Cele 12 semne ale zodiacului economic chinezesc - 01 iunie 2012

Economia Chinei ar urma sa se inscrie pe o noua traiectorie chiar din urmatorii ani, iar tiparele de dezvoltare ale ultimelor decenii s[ fie abandonate, scrie intr-un post pe blogul sau, China Financial Markets, Michael Pettis, profesor de Finante la Guanghua School of Management a Universitatii din Beijing. Specialist in pietele financiare din China, acesta a anticipat astfel de evolutii inca din 2006, iar de atunci modelul economic actual, impins catre noi extreme, pare a-si fi atins limitele pe masura ce dezechilibrele se acumuleaza in economia chineza.Pettis, care in anii '90 a predat la Columbia University si a lucrat pe Wall Street, iar apoi a lucrat in America Latina pentru Bear Sterns si Credit Suisse First Boston, enumera 12 puncte care ar trebui sa ne faca atenti cu privire la directia pe care economia Chinei ar urma sa se inscrie inca de la jumatatea actualei decade.1. China va fi ultima economie importanta care va iesi din criza globala. Argumentul principal este acela ca actuala criza a fost determinata de procesul necesar al reglarii unor dezechilibre in comertul mondial si in conturile de capital acumulate in deceniul trecut. O tara poate spune ca a iesit din criza abia atunci cand isi va fi ajustat dezechilibrele in raport cu partenerii comerciali.De vreme ce contributia Chinei la dezechilibrele globale a fost rata de economisire excesiva, aceasta tara nu poate iesi din criza pana cand nu isi reduce surplusul la niveluri rezonabile. Din 2007-2008 chiar s-a intamplat opusul, iar China doar a exacerbat dezechilibre interne pentru a pastra un ritm de crestere ridicat al produsului intern brut. Fara o capacitate infinita de indatorare, aceasta strategie nu va putea fi, insa, continuata. "Este destul de clar ca in urmatorii cativa ani China va fi obligata sa se adreseze acestei probleme si sa reverseze rata de economisire inalta si numai atunci cand acest lucru se va fi intamplat vom putea spune ca tara a iesit din criza. Acest proces ar putea dura o decada sau chiar mai mult", scrie Pettis.2. Consumul va continua sa stagneze sau sa coboare ca pondere in economie atat timp cat modelul economic nu este abandonat. Abandonarea modelului de dezvoltare economica presupune eliminarea imediata si reversarea transferurilor de la gospodariile populatiei catre subventionarea cresterii rapide. 2012 ar fi abia primul an in care ritmul de crestere al consumului sa il depaseasca pe cel al PIB, dar numai daca acest indicator se va majora cu mai putin de 7%. Atat timp cat produsul intern brut va avea rate de crestere de peste 7% este imposibila rebalansarea consumului.3. Represiunea financiara. A fost nevoie de multi ani ca sa intelegem pe deplin acest lucru, dar devine tot mai evident ca represiunea financiara se afla in centrul problemelor Chinei, spune Pettis. Vor mai trece inca un an sau chiar doi pana cand ratele de dobanda sa fie liberalizate. Totusi, trebuie sa tinem cont ca acestea vor fi cu atat mai greu de majorat, cu cat datoriile se acumuleaza in sistem. O crestere a dobanzilor nu ar face atunci decat sa escaladeze datoriile. De aceea, scenariul mai probabil indica faptul ca represiunea financiara se va incheia nu printr-o majorare nominala a dobanzilor, ci printr-un declin al cresterii PIB (taxa represiunii financiare este o functie a diferentei dintre cresterea PIB-ului nominal si ratele de dobanda nominale).4. Investitiile sunt alocari gresite ale capitalului la scala masiva. Acest lucru nu este o caracteristica a Chinei, ci mai degraba un aspect de ordin fundamental al felului cum opereaza sistemul. Desi sunt economisti care nu sunt de acord ca aceste investitii sunt o risipa masiva, Pettis isi prezinta argumentul: oamenii raspund la stimulente, or, in economia chineza incurajarile au mers in directia sustinerii unui nivel ridicat al investitiilor. Asa se face ca diversele autoritati si entitati economice au insistat pe investitii, fara a fi interesate de randamentul acestora.5. Datoriile urca intr-un ritm nesustenabil. La aceasta cadenta, pana la finalul decadei, datoriile vor ajunge deja la un nivel nesustenabil, avertizeaza Pettis. Investitiile sunt finantate pe datorie, dar aduc randamente mici; acest lucru, prin definitie, trebuie sa rezulte intr-o crestere nesustenabila a datoriilor, ritmul majorarii acestora fiind mai ridicat decat capacitatea de rambursare.6. Problema datoriilor este sistemica. Autoritatile de la Beijing ignora acest fapt si incearca sa solutioneze punctual problemele identificate. Nu este, insa, vorba ca anumiti debitori ajung in dificultate; este o escaladare nesustenabila a datoriilor de natura sistemica ce nu poate fi prevenita de vreme ce China isi mentine actualul model de crestere. Daca PIB-ul continua cu un avans anual de 6-7%, datoriile vor continua sa se acumuleze in sistem intr-un ritm nesustenabil.7. Tema privatizarii, evitata politicos pana acum, va deveni foarte importanta in dezbaterea publica incepand cu 2013-2014.8. Schisma politica. Pe masura ce tot mai multi oameni cu putere de decizie vor intelege gradual problema intrinseca a modelului de crestere si riscul unei crize, se va crea o puternica scindare intre cei care vor solicita reforme rapide si cei care doresc sa mentina controlul asupra resurselor. Daca o continuare a modelului de crestere ar conduce la escaladarea datoriilor, in schimb, abandonarea acestuia ar echivala cu o franare a PIB si la o acumulare mai lenta in sectorul activelor de stat. Va fi un lucru dificil de acceptat din punct de vedere politic si ar putea conduce la conflicte politice in urmatorii cativa ani.9. Datoriile guvernamentale vor continua sa se umfle pana la sfarsitul decadei. Privatizarea ar fi cea mai buna cale pentru transferarea avutiei de la sectorul de stat catre sectorul privat si ar fi eficienta pentru stingerea datoriilor, dar va fi greu de asumat ca solutie politica. In consecinta, datoria se va acumula, iar absorbirea de catre stat a datoriei sectorului privat va continua pentru multi ani.10. Daca tranzitia nu va fi prost administrata, ritmul de crestere al economiei chineze va scadea la 3% pe an pentru restul deceniului. Daca s-ar reusi acest lucru, China ar putea deveni prima economie a lumii, dar Pettis inclina catre scenariul potrivit caruia ar urma sa consemnam un deceniu pierdut sau chiar doua decade pierdute.11. In cazul in care China reuseste o rebalansare corecta a economiei printr-un declin al ritmului de crestere al PIB, atunci si veniturile gospodariilor populatiei ar urma sa avanseze tot usor. Acest lucru nu ar insemna instabilitate sociala. Marile dereglari vin de la nemultumirea celor de sus si nu de la baza piramidei.12. Preturile internationale ale marfurilor industriale, predispuse colapsului in urmatorii trei-patru ani. "Colaps" nu este deloc un cuvant prea puternic, avertizeaza Pettis. Partea Chinei in cererea de fier, ciment, cupru etc. este complet disproportionata in raport cu dimensiunea tarii si se bazeaza pe un ritm foarte ridicat de crestere a volumului investitiilor. "De vreme ce cresterea pe baza investitiilor va scadea abrupt, intrucat se impune, atunci si cererea de marfuri nealimentare va cadea in gol", spune profesorul american.