Opinie Andrei Chirileasa: Cand e cel mai bun moment ca statul sa vanda actiuni pe Bursa? Intotdeauna la anul - 10 iunie 2011

In privinta pietei de capital guvernantii din ultimii zece ani s-au ghidat mereu dupa o premisa simpla: intotdeauna e mai usor sa amani decat sa faci ceva. Oferta Petrom pare sa aiba aceeasi soarta, daca ne ghidam dupa declaratiile din ultima perioada ale ministrilor, sansele ca statul sa-si vanda pachetul de 9,84% pana la finele lunii iulie, asa cum era stabilit in calendarul anuntat la inceputul anului, fiind tot mai mici. In ceea ce priveste ofertele de la Transelectrica si Transgaz, unde statul si-a propus sa vanda pe Bursa cate 15%, e tot mai greu de crezut ca ele vor putea fi derulate in acest an, in conditiile in care nici nu au fost alesi intermediarii. Asadar, promisiunile frumoase si termenele ferme pe care le-au tot aruncat ministii si secretarii de stat in ultimul an, de la Adriean Videanu (fostul ministru al economiei), care spunea ca Romgaz va fi listat pana la finele lui 2010, pana la Ion Ariton (actualul ministru al economiei), care vorbea chiar saptamana trecuta ca oferta de la Petrom ar putea avea loc in luna iulie, in anumite conditii, raman simple vorbe aruncate in conferinte pentru a-i adormi pe cei care mai spera ca statul va face ceva si pentru piata de capital. Desi amanarea listarilor ii scuteste pe ministri de o bataie de cap in plus. Mai bine sa-si asume altii riscul, iar peste doi ani poate vin altii la guvernare si vor spune la fel. Intre timp, piata de capital ramane o iluzie, iar statul se imprumuta in continuare pana ajunge ca Grecia. Modelul polonez e bun doar pentru conferinte. In cazul ofertei Petrom, punctul fierbinte este pretul. In acest moment piata evalueaza actiunile pe care statul si-a propus sa le vanda la circa 530 mil. euro, in timp ce premierul Emil Boc a declarat ferm in aprilie ca fara 690 mil. euro, cat a luat guvernul Nastase de la austrieci (in 2004 la privatizarea Petrom), pachetul nu va fi vandut. In acel moment, insa, bursa era in crestere si pietele externe erau in crestere. Actiunile Petrom erau pe val si urcau aproape de la zi la zi, iar valoarea pachetului in discutie ajunsese la 610 mil. euro. Tinta anuntata de premier nu parea imposibila, cu conditia ca piata sa-si continue evolutia pozitiva. Au venit insa problemele Portugaliei, ale Italiei, discutiile privind datoriile Greciei si chiar problemele SUA, iar entuziasmul de pe piete s-a mai temperat. Au fost si corectii. Actiunile Petrom au scazut. OMV, actionarul majoritar al Petrom, nu a avut alta optiune decat sa lase din pret ca sa poata vinde toate actiunile in recenta majorare de capital (compania a strans 750 de milioane de euro fata de maximum 900 de milioane de euro, cat isi propusese). Piata e din nou a cumparatorilor. Oferte sunt multe: polonezii continua privatizarile, grecii au nevoie si ei de bani. Acum, Guvernul are doua optiuni: fie accepta evaluarea pietei si vinde, fie tine la pret si nu are cui vinde. Poate la toamna obtine mai mult sau poate nu mai vinde deloc. Care-i pretul corect pentru Petrom? Asta e o dezbatere care ocupa pagini intregi. Poate ca pachetul de 9,84% face 690 de milioane de euro, dar un fond de investitii nu va cumpara, in acest moment, la acest pret, cand poate cumpara actiuni direct de pe Bursa, mai ieftin, sau poate cumpara actiuni la OMV. Poate ca piata revine pe crestere si in toamna statul gaseste cumparatori la 690 mil. euro sau poate mai stagneaza vreun an si atunci vom vorbi si peste un an despre iminenta oferta de la Petrom. In acest timp, insa, statul trebuie sa se imprumute. Decat sa ia 530 mil. euro la Petrom, ia aceiasi bani de la banci si plateste dobanda (la 7%, vreo 37 mil. euro pe an). Nicio problema, vor spune guvernantii, de la Petrom incasam dividende. Pentru 10%, statul a incasat anul acesta 24 mil. euro. Dar daca austriecii nu mai dau dividende? Daca nici la anul nu va fi bun momentul pentru vanzare? Nici peste doi ani? E adevarat ca Ungaria a cumparat recent 20% din Mol, desi e mai indatorata decat Romania, iar statul austriac a participat la majorarea de capital de la OMV pentru a-si mentine participatia de 30%, dar ambele au o voce puternica in conducerea celor doua companii si controleaza procesul de decizie. In schimb, statul roman nu si-a pastrat nicio parghie de control la Petrom, astfel ca Guvernul a asistat neputincios in ultimul an cum compania a majorat aproape in fiecare saptamana pretul benzinei. Lozinca "nu ne vindem tara" nu tine in acest caz. Petromul a fost pierdut in 2004. Desigur, statul poate invata din greselile trecutului si poate fi mai atent la viitoarele privatizari. La Romgaz si Hidroelectrica poate sa-si ia masuri astfel incat sa pastreze controlul si cu 25-30%, cum au facut polonezii. Pentru a urma insa modelul Poloniei, cineva trebuie sa-si asume responsabilitatea si sa sa sparga gheata. Daca guvernul nu vinde anul acesta Petrom, nu va lista nici Romgaz la anul, nici Hidroelectrica peste doi ani. Investitorii straini se vor plictisi la un moment dat de Romania, ca de baiatul care striga "Lupul!", iar cand vreun Guvern va vrea sa vanda ceva, nu va mai avea cui, pentru ca nimeni nu-l va mai lua in serios. Nicio pierdere, vor spune iar guvernantii, ramanem noi unici stapani. Iar transparentizarea companiilor de stat, unul dintre principalele scopuri ale listarii, va fi inca o promisiune neonorata. Companiile de stat vor ramane in continuare niste pusculite ale puterii, bune doar ca sa furnizeze locuri in consiliile de administratie pentru nepoti, veri si fini, si contracte banoase pentru sustinatorii politici. Statul se va imprumuta in continuare ca sa acopere gaurile sau poate va mai vinde ceva pe sub mana, ca pe bursa nu va fi momentul. Spitale si autostrazi tot nu vom avea, pentru ca banii se vor duce sa plateasca datoriile si clientii politici. Poate ca nici noi nu vom mai fi in tara asta si vom merge in locuri mai primitoare. Dar asta sa fie bataia de cap a celor ce vor fi, nu a celor care sunt!