Domnule prim-ministru Ponta, daca nu reusiti sa convingeti macar 30.000 de romani sa cumpere actiuni la Romgaz, il vindeti degeaba. Companii precum AdePlast tot nu vor avea de la cine sa stranga bani - 18 octombrie 2013

Esecul ofertei publice de listare la bursa a produ�catorului de materiale de constructii AdePlast, de�tinut de antreprenorul roman Marcel Barbut, ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru primul-ministru Victor Ponta cel putin la fel de puternic ca plecarea unui investitor strain de talia Nokia.� Daca nu dezvoltam piata de capital locala, atunci companiile private romanesti vor ramane in continuare fara surse de finantare, nu vor mai face investitii, nu vor mai crea locuri de munca noi, iar sirul insolventelor va continua cu efecte negative asupra economiei. Listarile companiilor de stat reprezinta o oportunitate uriasa pentru dezvoltarea pietei de capital din Romania, iar meritul guvernului Ponta este ca pana acum si-a respectat angajamentele si a vandut pe bursa 15% din Transgaz, 10% din Nuclearelectrica, iar acum vine cu 15% din producatorul de gaze naturale Romgaz Medias, cea mai mare companie de stat, evaluata la peste 3 miliarde de euro. Chiar astazi, vineri, guvernul se intruneste in sedinta speciala pentru a stabili pretul de vanzare a actiunilor Romgaz. O astfel de listare, cea mai mare din istoria Romaniei, merita o sedinta de guvern speciala, dar pe langa pret ar fi necesar sa se discute serios si o strategie de promovare a acestei oferte catre public. Chiar daca oamenii care coordoneaza oferta Romgaz de la Departamentul pentru Energie au aratat ca au invatat din experientele trecute si i-au convins pe intermediarii ofertei Romgaz sa vina cu o structura mai accesibila pentru public si cu o transa mai mare pentru micii investitori, oferta nu va reusi sa atraga interesul maselor decat daca va fi promo�vata nu doar prin clipuri publicitare la TV, cat mai ales prin discursul oficial. Oferta Romgaz este cea mai mare privatizare a guvernului Ponta si nu este o privatizare facuta in spatele usilor inchise, ci este o privatizare transparenta la care poate participa oricine. Premierul Ponta trebuie sa transmita foarte clar acest mesaj, in urmatoarele doua saptamani, cat va dura oferta, prin toate canalele posibile. Trebuie sa le arate romanilor ca au posibilitatea sa cumpere actiuni la cea mai profitabila companie de stat, trebuie sa dea un exemplu cumparand el insusi actiuni. Dupa 20 de ani in care politicienii au strigat in gura mare �Nu ne vindem tara!�, dar in spatele usilor inchise au vandut tot ce au putut (Petrom, Petromidia, Sidex, Alro, Romtelecom, distributii de gaze si de energie) strainilor, pe bani putini, noul motto al privatizarilor statului ar trebui sa fie �Romani, cumparati Romania!�. Acesta este modelul prin care s-a dezvoltat piata de capital din Polonia, cu privatizari ale statului care au atras sute de mii de polonezi pe bursa. De aceea Polonia are acum peste un milion de investitori persoane fizice, in timp ce Romania are doar vreo 80.000. De aceea pe bursa din Polonia s-au putut finanta si dezvolta companii private uriase, in timp ce pe bursa de la Bucuresti nu s-au gasit bani pentru AdePlast, prima companie privata care a derulat o oferta publica initiala dupa cinci ani. La Varsovia sunt listate in prezent sapte companii private cu capitalizari de peste un miliard de euro, companii care au fost dezvoltate dupa 1990 de antreprenori polonezi. La Bucuresti, in afara de Banca Transilvania (capita�lizare de 700 de milioane de euro), nicio companie privata nu a reusit sa se dezvolte, iar esecuri precum cel al AdePlast ii vor descuraja pe investitorii locali sa incerce sa acceseze piata de capital. Problema e ca majoritatea companiilor romanesti mari sunt puternic indatorate, iar bancile nu le mai crediteaza. Deci nu se mai pot dezvolta, nu mai pot face investitii, nu mai au resurse sa creeze noi locuri de munca. Asta in timp ce romanii tin 126 de miliarde de lei (28,3 miliarde de euro) in banci, la dobanzi de 4% pe an, care abia acopera inflatia. Cat timp robinetul banilor straini (investitii straine directe, remiterile romanilor din strainatate) abia picura si absorbtia fondurilor europene este in continuare la niveluri ridicol de mici, singura sansa de relansare economica in acest moment este folosirea mai eficienta a capitalului romanesc, a banilor pe care-i avem in tara, a celor 126 de miliarde de lei din banci. O parte din acesti bani trebuie atrasi pe bursa. Romanii trebuie sa afle despre bursa, sa invete ABC-ul investitiilor financiare, iar statul trebuie sa-si asume rolul de invatator. A incerca sa vinzi acum o companie privata pe bursa, catre publicul larg, este ca si cum ai arunca seminte pe un teren intelenit. Nu se vor prinde. Doar statul poate desteleni acest teren, prin listari precum cea a Romgaz, Hidroelectrica, Romtelecom, care sa-i faca pe romani sa prinda gustul investitiilor bursiere. Ofertele statului sunt importante si pentru atragerea capitalului strain, a fondurilor de investitii, care au capa�citatea de a analiza situatiile financiare ale unei companii si de a pune presiune asupra managementului sa livreze rezultate mai bune. Un exemplu este ceea ce face Elliott la Fondul Proprietatea sau ceea ce a incercat sa faca Fondul Proprie�tatea la companiile din portofoliu in ultimii ani. Un investitor mic, cu 100 de actiuni, nu va putea face niciodata ce face un investitor institutional. Insa fondurile de investitii straine nu vor veni sa cumpere actiuni la AdePlast sau la orice alta companie privata locala, pe cand un investitor mic e mai usor de convins sa o faca. Investitorii straini vin sa investeasca in companii monopol, preferabil de stat, vin sa cumpere actiuni ieftine si cu riscuri mici. De ce sa cumpere AdePlast cand au Henkel in Germania? Un fond strain nu va investi intr-un IPO privat decat daca este o companie care ofera oportunitati unice, pe care nu le gaseste in alta parte. Pentru listari private este nevoie de investitori locali. Micii investitori locali cunosc mult mai bine companiile locale decat investitorii institutionali straini, le consuma produsele, lucreaza in aceste companii, iar daca sunt destul de multi, pot deveni la fel de importanti ca fondurile care administreaza multi bani. La AdePlast, pe transa micilor investitori au participat circa 360 de persoane care au subscris actiuni de 2,5 mi�lioane de euro. Daca erau de patru ori pe-atatia, probabil ca soarta ofertei ar fi fost alta. Dar ca sa se gaseasca 1.500 de investitori care sa vina cu bani intr-o oferta privata, trebuie sa fie macar 30.000 de investitori activi pe bursa si o baza totala de peste 300.000 de investitori (care sa detina conturi de investitii). De aceea, obiectivul ofertei Romgaz nu trebuie sa fie doar atragerea unei sume cat mai mari la bugetul statului, ci si atragerea unui numar cat mai mare de investitori locali, iar cele doua obiective nu se exclud, deoarece cu cat subscrierea va fi mai mare, cu atat si pretul pe care-l va obtine statul va fi mai bun. Daca Romgaz, o companie de peste 3 miliarde de euro, nu va reusi sa convinga macar 30.000 de romani sa-si deschida cont pe bursa, atunci din punctul meu de vedere va fi un esec, indiferent ce suma va incasa statul.Orice broker ar trebui sa aduca macar cinci investitori noi la Romgaz Un esec nu doar al statului, ci si al pietei de capital. Brokerii locali s-au invatat ca statul sa le dea totul de-a gata. Statul le-a dat gratuit actiuni la bursa, statul le-a adus companii. Cand statul nu a mai listat, au inceput sa-l critice, au inceput sa critice bursa ca nu aduce companii private, au dat afara doi directori generali pentru ca nu au avut listari. Acum l-au adus pe polonezul Ludwik Sobolewski ca sa dezvolte bursa, dar la AdePlast l-au lasat sa se descurce singur. Lejeritatea cu care brokerii au tratat oferta AdePlast este incredibila. Desi peste 30 de firme de brokeraj s-au inchis in ultimii ani si aproape toti cei care au mai ramas sunt pe pierdere, nimeni nu a ridicat un deget la AdePlast, ba unii au criticat oferta. Poate ca exista destule lucruri de criticat privind oferta AdePlast, dar oricum ar fi, cu o astfel de atitudine brokerii isi fac rau singuri si fac rau intregii piete. In loc sa se bucure ca dupa atatia ani a venit un antreprenor sa-si listeze compania si sa traga toti ca sa mai aiba o companie listata si ca sa mai convinga astfel inca cinci antreprenori sa-i urmeze exemplul lui Marcel Barbut, ei si-au sfatuit clientii sa stea deoparte si sa astepte Romgaz. Poate ca e un sfat bun. Poate ca Romgaz este o investitie mai buna decat AdePlast. Dar in cazul acesta nu au nicio scuza daca la Romgaz nu-si vor convinge clientii sa vina cu bani. In urmatoarele doua saptamani, fiecare dintre cei 800 de brokeri care mai lucreaza pe bursa ar trebui sa-si ia agenda si sa dea zilnic sute de telefoane, iar cine nu gaseste macar cinci investitori noi care sa subscrie la Romgaz ar trebui sa-si dea demisia, pentru ca nu are ce cauta pe piata de capital!Modelul polonez: statul a privatizat, iar polonezii au cumparat actiunile Bursa din Polonia s-a dezvoltat datorita listarilor statului, care si-a privatizat cele mai importante companii prin vanzari de actiuni pe piata de capital (statul pastrand pachete de control la aceste companii). Polonezii au fost incurajati de autoritati sa cumpere actiuni la aceste companii si au participat masiv la aceste privatizari.� In 2004, la listarea PKO Bank Polski (BCR-ul polonez), polonezii au facut cozi la sucursalele bancii ca sa cumpere actiuni. In 2010, cand guvernul a listat Bursa din Varsovia, au cumparat actiuni peste 320.000 de investitori polonezi.� In prezent, pe bursa poloneza exista peste 1,5 milioane de persoane care au conturi de tranzactionare. Aceasta baza uriasa de investitori, alaturi de fondurile de pensii poloneze si de fondurile de investitii straine, a sustinut listarea a sute de companii private poloneze. Anul trecut, Alior Bank, o banca privata care a avut o dezvoltare spectaculoasa in ultimii ani in Polonia, a reusit sa stranga circa 500 de milioane de euro in urma celui mai mare IPO privat din istoria bursei poloneze, in care au subscris circa 14.000 de investitori individuali.