Chiar va cadea Bursa americana cu 90%? - 28 noiembrie 2012

Chiar daca pietele de actiuni ar putea intra in declin, perspectiva unei prabusiri a cotatiilor de anvergura celei din timpul Marii Depresiuni de acum 80 de ani este improbabila, spune consultantul financiar Martin Armstrong. In ultima dintre publicatiile sale periodice el contrazice afirmatiile unor observatori ai pietei potrivit carora indicii principali ai Bursei de la New York ar putea suferi un picaj de 90%. Cu atat mai mult aceasta nu va putea fi adusa de o scumpire a costurilor de finantare a companiilor intrucat istoria nu arata ca dobanzile vor creste atat timp cat economia va fi in declin.In pietele financiare si in economia globala acum nu sunt intrunite conditiile nici pentru o spirala deflationista de tipul celei din 1929-1933 si nici pentru o hiperinflatie pe care a experimentat-o Germania imediat dupa incheierea primului razboi mondial, iar analistii care avanseaza respectivele ipoteze ignora realitatile lumii de astazi.Faptul ca miliardari in frunte cu Warren Buffet si George Soros scapa acum discret de cantitati importante de actiuni nu inseamna ca intrevad o astfel de catastrofa. Armstrong se asteapta mai degraba la un declin moderat al pietei incepand cu luna ianuarie a anului viitor odata cu inasprirea climatului fiscal din SUA, urmand ca un trend descendent mai consistent sa fie inaugurat dupa vara lui 2013, cand calculele de ciclicitate ale consultantului financiar ii indica acestuia atingerea unui maxim de incredere in randul investitorilor.Nimeni nu va strange cash ca in anii 1929-1933Perspectiva unor scaderi bursiere de 90% este avansata in primul rand de analisti americani, intr-o tara in care inca persista amintirea traumatica a Marii Crize din perioada interbelica, dupa cum si in Germania inca bantuie stafia hiperinflatiei. In realitate, niciunul dintre cele doua fenomene financiare extreme nu reprezinta o amenintare, date fiind caracteristicile pietelor de la acest inceput de secol. Cei care avanseaza astfel de scenarii nu inteleg care au fost de fapt conditiile de piata care au permis dezlantuirea celor doua crize, afirma Armstrong.In timpul Marii Depresiuni din anii 1929-1933, dolarul era acoperit de un activ tangibil, aurul, care putea reprezenta un refugiu atat fata de guvern, cat si fata de sectorul privat. Era neutru. A fost nevoie ca presedintele Roosevelt sa confiste aurul si sa devalorizeze fortat dolarul pentru a preveni tezaurizarea de cash. Pentru ca azi actiunile sa se prabuseasca precum in acel rastimp, aceasta ar presupune ca oamenii sa adune si sa stea pe bani de hartie. Este o varianta putin credibila, fapt pentru care si un declin de 90% al Bursei de la New York, asa cum s-a intamplat in Marea Criza, pare imposibil. Hiperinflatia, o poveste in actualele conditii de piataGermania a mers catre hiperinflatie dupa prima conflagratie mondiala intrucat reparatiile de razboi nu puteau fi platite; autoritatile nu au avut alta solutie decat pe aceea de a tipari bani. Hiperinflatia nu se dezlantuie decat atunci cand se ajunge la punctul in care nu mai este cale de intoarcere. Atat timp cat inca sunt pietele de bonduri si acestea mai au cumparatori, nu va fi hiperinflatie nicaieri. Abia dupa eliminarea cumparatorilor de bonduri si odata ce capitalurile parasesc tara se intrunesc si conditiile tiparirii masive. Deocamdata o hiperinflatie de tipul celei din Germania de acum aproape un secol pare imposibila, iar pietele nu sunt pregatite pentru o astfel de catastrofa, spune Armstrong.Vanzarile de actiuni ale miliardarilor nu inseamna ca acestia intrevad un colapsConsultantul financiar a anticipat, pornind de la considerente ciclice, trendul ascendent inaugurat la sfarsitul verii trecute in piata bursiera americana; acum intrevede o corectie majora si leaga acest lucru de o majorare de taxe in ianuarie 2013. El observa ca deja miliardari cu nume scapa discret de pachete importante de actiuni in aceasta perioada. Insusi Warren Buffet a vandut titluri Johnson & Johnson, Procter & Gamble si Kraft Foods. John Paulson a lichidat o parte din detineri la banca de investitii JP Morgan Chase & Co., la retailerul Family Dollar si la compania de bunuri de consum Sarah Lee. Magnatul George Soros a vandut actiuni bancare incluzand pe cele ale Goldman Sachs, Morgan Chase & Co. si Citigroup. Cu toate acestea este greu de intrevazut un colaps al pietei, spune Armstrong.Nu dobanzile vor fi cele care sa doboare cotatiile bursiereUnul dintre principalele argumente ale "ursilor", respectiv cel al prabusirii cotatiilor bursiere dupa ridicarea ratelor de dobanda, este comentat pe larg de consultantul financiar. El il mentioneaza pe Robert Wiedemer, autor al lucrarii best-seller Aftershock, cel care a structurat cel mai bine teza mentionata. Potrivit acestuia, cand banii tipariti de Fed vor ajunge in economie, inflatia va urca, iar cand cresterile de preturi vor atinge la rate anualizate de 10%, atunci si titlurile de stat americane cu scadenta la zece ani vor fi purtatoare ale unor randamente de 10%. Majorarea ratelor de dobanda va provoca o noua prabusire in imobiliare si va frana expansiunea afacerilor. Costurile cu dobanzile vor diminua marjele de profit ale companiilor listate, ceea ce va restrange dividendele, dar si angajarile de forta de munca. Atunci investitorii nu isi vor mai dori actiunile intrucat preturile nu vor mai fi atractive, iar Bursa americana va intra in declin, sustine Wiedemer.Este o problema la aceasta ipoteza. Intr-un scenariu al unei inflatii ridicate investitorii vor strange dolarii tipariti nebuneste?, se intreaba Armstrong. Desigur, s-ar putea spune ca se va intra pe aur; doar ca nu toata lumea va cumpara aur, cu atat mai mult cu cat investitorii vor avea piedici din partea guvernelor pentru a face acest lucru.Cei care afirma ca un declin de 90% pe Bursa este posibil evocand Marea Depresiune, nu inteleg natura trendului descendent din 1929-1933. Astfel, intr-o prima faza indicele Dow Jones a coborat cu 50%, de la 386 puncte, la 154 puncte, ceea ce ar fi fost un trend complet. In 1931 a urmat insa si o criza a datoriilor suverane care a determinat continuarea pietei "bear".Ideea ca un colaps bursier ar putea surveni odata cu ridicarea ratelor de dobanda este un nonsens, in opinia lui Martin Armstrong. De fapt, dobanzile tind sa creasca in pietele "bull" si sa intre in declin atunci cand Bursele scad, ceea ce este ilustrat atat de Marea Depresiune, cat si de recentele decade pierdute din Japonia. Datele istorice ne arata ca varfurile sau minimele atinse pe piata de actiuni si indicatorii de evaluare fundamentale nu au coincis cu anumite niveluri ale ratelor de dobanda. Performanta este relativa. Ce randament urmareste investitorul sa obtina cu banii imprumutati. Daca stii ca iti vei dubla banii intr-un an, poate ca vei fi dispus sa contractezi un credit chiar si cu o dobanda de 25%. Diferentialul de dobanda este cel care conteaza, si nu un anumit nivel al costului finantarii.Dobanzile cresc totdeauna in pietele "bull" intrucat lumea investeste. De vreme ce economia se extinde, oamenii liciteaza pentru capital deoarece vad oportunitati. In Japonia, de pilda, dobanzile sunt zero. Piata nu acceseaza credite pentru ca nu intrevede nicio oportunitate. Este imposibil sa vezi o economie in crestere cu dobanzi in scadere, zice Armstrong.Chiar si daca in pietele de bonduri vor aparea probleme, vanzarile de titluri ridicand randamentele, atunci Bursele tot vor face noi maxime pentru ca investitorii sa se protejeze de declinul instrumentelor cu venit fix si pentru a compensa pierderea puterii de cumparare a monedei. "Nu pot gasi niciun set de circumstante in istorie care sa semnaleze cadere de 90% in actiuni asociata unui faliment pe datoria suverana", scrie Armstrong.Datele tehnice ne spun ca pentru un picaj major ar fi nevoie de un nou maximFormatiunile tehnice il fac pe consultantul financiar sa se increada ca nu vom asista la un colaps dramatic al cotatiilor actiunilor americane. Varfurile avansului din ultimii ani sunt aplatizate si ar fi nevoie de inca o faza de tranzitie si de un nou maxim care nu este exclus sa fie atins chiar in vara anului viitor cand acesta ar fi asociat unui nou punct culminant in increderea investitorilor si a consumatorilor, potrivit modelului dezvoltat de Armstrong. Fara o accelerare in sus care sa creeze efectul de pendul pentru ca apoi cotatiile sa o ia cu viteza in cealalta directie, nu se poate ajunge la scaderi extreme. "Asadar, fara griji. Fiti fericiti! Nu va fi o cadere de 90%. Aceasta este doar absurd", conchide Martin Armstrong.