De ce asteapta investitorii listarile statului: au castigat 15,5 mil. euro cu statul, -25,5 mil. euro cu privatii - 06 august 2010

Doi ani de criza au fost suficienti ca investitorii sa piarda mai mult de injumatate din banii investiti in ofertele publice private, in timp ce investitiile in ofertele de listare ale monopolurilor de stat au adus castiguri nesperate. Investitorii care au subscris in ofertele publice initiale (IPO) ale statului derulate pe Bursa in ultimii ani, Transgaz Medias (TEL) si Transelectrica Bucuresti (TEL), au castigat pana in prezent 65,7 mil. lei (15,5 mil. euro) dupa ce au subscris in aceste oferte 349,1 mil. lei (82,3 mil. euro). Castigul vine din aprecierea actiunilor pe Bursa fata de pretul ofertei, si nu include eventuale castiguri din dividende, care in cazul Transgaz au fost substantiale. Pe de alta parte, actiunile achizitionate de investitorii de pe Bursa in ofertele derulate de companii private in ultimii 6 ani mai valoreaza in prezent pe piata mai putin de jumatate. Ca urmare, investitorii au pierdut in total din IPO-urile privatilor 107,9 mil. lei (25,5 mil. euro) dupa ce au ajutat la finantarea acestor companii cu suma de 193,8 mil. lei (45,8 mil. euro). Investitorii care au cumparat in decembrie 2007 actiuni Transgaz la un pret de oferta de 191,92 lei le pot vinde in prezent pe Bursa cu un randament de circa 21%. La fel, titlurile Transelectrica au putut fi subscrise in iunie 2006 in cadrul ofertei la un pret de 16,8 lei, iar in prezent cotatia actiunilor este superioara, de 18,7 lei/actiune, rezultand un castig de 11,3%. Discounturile practicate in cazul pretului din ofertele de listare a jucat un rol important in randamentul pe care investitorii l-au inregistrat dupa co tarea companiei pe Bursa, in conditiile in care se stie ca de obicei privatii au astep tari de pret mai ridicat. La vremea derularii ofertei Transgaz, marea ma jo ri tate a analistilor considerau ca pretul este unul foarte atractiv pentru in ves titori, in timp ce la alte oferte s-a mizat mai mult pe caracte ristici cum ar fi posibilitatile de dez voltare pe care antreprenorii le promiteau. "Antreprenorii romani sunt foarte legati afectiv de businessurile lor si din aceasta cauza cer un cost mai mare decat statul cand este vorba sa cedeze o parte din companie catre alti investitori. Nivelurile de suprasubscriere de la Transgaz si Trans elec trica arata ca au fost foarte bine facute. Existau companii com pa ra bile in sector si aveau o baza foarte solida de raportare, pe cand la Alumil sau Flamingo nu prea aveai cu cine sa compari", spune Mihai Caruntu, seful de parta mentului de analiza pe piata de capital al BCR. Analistii spun ca in cazul pretului unui IPO exista o linie de demarcatie foarte fina, iar lucrurile trebuie cantarite bine. "Nu trebuie sa iei pielea de pe investitori si apoi sa fie lichiditate proasta si sa termini dupa aceea cu finantarea de pe Bursa. Un IPO de succes nu ar trebui considerat daca ai tras o data un tun si dupa aceea ai incheiat socotelile cu investi torii. Trebuie sa-i lasi investitorului loc sa obtina si el un castig pentru ca oferta sa fie atractiva", considera Florin Ilie, directorul departamentului de piete de capital din cadrul ING Bank. Oferta de listare a producatorului de profiluri de aluminiu Alumil Rom Industry (ALU) desi a fost unul dintre cele mai de succes IPO-uri din istoria Bursei, fiind suprasubscrisa de peste 15 ori, aceasta a produs pana in prezent o pierdere de 62% investitorilor, daca ne raportam la pretul din prezent al actiunilor in piata. O alta oferta care la vremea ei s-a bucurat de succes a fost cea a retailerului IT&C Flamingo International (FLA), pentru care investitorii au plasat in iunie 2005 ordine de cumparare de peste trei ori mai mari decat valoarea ofertei. Totusi, investitiile in actiuni Flamingo s-au dovedit cele mai paguboase, la ultimul pret din piata, investitorii pierzand 92,8% din valoarea titlurilor subscrise. Actiunile retailerului sunt in prezent suspendate de la tranzactionare in urma intrarii in insolventa a companiei la finele anului trecut. Chiar si oferte publice care s-au derulat pe piata in urma cu cinci ani de zile, precum cea a producatorului de hartie Vrancart Adjud (VNC) nu au reusit sa aduca investitorilor randamente pozitive, pretul din prezent al actiunilor firmei situandu-se cu 19% sub pretul din oferta de listare. Ultimele patru oferte publice care au avut loc pe Bursa in perioada ianuarie-apri lie din 2008 au adus pierderi investi torilor cuprinse intre 55% in cazul ofertei derulate de Casa de Bucuvina (BCM) si 81,5% in cazul fondului inchis de in vestitii STK Emergent (STK). Pierderile semni ficative au fost cauzate si de faptul ca ofertele s-au derulat intr-o perioada in care cotatiile Bursei atingeau valori maxime, iar valorile indicatorilor fun­damentali de evaluare de la acea vreme se situau mult peste cei din prezent. Evolutia actiunilor din mediul privat dupa listarea companiilor a fost una dezamagitoare pentru majoritatea investi torilor si a fost cauzata in principal de criza care a lovit puternic businessurile oame nilor de afaceri autohtoni. Pe de alta parte, afacerile companiilor de stat au prosperat in unele cazuri sau au inregistrat scaderi mult mai mici in perioada de recesiune economica pe care o traversam. De exemplu, cifra de afaceri a Transgaz Medias a urcat an de an, chiar daca economia a intrat in recesiune, iar profiturile companiei s-au majorat de asemenea. Transelectrica a inregistrat o scadere de 15% a afacerilor in 2009, anul cel mai slab pentru companiile de la Bursa, scadere care a fost mult mai mica decat in cazul marii majoritati a firmelor listate. In primele trei luni din 2010, afacerile Alumil, spre exemplu, s-au prabusit cu 50%, dupa ce in 2009 au coborat cu inca 17%. "Fiind incluse in sectorul utilitati, Transelectrica si Transgaz sunt companii defensive, veniturile lor fiind mai putin afectate in perioadele de declin economic. Drept urmare, presiunea la vanzare pe aceste doua companii a fost mai mica fata de media pietei. In acelasi timp, statul este actionar majoritar la cele doua companii astfel incat obligativitatea distribuirii dividendelor catre actionari confera un venit sigur actionarului", spune Dragos Darabut, analist la Tradeville. De aceeasi parere este si Mihai Caruntu, care adauga ca cele doua companii de stat au modul de business reglementat in asa fel incat scaderea veniturilor companiei sa fie compensata de cresterea tarifelor, care confera o mare stabilitate.