valoarea pe care un investitor trebuie sa o plateasca pentru a achizitiona obligatiunea de la emitent sau de la un alt investitor pe piata secundara. Pretul obligatiunilor poate varia in functie de mai multi factori, inclusiv dobanda curenta de pe piata, ratingul de credit al emitentilor, termenul ramas pana la scadenta, oferta si cererea de pe piata si perceptia pietei cu privire la riscul emitentilor.
Pretul unei obligatiuni si dobanda oferita de aceasta au o relatie invers proportionala. Atunci cand, dobanda de pe piata creste, pretul obligatiunilor existente scade, deoarece investitorii pot obtine o dobanda mai mare prin achizitionarea de obligatiuni noi emise la rate de dobanda mai mari.
Pe piata secundara, pretul unei obligatiuni poate fi influentat de oferta si cererea de pe piata, perceptia pietei cu privire la riscul emitentilor si alte factori. Pretul de pe piata secundara poate fi diferit de pretul initial la care obligatiunea a fost emisa.
Randamentul obligatiunilor este castigul sau rentabilitatea pe care un investitor o obtine dintr-o obligatiune. Acesta este exprimat sub forma de procentaj si reflecta raportul dintre platile de dobanda si pretul la care obligatiunea este achizitionata.
Randamentul obligatiunilor este influentat de mai multi factori, cum ar fi ratele dobanzii de pe piata, calitatea creditului emitentilor, termenul ramas pana la scadenta, inflatia si perceptia pietei cu privire la riscul emitentilor.
Cele mai intalnite forme de calcul al randamentului sunt:
- Randamentul la scadenta (Yield to Maturity - YTM): Este echivalentul ratei de rentabilitate a unei obligatiuni in cazul in care aceasta este detinuta pana la scadenta si toate platile de cupon sunt reinvestite la o rata constanta. YTM ia in considerare platile de cupon, diferenta dintre pretul de achizitie si valoarea nominala a obligatiunii la scadenta, precum si perioada de timp ramasa pana la scadenta.
- Randamentul curent (Current Yield): Reprezinta raportul dintre cuponul anual al unei obligatiuni si pretul actual al acesteia. Randamentul curent nu ia in considerare eventualele diferente intre pretul de achizitie si valoarea nominala, precum si reinvestirea cupoanelor.
- Randamentul nominal (Nominal Yield): Acesta reprezinta rata nominala de dobanda a unei obligatiuni si este stabilita la momentul emisiunii. Este important de mentionat ca randamentul nominal nu tine cont de variatiile preturilor obligatiunilor pe piata si nu reflecta neaparat randamentul actual pentru un investitor care achizitioneaza o obligatiune la un pret diferit de valoarea nominala.
- Randamentul de piata (Market Yield): Reprezinta randamentul actual al unei obligatiuni si este determinat de cererea si oferta de pe piata secundara a obligatiunilor. Randamentul de piata poate varia in functie de modificarile ratei dobanzii, a ratingului de credit al emitentilor si a altor factori economici si financiari.
De ce emit companiile obligatiuni? [edit | ]
Societatile emit obligatiuni pentru a imprumuta bani de la investitori individuali sau institutionali, care devin detinatori de obligatiuni. Prin cumpararea unei obligatiuni corporative, detinatorul este de acord sa imprumute societatii emitente o anumita suma de bani pentru o anumita perioada de timp, la o rata fixa a dobanzii.
Emiterea obligatiunilor ofera companiilor o sursa alternativa de finantare in afara de imprumuturile bancare sau capitalul propriu.
Emiterea de obligatiuni poate fi utilizata pentru a rambursa datoriile existente ale companiei. Prin refinantarea prin intermediul obligatiunilor, companiile pot obtine rate de dobanda mai mici sau termene mai lungi de rambursare, ceea ce poate duce la o reducere a costurilor de imprumut si la o gestionare mai eficienta a fluxului de numerar.
Obligatiuni vs Banci [edit | ]
Este posibil ca imprumuturile bancare sa nu fie intotdeauna cea mai buna optiune pentru afaceri. Una dintre probleme este faptul ca acestea impun anumite restrictii sau clauze mai mari companiilor in schimbul furnizarii de fonduri.
Fata de imprumuturile bancare, obligatiunile ofera flexibilitate in ceea ce priveste structura si termenii emisiunii. Compania poate personaliza rata dobanzii, scadenta, platile de cupon si alte caracteristici in functie de nevoile sale specifice si de cererea investitorilor.
Totodata, emiterea de obligatiuni permite companiei sa-si diversifice structura de capital prin adaugarea de datorii pe termen lung la mixul sau de finantare. Acest lucru poate echilibra riscul financiar si poate imbunatati calitatea creditului in ochii investitorilor si al ratingurilor de credit.
Obligatiuni vs Actiunile[edit | ]
Pentru companii:[edit | ]
Societatile pot imprumuta bani prin emiterea de actiuni, cunoscute drept capitaluri proprii. Cu acest instrument, banii nu trebuie sa fie rambursati investitorilor. Cu toate acestea, atunci cand o companie emite actiuni, ea acorda fiecarui investitor o cota proportionala de proprietate in cadrul firmei.
Nu toate companiile doresc sa faca acest lucru, deoarece proprietatea echivaleaza cu controlul (cel putin intr-o anumita masura). Aici este momentul in care obligatiunile pot fi o optiune de finantare adecvata. Prin emiterea de obligatiuni, compania nu trebuie sa isi dilueze capitalul propriu in schimbul fondurilor investitorilor.
Obligatiunile ofera un flux de venituri fixe sub forma platilor periodice de dobanda. Rata dobanzii este stabilita la momentul emiterii obligatiunii si ramane constanta pe durata vietii acesteia.
Pentru investitori:[edit | ]
Investitorii care detin obligatiuni, primesc o prioritate mai mare in rambursarea capitalului si dobanzilor in cazul falimentului sau lichidarii companiei. Acest lucru confera obligatiunilor o pozitie mai sigura in ierarhia de rambursare fata de actiuni.
Obligatiunile sunt considerate, in general, mai putin volatile decat actiunile. Pretul obligatiunilor este influentat in principal de modificarile ratelor dobanzii si de ratingul de credit al emitentilor. Aceasta poate oferi o protectie impotriva fluctuatiilor bruste ale pietei si poate fi mai potrivita pentru investitorii care cauta stabilitate si protectie a capitalului.
Obligatiunile pot oferi acces la emitenti de inalta calitate, cum ar fi guverne, institutii financiare sau companii cu ratinguri ridicate de credit. Aceste obligatiuni de incredere pot oferi un grad mai mare de siguranta si stabilitate investitorilor.
Surse[edit | ]
Surse Tradeville: In platforma puteti gasi un scurt ghid pentru obligatiuni.
https://www.investopedia.com/terms/b/bond.asp
https://2.tradeville.ro/Documents/Analysis/RO/Rapoarte_Companii/Obligatiuni-18.04.2023.pdf
https://www.finra.org/investors/insights/bond-yield-return
https://www.investopedia.com/articles/bonds/07/price_yield.asp