Care este secretul greilor de pe Wall Street incat oricine vrea sa vanda actiuni de sute de milioane de euro trebuie sa lucreze cu ei? - 04 martie 2011

Oferta secundara prin care statul isi propune sa vanda 9,84% din actiunile OMV Petrom (SNP) s-ar putea ridica la circa 520 mil. euro si ar putea aduce intermediarilor un onorariu cuprins intre 4 si 5 milioane de euro, potrivit calculelor ZF. Cea mai mare parte a comisionului va reveni, cel mai probabil, unei banci de investitii straine, in conditiile in care intermediarii locali au format consortii cu banci internationale pentru intermedierea ofertei. Astfel, mandatul de intermediere a ofertei ar putea fi castigat de Morgan Stanley, JP Morgan, Goldman Sachs sau Citibank, banci care se numara printre responsabilii declansarii crizei financiare globale din 2008 si care au luat bani de la statul american pentru a-si acoperi pierderile generate de activele toxice in care au investit, sau de UBS, banca salvata de statul elvetian. Singurii competitori internationali intrati in cursa pentru Petrom care nu au luat bani de la stat sunt japonezii de la Nomura. In ciuda problemelor pe care le-au avut, acesti giganti continua sa domine piata ofertelor de actiuni la nivel mondial, cele sase banci intermediind anul trecut peste 41% din ofertele de actiuni in valoare de 700 de miliarde de dolari derulate la nivel international. Practic, orice stat care vrea sa vanda pe Bursa actiuni la companiile pe care le detine, indiferent daca este din Europa, Asia sau Africa, ajunge in cele din urma sa apeleze la o astfel de banca. Cum se explica? "Bancile de investitii mari vin in primul rand cu putere de distributie. In mod cert, majoritatea celor care participa la procesul de selectie vor garanta plasamentul (se vor angaja ca toate actiunile din oferta vor fi subscrise - n.red.), ceea ce niciun intermediar local nu poate face. Ei au in spate clienti institutionali, fonduri de investitii proprii, clienti de private banking. E foarte greu sa-i bati in aceste conditii", explica Doru Lionachescu, managing partner al casei de investitii Capital Partners. De altfel, intermediarii locali recunosc ca nu au in acest moment capacitatea de a plasa 500 de milioane de euro si, prin urmare, de a obtine cel mai bun pret intr-o oferta atat de mare cum este cea de la Petrom. Un exemplu in acest sens este si recenta listare a Fondului Proprietatea, intermediata de un consortiu de trei intermediari locali (Raiffeisen, ING si BRD). Desi intermediarii au mers in road-show prin marile centre financiare ale Europei alaturi de administratorul fondului, Franklin Templeton, investitiile in actiuni FP nu au depasit 250 mil. euro intr-o luna de la listare. Desi listarea nu a insemnat si o oferta propriu-zisa de actiuni, fondurile straine ar fi avut de la cine sa cumpere pachete mari de actiuni, avand in vedere ca free-float-ul (actiunile libere la tranzactionare) este de peste 60% din capitalul FP. Participarea unui intermediar international la aceasta oferta este necesara si pentru ca un astfel de broker are expertiza necesara pentru a alcatui un prospect de oferta compatibil cu cerintele marilor investitori institutionali straini, antetul unei banci de talia Morgan Stanley, Goldman Sachs sau JP Morgan fiind pentru acesti investitori mai important chiar decat pretul din oferta, avand in vedere ca multe fonduri straine au evitat pana acum piata romaneasca din cauza lipsei de vizibilitate. Cat ar putea fi comisionul? Competitia pentru mandatul de la Petrom va fi una stransa, avand in vedere ca pe langa comisionul incasat, pentru oricare dintre intermediari acesta va insemna intrarea pe piata romaneasca si cresterea sanselor de a prinde viitoarele oferte pe care statul le pregateste, precum listarea Romgaz. Lupta se va da mai ales la nivel de comisioane, in conditiile in care candidatii vor fi departajati pe baza unui punctaj in care oferta financiara are o pondere de 50% iar oferta tehnica, un criteriu mult mai subiectiv, va avea 50%. Astfel, daca Raiffeisen Capital&Investment incasa la finele lui 2007 un comision de 2% din oferta publica initiala a Transgaz, este de asteptat ca intermediarii ofertei de la Petrom sa-si imparta un comision de sub 1%. Anul trecut, Morgan Stanley a reusit sa detroneze JP Morgan in topul celor mai mari intermediari de oferte de actiuni la nivel mondial in special datorita intermedierii ofertelor derulate de companii de stat. Morgan Stanley a incasat in aceste oferte un comision mediu de 0,9%, conform unei analize a Bloomberg. La un comision de 0,9%, valoarea mandatului de la Petrom ar fi cuprinsa intre 4,5 si 5 mil. euro. Comisioanele ar putea scadea si mai mult daca intermediarii vor dori cu orice pret sa-si treaca in portofoliu aceasta oferta. De exemplu, tot Morgan Stanley a ajuns sa imparta cu alte cinci banci un comision de 0,001% din oferta de 2,2 miliarde de dolari derulata de statul indian la compania NMDC. Un astfel de onorariu este specific mai curand plasamentelor de titluri de stat. Ce au de facut intermediarii pentru a incasa acesti bani? In primul rand trebuie sa realizeze prospectul de oferta, adica o prezentare a companiei, care cuprinde rezultatele financiare, descrierea sectorului in care activeaza, dar si a riscurilor pe care investitorii si le asuma investind in actiunile companiei. O alta cerinta vizeaza realizarea unei evaluari a companiei in functie de care va fi stabilit ulterior pretul. Intermediarii au un rol important si in stabilirea pretului de oferta.