Rostogolirea creditelor, o iluzie - 16 februarie 2011

Finantatorii ar trebui sa opteze in mai multe cazuri pentru dobandirea de participatii la companiile debitoare in contul creditelor cu probleme si sa se implice activ in restructurarea si managementul acestora, este concluzia la care s-a ajuns ieri in cadrul intalnirii de ieri din seria Colocviilor juridice ale Bancii Nationale a Romaniei. Andrei Cionca, managing partner al Casei de Insolventa Transilvania, a declarat cu acest prilej ca majoritatea creditorilor prefera in momentul de fata solutia reesalonarii imprumuturilor restante ca fiind cea mai comoda. Aceasta varianta este insa "iluzorie" intrucat este greu de crezut ca o companie care a adus constant pierderi va reusi sa se redreseze pe un termen de trei ani sau chiar mai extins, de 10 ani, astfel incat sa genereze veniturile necesare rambursarii creditelor. Avantajul acestei solutii poate fi adus in discutie doar in varianta ipotetica in care societatea reuseste sa isi revina, insa pentru ca acest lucru sa se intample presupune un proces de restructurare. Acest demers se loveste insa de impasul alegerii si motivarii managementului care sa duca pana la capat un asemenea plan.O alta solutie, mai pragmatica, este aceea a acceptarii pierderilor de catre creditori. Acestia accepta un "hair-cut", iar balanta contabila a companiei se imbunatateste printr-o echilibrare a activelor cu pasivul. In aceasta varianta nu castiga nimeni, marele dezavantaj al creditorilor fiind acela de a li se taia din capitalul imprumutat. Este si motivul pentru care exista o opozitie majora din partea lor, perspectiva asumarii pierderilor fiind agravata de neincrederea in evaluatorii judiciari sau cei alesi de companie in cadrul procesului de insolventa. In general, acesta este insotit de contestare juridica care amana rezolvarea timp de doi ani, rastimp in care incertitudinile legate de companie deterioreaza indicatorii acesteia.In opinia lui Andrei Cionca, daca varianta reesalonarii este o iluzie, iar cea a "hair-cut"-ului una violenta, cea mai corecta ar fi aceea care sa combine asumarea unei parti a pierderilor de catre finantatori in paralel cu o conversie a datoriilor in actiuni. "Este o restructurare prin consens in care creditorii sufera mai putin maximizand recuperarea creantelor", a mai spus reprezentantulCasei de Insolventa Transilvania. De asemenea, creditorii dobandesc participatiuni la o companie cu indicatori imbunatatiti, iar operatiunile de lichidare a datoriilor nu sunt impozabile.Mircea Cotiga, director al Directiei Recuperare si Prevenire a Fraudelor in cadrul UniCredit Tiriac Bank, a subliniat, la randul sau, avantajul intaririi unui astfel de parteneriat intre imprumutat si finantatori, eventual cu intrarea acestora in actionariatul companiilor. Acest lucru trebuie insa insotit de o restructurare a societatilor in functie de evolutia pietei si presupune preconditia acceptarii de catre debitor a implicarii creditorilor in managementul companiei. UniCredit Tiriac Bank este deschisa pentru astfel de solutii. "Ne-am propus sa avem cat mai putine companii care sa ne moara in maini", a mai spus Cotiga.In discursul sau de deschidere, guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a afirmat ca bancile comerciale trebuie sa se pregateasca pentru o astfel de perspectiva: "Managementul trebuie recrutat extern. Bancile nu sunt ca atare pregatite de asa ceva, au personal limitat care se poate ocupa de asa ceva. In interior, bancile trebuie sa-si stabileasca structuri capabile sa gestioneze participatiile dobandite." Banca centrala incurajeaza insa aceasta varianta a detinerii temporare de actiuni de catre institutiile de credit in contul creditelor neperformante. In acest sens, ar putea fi extins cadrul si reglementatorul sa renunte la dispozitia potrivit careia bancile trebuie sa detina cel putin 60% din debitele companiei pentru a realiza conversia creditelor in actiuni.Solutia amiabila este de preferat in conditiile unui grad redus de recuperare in cadrul proceselor de insolventa, a afirmat Cotiga. Andrei Cionga a declarat ca acest lucru se datoreaza nu numai climatului de neincredere a partenerilor in procedurile de insolventa, dar si structurii celor mai multi dintre marii debitori. Astfel, in perioada 2005-2008 lanturile de retail s-au batut pentru cota de piata neglijand stabilitatea financiara a companiilor. Scaderile veniturilor cu 30-40% dupa declansarea crizei s-au reflectat rapid in bilanturile firmelor cu atat mai mult cu cat reactia managementului in vederea reducerii costurilor a fost intarziata. "Companiile au ajuns asadar sa fie supraindatorate, cu pierderi continue si incapabile sa gestioneze corect activitatea curenta si relatia cu creditorii", a mai spus Cionga.Ineficienta procedurilor de insolventa se datoreaza faptului ca valoarea de lichidare a companiilor de retail este scazuta intrucat nu detin active. Practic, nu pot fi executate decat activele circulante si stocurile. Intr-un singur caz creditorul a incercat valorificarea stocurilor insa acestea sunt greu vandabile in bloc, presupun acordarea unui discount de 40-50% si prezinta dezavantajul unor cheltuieli logistice suplimentare, a explicat Cionga.Viceguvernatorul BNR, Bogdan Olteanu, considera un mare neajuns faptul ca in perioada de boom companiile romanesti nu au reusit sa se capitalizeze, iar actionarii majoritari au tras banii din firme. "Cred ca este bine sa meditam la modul in care s-au construit companiile in Romania si la modul in care, de multe ori, managerii sau actionarii lor au inteles sa le capitalizeze. Lipsa de capitalizare, lipsa de acumulare de activ, in cursul dezvoltarii companiilor, s-au simtit dramatic in perioadele de criza", a spus Olteanu. El a amintit ca au fost societati care rulau sute de milioane de euro pe an, dar nu detineau niciun activ. "In ce masura pot rezista asemenea companii unor socuri de genul crizei economice? In ce masura pot rezista acestea unei pierderi de finantare bancara la un moment dat? Iata ca a trebuit sa constatam, noi ca economie nationala, adica sa gasim raspunsul la aceasta intrebare prin efectele dramatice ale recesiunii economice asupra companiilor care s-au construit in acest mod", a continuat oficialul bancii centrale, adaugand ca antreprenorii care au creat companiile si-au retras banii prea devreme cu gandul de a deveni rentieri, astfel incat nu le-au lasat sanse acestora sa supravietuiasca peste criza.