Cum sa faci 2 milioane de dolari investind 20.000 de dolari pe bursa si de ce acest lucru nu este posibil pe bursa de la Bucuresti - 10 ianuarie 2013: Diferență între versiuni

Chris Camillo, un investitor autodidact, a devenit vedeta dupa ce a facut 2 milioane de dolari pornind de la o investitie de 20.000 de dolari si asta in perioada 2007-2010, care a fost una dintre cele mai dificile din istoria burselor americane. Interesant este ca el a reusit asta realizand doar noua tranzactii in decurs de cativa ani, dar dintre acestea opt i-au adus profituri de trei cifre (peste 100%)."Sunt ca un surfer care cauta valul cel mare. Fac doar una sau doua investitii pe an, dar atunci cand o fac investesc cu convingere", a explicat Camillo intr-un interviu acordat recent pentru Bloomberg.Cum sa devii milionar?El spune ca a obtinut aceste performante invatand sa se ghideze dupa trendurile din jurul sau si sa identifice acele lucruri care au un impact urias in viata de zi cu zi (game changing) si care pot avea un impact urias si in evolutia actiunilor de pe bursa. "Smecheria e cand vezi lucruri in viata ta pe care Wall Street inca nu le-a simtit. Atunci ai oportunitatea de a face un arbitraj informational. Cand pe Wall Street incepe sa se vorbeasca despre acele lucruri, deja e momentul sa vinzi. Asta e metodologia mea: sa-mi traiesc viata si sa observ lucruri care pot avea un impact pe Wall Street", si-a sumarizat el strategia. El spune ca nu ia decizii neaparat pe baza a ceea ce consuma el, ci urmarind lucrurile despre care se vorbeste foarte mult, ceea ce consuma prietenii sau colegii de munca.Camillo da ca exemplu investitia pe care a realizat-o in 2011 in actiunile studiourilor de film Lions Gate. "In 2011 o colega mi-a povestit despre o carte pe care o citise, Jocurile Foamei, si toti prietenii ei o citisera. Mi-a spus ca daca cineva ar face un film pe baza acestei carti, ar putea avea un succes mai mare chiar decat Harry Potter. Mi s-a parut o nebunie. Mai tare decat Harry Potter? Nici nu auzisem de cartea asta. Apoi am facut un pic de research si am vazut ca Lions Gate, un studio de film care nu a avut niciun block-buster pana acum, incepuse sa faca un film pe baza cartii. Actiunile Lions Gate s-au dublat in urmatoarele sase luni, dar a fost nevoie de cateva luni ca investitorii de pe Wall Street sa ia urma acestei povesti. Nu am investit pentru ca mi-a placut cartea. Nici nu am citit Jocurile Foamei. Am investit pentru ca mii de copii au citit-o si discutau cu multa pasiune despre aceasta carte", povesteste Camillo.Filmul "Jocurile Foamei", lansat pe marile ecrane la inceputul lui 2012 de catre Lions Gate, a fost cel mai mare succes din istoria companiei, cu incasari de 686 de milioane de dolari la nivel mondial, fiind in top 10 filme cu cele mai mari incasari in 2012, iar al doilea film al trilogiei ar urma sa fie lansat la finalul acestui an. Incasarile generate de acest film au adus compania pe profit dupa multi ani de pierderi, iar pretul actiunilor a urcat de la 7 dolari, la mijlocul lui 2011, la peste 17 dolari in prezent.Camillo spune ca nu trebuie sa ai pregatire financiara ca sa investesti pe bursa, ci trebuie sa inveti sa identifici trendurile mari din viata de zi cu zi care pot determina evolutii semnificative pe bursa. Sa citesti multe reviste, sa mergi la film, sa mergi la restaurant si sa fii atent la ce se intampla in jurul tau.De ce e mai greu sa te imbogatesti pe bursa de la Bucuresti?Regulile lui Camillo nu reprezinta vreun secret, ci sunt consideratii de bun-simt. E normal ca atunci cand vezi ca sute de oameni stau zile in sir la coada in fata magazinului Apple pentru a cumpara noul iPhone sa cumperi actiunile, sau atunci cand vezi ca magazinele Zara sunt pline sa te astepti ca si actiunile companiei sa creasca. Din pacate, pe bursa de la Bucuresti nu exista nici un Apple local si nici Zara.Pentru a profita de trendurile de consum, trebuie sa ai companii din sectorul tehnologic, din sectorul de retail sau din sectorul alimentar listate la bursa. Iar pe bursa de la Bucuresti aceste companii sunt aproape inexistente. Companiile din energie, care reprezinta jumatate din capitalizarea bursei, sunt mai sensibile la deciziile autoritatilor decat la schimbarea trendurilor de consum, in conditiile in care sunt cvasimonopoluri. Bancile sunt mai sensibile la evolutia cursului de schimb si la deciziile Bancii Nationale, iar SIF-urile si Fondul Proprietatea sunt miscate de deciziile politice.Dintre companiile mai mici de pe bursa multe sunt din industrie si produc bunuri intermediare si foarte putine produc bunuri finite care ajung pe rafturile supermarketurilor si in cosurile consumatorilor romani.In SUA, investitorii pot alege dintre mii de companii: producatori de medicamente, firme de servicii medicale, lanturi de magazine de toate felurile, producatori de imbracaminte, de dulciuri, de telefoane, retele de socializare, pagini de internet. Au la dispozitie orice, astfel ca aproape orice trend observat in viata de zi cu zi poate fi valorificat printr-o investitie pe bursa.In Romania, consumul se bazeaza preponderent pe importuri. Brandurile locale sunt foarte putine, iar dintre acestea si mai putine sunt listate. In afara de Petrom, Albalact, Antibiotice, Biofarm, Boromir sau Vrancart, companiile cu care consumatorii interactioneaza direct, cumparandu-le produsele, aproape ca lipsesc de pe piata. Acesta este unul dintre motivele pentru care in 17 ani bursa locala nu a reusit sa atraga nici macar 100.000 de investitori. Pentru ca publicul larg nu "simte" Transgaz, Transelectrica si Alro, publicul vrea Apple si Facebook, Coca-Cola si McDonald's.De ce nu sunt mai multe tranzactii cu cele patru actiuni americane, care se tranzactioneaza incepand de anul trecut si pe bursa locala? Pentru ca de la a consuma produsul la a decide sa investesti 100 de lei sau 10.000 de lei in actiunile companiei respective este un pas mare pe care investitorii trebuie sa-l faca, iar acela este sa se familiarizeze cu compania, sa o poata analiza macar sumar. Sa inteleaga ce o face sa creasca si ce o face sa scada. Iar pentru asta este nevoie de o minima educatie financiara care pentru cei mai multi consumatori lipseste.In plus, piata romaneasca este nerelevanta pentru aceste companii. Degeaba toata lumea mananca in Romania la McDonald's daca in SUA a aparut un nou lant de restaurante care face furori si ar putea lua locul McDonald's in cativa ani. Pentru a putea profita de un trend, trebuie sa-l observi acolo unde el se formeaza, asa ca pentru a investi intr-o companie americana trebuie sa o poti observa la ea acasa. Un investitor din Romania va avea intotdeauna un handicap fata de unul din SUA in raport cu o companie americana.In schimb, consumatorii ar putea face pasul mai usor catre o investitie intr-o companie locala. De exemplu, daca Dedeman, Carrefour, RCS&RDS sau mall-ul de la Baneasa ar fi listate pe bursa romaneasca, dintre sutele de mii de consumatori care le utilizeaza serviciile s-ar putea gasi mult mai multi care sa investeasca si in actiunile lor. Iar lista ar trebui sa cuprinda cel putin 50 de companii relevante pentru consumatorii locali pentru ca efectul sa se vada cu adevarat pe bursa.Pe bursa romaneasca se vorbeste de ani de zile de un cerc vicios: investitorii nu vin pentru ca nu au companii noi, iar companiile nu se listeaza pentru ca nu sunt destui investitori care sa le cumpere actiunile. Iar lipsa investitorilor face ca valoarea companiilor existente sa ramana ascunsa. Astfel, chiar daca toata lumea ar cumpara la supermarket lapte Zuzu, de exemplu, probabil ca ar fi nevoie de mult timp ca pretul actiunilor Albalact sa creasca.Pe de alta parte, lipsa lichiditatii si a interesului pentru bursa poate fi un avantaj in anumite perioade, deoarece la un moment dat cand bursa va reveni in prim-plan, cum s-a intamplat in perioada 2006-2007, valoarea companiei va iesi la suprafata. Pana atunci insa, asteptarea poate fi lunga.