Ce sta in spatele intaririi dolarului - 10 noiembrie 2014

De la TradeVille.ro wiki

Dolarul a atins un maxim al ultimilor 7 ani in raport cu yen-ul japonez, intarindu-se in acelasi timp cu euro, francul elvetian, rubla, aurul si petrolul brutDaca analisti din piata pun acest lucru pe seama robustetii economiei americane, Robert Prechter, investitor cu experienta in pietele internationale, spune ca este vorba de contractia deflationista a creditului. Dolarul este cea mai inflamata prin credit moneda de pe fata pamantului; cel mai mare ocean de credit este denominat in dolari si aceste promisiuni de plata intra in colaps. Dolarul a urcat accelerat saptamana trecuta, atingand un nou maxim al ultimilor sapte ani in raport cu yen-ul japonez, apreciindu-se in acelasi timp si fata de rubla, aur si titeiul brut care la New York a atins, luni, nivelul de 80 dolari pe baril. Doar bondurile emise de Trezoreria SUA au castigat in valoare alaturi de moneda in care sunt denominate. Perechea valutara dolar-yen a inchis la nivelul de 114,6 dolari pentru un yen o saptamana in care a atins in doua randuri inclusiv reperul de 115,5 dolari pentru un yen, potrivit portalului Yahoo Finance. Dolarul se intareste catre cea mai solida valoare a sa din iunie 2010, explicatia adesea folosita in piete fiind aceea a revigorarii consumului in cea mai mare economie din lume, relateaza Bloomberg. Robert Prechter, presedinte la Elliott Wave International, companie de administrare a activelor financiare cu sediul in statul Georgia, SUA, afirma ca este insa criza care bate la usa cea care intareste dolarul. Pe masura ce cantitatea de credit denominata in dolari intra in colaps, putinii dolari ramasi capata valoare, explica investitorul. Aceasta este ironia. Motivul pentru care dolarul urca - si probabil va continua sa mearga in sus pentru inca cel putin cativa ani - este pentru ca este intr-atat de jalnic. Dolarul este cea mai inflamata prin credit moneda de pe fata pamantului, a declarat Prechter intr-un interviu pentru American Monetary Association, repostat pe portalul Youtube. Observatori ai pietei chestionati de Bloomberg vad in aprecierea dolarului o marire a ecartului intre economia SUA si celelalte tari. Audrey Goh, investment strategist la reprezentanta din Singapore a bancii britanice Standard Chartered, spune ca, in vreme ce cresterea economica a SUA este robusta, in Europa datele statistice reflecta o slabire a activitatii economice. Banca Centrala Europeana ar putea initia masuri de depreciere a monedei euro pentru a sustine mediul de afaceri, iar pietele actioneaza in functie de un astfel de scenariu. Pe acest fond, atat moneda unica europeana, cat si francul elvetian au slabit in raport cu dolarul. Dolarul tare, stanca ce ramane dupa evaporarea oceanului de creditPrechter insista ca avem de-a face cu o prefigurare a unei crize deflationiste: Cel mai mare ocean de credit este denominat in dolari si aceste promisiuni de plata intra in colaps. Din 1913 pana in prezent, dolarul a pierdut masiv din valoare, acum un dolar mai avand acoperire pentru patru centi de acum 100 de ani. Aceasta diluare s-a produs prin aparitia suplimentara de dolari credit, iar acum refluxul datoriei creeaza premise aprecierii nominale a monedei. Prechter aminteste ca preturile marfurilor sunt cu 60% sub maxime, iar cele ale proprietatilor imobiliare din SUA cu 40% in scadere fata de valorile din 2005-2006. Nimeni nu poate defini banii, pentru ca nu mai avem bani in sistemul nostru; totul, de fapt, este datorie, inclusiv notele Rezervei Federale; chiar si cash-ul din portofoliu este o promisiune de plata. (...) De fapt, nu mai avem bani in sistem. (...) Oamenii sunt nelamuriti ce forma de datorie ar trebui sa o socotim bani. Este hilar, a continuat investitorul, autor al unei carti care a prezis criza financiara din anul 2008. El se asteapta la o reluare a acestei crize deflationiste a creditului care, daca ar fi lasata de autoritati, ar fi abrupta, consumandu-se in numai doi ani dupa modelul Marii Depresiuni din 1929-1933 sau al episodului prabusirii Companiei Marilor de Sud in anul 1720.Bancile centrale nu pot tipari bani in ritmul distrugerii credituluiSunt bancile centrale cele care iau masuri inflationiste, insa aceasta politica esueaza. Presiunea e uriasa si cred ca deflatia va castiga orice ar face, afirma investitorul american. El intareste ca nici daca s-ar trece la masuri extreme cum ar fi tiparirea de bani de hartie propriu-zisi, nu s-ar reusi reinflamarea datoriilor si monedei. Chiar daca ar lua-o pe aceasta cale, toate instrumentele de credit ar intra instantaneu in colaps si tot am sfarsi in deflatie, argumenteaza Prechter. In opinia sa, dezintegrarea creditului vechi precumpaneste in fata oricaror incercari de reflatie: Pana acum, pe cat de repede se straduiesc sa creeze bani noi, creditul, de fapt, se prabuseste mai rapid decat atat. Si este atat de mult credit!... Intregul sistem este saturat de credit; bancile au imprumutat fiecare centima din depozitele lor. Cash-ul, pastrat pentru cumpararea de imobile si actiuni la 10% din preturile de astaziInvestitorul care a anticipat corect si punctul minim al Bursei americane in martie 2009 spune despre sine ca este singurul profesionist din lumea financiara ce prevede criza, insa nu recomanda aur, ci cash. El spune ca cea mai sigura forma de prezervare a capitalului sunt tocmai banii de hartie, forma finala de stingere a datoriilor, insa afirma ca foarte aproape de aceasta acceptiune sunt titlurile de trezorerie americane cu scadente scurte. Acestea sunt acum purtatoare ale unor randamente zero tocmai pentru ca pietele le recunosc aceasta valoare. Prechter intareste ca ar trebui sa tinem de cash pentru ca undeva in cursul acestui deceniu cu acesti bani vom putea cumpara actiuni, proprietati imobiliare si tot ce este hartie de credit la a zecea parte din valorile de astazi.