Cale deschisa spre Marea Dezordine - 09 octombrie 2012

Inflatia ridicata din ultimele decenii si perseverenta bancilor centrale de a merge pe aceeasi cale nu vor distruge numai monedele din circulatie, ci vor contribui la degradarea societatii in ansamblul ei, spune Dylan Grice, strateg la grupul bancar francez Societe Generale. Devalorizarea monedelor erodeaza increderea participantilor la piata, cu efecte negative asupra activitatii economice care presupune cooperarea intre indivizi. Bancile centrale s-au inscris acum pe un drum cunoscut in istorie si care nu poate aduce decat un cataclism financiar, economic si moral pe care Grice il numeste Marea Dezordine, intr-un raport al Societe Generale Cross Asset Research sosit pe adresa redactiei.Activitatea economica, la nivelurile sale fundamentale, nu este altceva decat o suma de schimburi intre straini. Astfel, economia depinde de un anumit grad de incredere intre oameni care nu se cunosc. De vreme ce principalul mijloc de schimb este banul, acesta trebuie sa fie un agent al increderii. Prin urmare, devalorizarea monedei implica o deteriorare a increderii. Istoria este plina de exemple in care coeziunea societatii a fost subminata de deprecierea monedelor.Traim un veac al unei inflatii cu consecinte greu de intelesSuntem intr-o epoca extinsa pe parcursul mai multor decenii de inflatie a creditului care a avut efecte corozive asupra increderii participantilor la piata si a activitatii economice. Cu toate acestea, bancile centrale continua in aceeasi directie. Deznodamantul este insa cunoscut in istorie: devalorizarea monedei va cauza o degradare a societatii. "Ma tem de Marea Dezordine", spune Grice, care se arata mai mult decat ingrijorat de norii care se abat asupra economiei globale astazi. El se intreaba daca reprezentantii bancilor centrale si sustinatorii lor in politica de tiparire de bani inteleg cu adevarat consecintele devalorizarii monetare pe care o pun la cale.Cresterile de preturi pot fi masurate, iar efectele inflamarii activelor pot fi intrevazute. Exista insa consecinte ale deprecierii monedelor care nu pot fi nici vazute si nici masurate, dar cu toate acestea ele sunt mai distructive. "Mi se face greata de entuziasmul cu care economistii nostri intelepti se joaca cu ceva despre care au o intelegere intr-atat de proasta", zice Grice.Banul, masura increderii dintre noiOrice artefact din jurul nostru este realizat gratie comportamentului nostru cooperant cu oameni pe care nu ii cunoastem si pe care probabil nici nu ii vom sti, dupa cum ei, la randul lor, nu ne vor cunoaste vreodata. Ecranul calculatorului nostru, continutul a ceea ce citim, comenzile pe care le realizam, cafeaua pe care o bem, paharul de plastic pe care il tinem in mana, cosul de gunoi in care il vom arunca, toate hainele si accesoriile pe care le purtam, cladirile in care locuim, masinile cu care mergem sunt fabricate cu sprijinul unor oameni pe care nu ii cunoastem. "Fara exceptie, tot ce posedam, tot ce ne dorim, tot ce avem nevoie si tot ceea ce credem ca avem nevoie inglobeaza diferite aptitudini si talente ale unui numar de oameni care ne sunt complet straini", spune Grice.Intr-un sens foarte real, ne incredem constant in straini, iar strainii au incredere in noi. Aceasta activitate cooperanta este in beneficiul tuturor si ar fi un lucru minunat sa se mentina. Valoarea pe care strainii o pun pe contributiile la societate ale altor straini este reflectata in preturi, iar preturile se formeaza prin utilizarea banilor. Asa se face ca banii reprezinta expresia aprecierii noastre pentru diferite talente care sunt folosite pentru realizarea lucrurilor pe care le consumam, dupa cum tot banii sunt cei care ne arata valoarea pe care noi o avem pentru ceilalti. Banii, cu alte cuvinte, reprezinta agentul acestor schimburi anonime si tot banii sunt agentul increderii ascunse fata de cei de care depindem.Inflatia, o crima cu autor necunoscutDupa limbaj, banii reprezinta cea mai importanta forma de comunicare din societate. In consecinta, devalorizarea monetara poate avea efecte care sa mearga dincolo de domeniul financiar sau de activitatea economica. "Monedele pot fi ciopartite, banii de hartie pot fi tipariti, iar creditul poate fi creat in baza unor depozite inexistente, insa efectul final este acelasi: increderea pe care banii ne-o transmit implicit in societate este erodata", scrie Grice.Exemplul pe care il ofera acesta este cel in care Guvernul trece la tiparirea de bani. Spre deosebire de majorarile deschise de taxe care le indica cetatenilor exact de ce le-a scazut puterea de cumparare si unde s-au dus banii lor, sporirea ascunsa a veniturilor autoritatilor prin tiparirea de bani este un furt. In plus, nimeni nu stie vina cui este. Oamenii realizeaza ca nu mai pot cumpara la fel de mult, stiu ca ceva nu este in ordine, dar nu stiu ce si nici cine este responsabil.Este o situatie similara cu cea a unei croaziere in care turisti straini unii cu altii se simt bine. La inceput starea de spirit este ridicata; ei glumesc, incearca sa se cunoasca. Apoi, dupa comiterea unei crime la bord, al carei autor ramane necunoscut, lucrurile se schimba. Ei stiu ca cineva a comis crima, dar nu stiu cine. O mare suspiciune se instaleaza. Increderea intre ei se prabuseste. Apar invinuirile reciproce. Inflatia monetara este o astfel de crima cu autor necunoscut, care erodeaza increderea intre participantii la piata.O istorie de devalorizari si urmariri de vrajitoareIstoria este plina de astfel de cazuri in care o Mare Dezordine s-a instalat, iar aceasta a coincis cu importante confruntari sociale si incercari de gasire a unor tapi ispasitori. Primul episod invocat de raportul Societe Generale Cross Asset Research este cel al Imperiului Roman din secolul al III-lea. Atunci comertul a intrat in declin, pamanturile au oferit randamente din ce in ce mai slabe, iar capacitatea militara defensiva a statului a avut de suferit. Ar fi fost nevoie de taxe mai mari, pentru ca banii necesari pentru oprirea barbarilor nu existau.Imparatii romani de atunci au ajuns la o solutie care va fi preferata de-a lungul secolelor de regi, printi, tirani si guverne democratic alese, aceea ca atunci cand banii din taxe nu mai sunt suficienti sa se recurga la devalorizarea stocului existent de moneda prin diminuarea cantitatii de metal pretios. S-a ajuns pana intr-acolo incat la finalul secolului al III-lea dinarul roman nu mai continea deloc argint, iar in scurt timp au disparut si monedele din cupru.Devalorizarea monetara de atunci a coincis cu o deteriorare a societatii. Factiunile au devenit tot mai suspicioase unele fata de altele, iar comunitatile, tot mai fragmentate. Romanii i-au gasit atunci pe crestini drept tapi ispasitori pentru neajunsurile dintr-o societate ravasita de deprecierea monedei. Persecutiile anticrestine au culminat cu edictul imparatului Diocletian din anul 303 care prevedea distrugerea locurilor de intalnire ale crestinilor, excluderea acestora din administratie, arderea scripturilor si transformarea in sclavi a unor membri ai comunitatilor crestine. Grice leaga edictul din 303 al persecutiilor anticrestine cu cel din anul 301 in care preturile erau reglementate, iar cei care nu le respectau erau aspru pedepsiti.Aceeasi dinamica a existat si in Europa medievala, corelatia fiind mare in Anglia intre inflatie si procesele intentate pentru vrajitorie. Varful inflatiei a coincis cu revolutia de la jumatatea secolului al XVII-lea. De asemenea, teroarea revolutiei franceze nu a culminat decat in contextul exploziei inflatiei.Cel corect, muncitor si prevazator, un fraier in epocile inflationisteInflatia Republicii de la Weimar a fost pusa la cale pentru repudierea creditorilor. Ea s-a tradus printr-o trauma psihologica deosebita asupra poporului german. Inflatia a inversat eficacitatea comportamentului corect. Oameni educati intr-o etica a chibzuintei, frugalitatii si muncii grele au observat ca un astfel de comportament este nul din punctul de vedere al beneficiilor. De ce sa muncesc astazi daca rasplata muncii mele nu va insemna nimic maine? De ce sa fiu chibzuit si sa economisesc? De ce sa nu ma imprumut intr-o moneda care se depreciaza? Oameni care au muncit si au economisit o viata intreaga, facand totul corect si investind in ceea ce li s-a spus ca este sigur, au fost pedepsiti fara mila pentru increderea in principiile lor si pentru inabilitatea lor de a vedea pericolul care venea.Saraciti dupa decenii de credit inflationistDesi inflatia pe dolar din anii '70 a fost imblanzita, bancile centrale au continuat si continua sa joace acelasi joc periculos cu banii, avertizeaza Grice. El spune ca in ultimele decenii am experimentat cea mai mare hiperinflatie a creditului din istorie. Veniturile gospodariilor populatiei in acest rastimp au stagnat chiar si intr-o perioada de "boom". Acest lucru se datoreaza unei inegalitati sociale izvorate tocmai din redistributia inechitabila a avutiei in vreme de inflatie.Banii creati artificial redistribuie avutia de la majoritatea populatiei catre cei care sunt aproape de zona creatiei monetare. Beneficiarii banilor nou-creati cheltuie acesti bani licitand la preturi din ce in ce mai mari pentru bunuri si servicii. Cei care sufera sunt cei care trebuie sa achite preturile majorate, dar nu au beneficiul banilor nou-creati prin credit.Efectul de redistributie a functionat din plin in ultimele decade. Bancile au alimentat cu bani ieftini bancile, banii au inflamat artificial preturile activelor celor bogati transformand natiunea americana intr-una de speculatori. Programele de relaxare cantitativa promovate acum de bancile centrale perpetueaza acest model, iar Banca Angliei a recunoscut recent ca tiparirea de bani are astfel de consecinte in redistribuirea inechitabila a avutiei.Cu toate acestea, autoritatile persista in politici de devalorizare a monedei. Efectul deprecierii deja se resimte in plan moral, avertizeaza cei de la Societe Generale Cross Asset Research, iar undeva intr-un viitor de timp previzibil se arata Marea Dezordine.